Umorul involuntar al pruncilor

1. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenului ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: „Ai putina rabdare, imediat vor sti!”
2. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum „sa-ti cinstesti parintii”, copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri „Sa nu omori!”.
3. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: „De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb”. Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: „Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb …”
4. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna: „Iat-o pe Jennifer, este avocata!” sau „Iata-l pe Michel, e doctor!”. O voce micuta, din fundul clasei, striga:
„Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta!”.