Unele vieti se aseamana cu acele flori care se deschid si isi raspandesc parfumul spre inserare.
Batranetea incepe atunci cand crezi ca poti face toate lucrurile ca si in tinerete, dar le lasi intotdeauna pe maine …
Cand imbatranesti, intri in Epoca Metalelor: dintii de aur, parul de argint si picioare plumbuite.
Pregatirea pentru batranete trebuie sa inceapa in adolescenta. Daca ai trait fara rost pana la 65 de ani, nu ti se va umple viata de sens numai pentru ca ai iesit la pensie!
Ghioceii de la tample vestesc primavara unei alte vieti.
Lucrurile ar fi mult mai bune daca oamenii batrani ar fi pretuiti tot atat de mult ca si mobila veche.
Cand nu mai ai dreptul sa te numeri printre cei tineri, acestia ti se par dintr-o data foarte necugetati.
Multi considera batranetea un fel de boala de care nu scapa nimeni. Eu prefer sa consider tineretea o boala din care ne revenim de indata ce
ajungem la batranete.
Cand prietenii incep sa-ti spuna ce tanar arati, sa stii ca acesta este un compliment pentru unul care NU MAI ESTE tanar!
Nu ma consider batran. Sunt doar un tanar care sufera de ceva: de batranete!
Batranetea este pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa ajungem la intelepciune.
Varsta inimii nu are nimic de a face cu culoarea parului.
Esti exact atat de tanar, cat te simti dupa ce ai incercat s-o dovedesti.
Cu cat imbatraneste cineva mai mult, cu atat mai adesea isi aminteste cat de bun atlet era in tinerete.
„Zilele bune din trecut” erau pe gustul meu: ritmul era mai lent si eu eram mai iute.
ianuarie 21, 2009
Batranetea este asa cum o… privim
Filed under: d'ale vietii,intelepciune si religie — Sorina @ 18:24
Tags: atlet, batran, boala, flori, intelepciune, metal, oameni, parfum, pensie, tanar, tinerete, viata
Tags: atlet, batran, boala, flori, intelepciune, metal, oameni, parfum, pensie, tanar, tinerete, viata
Un comentariu »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Tot ma batea gindul sa scriu o poezie despre imbatrinire… una haioasa …de fapt am o poezie cu motiv din Eclesiastul:
Bucura-te-n tinerete,
Ochii tai placeri aleaga;
Sufletul sa ti se-mbete
De ce vede-n lumea-ntreaga.
Insa aminteste-ti bine
Ca exista Creatorul
Pina vlaga este-n tine,
Recunoaste Autorul.
Vin si zilele in care,
Te-ncovoi de batrinete.
Dintii tai sunt piese rare,
Nu mai este frumusete.
Apoi parul se albeste,
Fara nici-o stralucire.
Si auzul se toceste,
Ceata vine in privire.
Si piciorul se-ncovoaie,
Mina tare mai slabeste.
Vorba parca ti se moaie,
Slabiciunea iata creste.
Esti lacusta ce tiraste
Neputinta si durere.
Nimic viata nu-ti pofteste
Suflul parca-ncet iti piere.
Bocitorii pe ulite,
Isi fac loc si se imbie.
Parca tac si parca-ar zice,
Seara iata e tirzie.
Funia de-argint se rupe,
Uruitul morii scade;
Se sparg multe vase scumpe,
Flacara de-abia mai arde.
Pin-acestea nu se-ntimpla, Pana funia e-ntreaga,
Ia aminte: viata-i scurta!
Fiecare poat-‘sa-aleaga.
Teme-te de Creatorul,
Implineste bune fapte.
Tu iubeste Adevarul
Si placeri nevinovate.
Caci atunci la Judecata,
In fata Lui Dumnezeu,
Se aduce orice fapta ,
Ca-i ascunsa, ca-i pe fata,
Fie bine ,fie rau.
Lucia Tudosa
Comentariu de Lucia Tudosa — februarie 1, 2017 @ 18:12 |