Mai in gluma, mai in serios… ;)

ianuarie 21, 2009

Batranetea este asa cum o… privim

batran_rubensUnele vieti se aseamana cu acele flori care se deschid si isi raspandesc parfumul spre inserare.
Batranetea incepe atunci cand crezi ca poti face toate lucrurile ca si in tinerete, dar le lasi intotdeauna pe maine …
Cand imbatranesti, intri in Epoca Metalelor: dintii de aur, parul de argint si picioare plumbuite.
Pregatirea pentru batranete trebuie sa inceapa in adolescenta. Daca ai trait fara rost pana la 65 de ani, nu ti se va umple viata de sens numai pentru ca ai iesit la pensie!
Ghioceii de la tample vestesc primavara unei alte vieti.
Lucrurile ar fi mult mai bune daca oamenii batrani ar fi pretuiti tot atat de mult ca si mobila veche.
Cand nu mai ai dreptul sa te numeri printre cei tineri, acestia ti se par dintr-o data foarte necugetati.
Multi considera batranetea un fel de boala de care nu scapa nimeni. Eu prefer sa consider tineretea o boala din care ne revenim de indata ce
ajungem la batranete.
Cand prietenii incep sa-ti spuna ce tanar arati, sa stii ca acesta este un compliment pentru unul care NU MAI ESTE tanar!
Nu ma consider batran. Sunt doar un tanar care sufera de ceva: de batranete!
Batranetea este pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa ajungem la intelepciune.
Varsta inimii nu are nimic de a face cu culoarea parului.
Esti exact atat de tanar, cat te simti dupa ce ai incercat s-o dovedesti.
Cu cat imbatraneste cineva mai mult, cu atat mai adesea isi aminteste cat de bun atlet era in tinerete.
„Zilele bune din trecut” erau pe gustul meu: ritmul era mai lent si eu eram mai iute.

Un comentariu »

  1. Tot ma batea gindul sa scriu o poezie despre imbatrinire… una haioasa …de fapt am o poezie cu motiv din Eclesiastul:
    Bucura-te-n tinerete,
    Ochii tai placeri aleaga;
    Sufletul sa ti se-mbete
    De ce vede-n lumea-ntreaga.

    Insa aminteste-ti bine
    Ca exista Creatorul
    Pina vlaga este-n tine,
    Recunoaste Autorul.

    Vin si zilele in care,
    Te-ncovoi de batrinete.
    Dintii tai sunt piese rare,
    Nu mai este frumusete.

    Apoi parul se albeste,
    Fara nici-o stralucire.
    Si auzul se toceste,
    Ceata vine in privire.

    Si piciorul se-ncovoaie,
    Mina tare mai slabeste.
    Vorba parca ti se moaie,
    Slabiciunea iata creste.

    Esti lacusta ce tiraste
    Neputinta si durere.
    Nimic viata nu-ti pofteste
    Suflul parca-ncet iti piere.

    Bocitorii pe ulite,
    Isi fac loc si se imbie.
    Parca tac si parca-ar zice,
    Seara iata e tirzie.

    Funia de-argint se rupe,
    Uruitul morii scade;
    Se sparg multe vase scumpe,
    Flacara de-abia mai arde.

    Pin-acestea nu se-ntimpla, Pana funia e-ntreaga,
    Ia aminte: viata-i scurta!
    Fiecare poat-‘sa-aleaga.

    Teme-te de Creatorul,
    Implineste bune fapte.
    Tu iubeste Adevarul
    Si placeri nevinovate.

    Caci atunci la Judecata,
    In fata Lui Dumnezeu,
    Se aduce orice fapta ,
    Ca-i ascunsa, ca-i pe fata,
    Fie bine ,fie rau.
    Lucia Tudosa

    Comentariu de Lucia Tudosa — februarie 1, 2017 @ 18:12 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: