Apa! Apa!…

     Un betiv pe care crama

Nu putea sa-l mai incapa,

Intr-o crasma a dat iama

Strigand: “Apa! Apa! Apa!”

Carciumarul, deranjat,

Taciturn, cu chip de fiara,

De guler l-a insfacat

Si l-a dat, frumos, afara.

Insa, dupa scurta vreme,

Toti clientii s-au sculat

Si au inceput sa strige:

“Apa! Apa!” ne-ncetat.

Sta crasmarul siderat

Si nu poate sa priceapa:

Ce, naiba, i-a apucat

Pe betivi, sa ceara apa?!

Dar, deodata – in sfarsit! –

Bietul om s-a lamurit

Ca este fara noroc:

Ii luase crasma foc…