Paradox…

     Azi am mai auzit una care mi-a blocat neuronul… Dupa citirea articolului lui Marius, mi-am dat seama ca ar trebui sa nu ne mai faca nimic sa scoatem ochii ca melcii, a uimire, pentru ca – in zilele noastre – nu mai exista nici un fel de limite… Dar nici un fel!… Ma refer la limitele bunului simt… ale penibilului… Am eu o vorba: „Cata prostie poate sa incapa intr-un singur cap de om?” Nu vreti sa stiti raspunsul, ca e ceva de speriat…

Dar despre altceva decat articolul lui Marius va fi postarea mea… Articolul il puteti accesa, citi si… va puteti oripila singuri de nivelul de degradare morala, spirituala si chiar intelectuala, la care pot ajunge unii… Nici macar nu mai poti sa te infurii pe ei pentru ca starea lor e atat de jalnica, incat nu poti decat sa le plangi de mila si sa il rogi pe Dumnezeu sa aiba mila de sufletele lor…

Ceea ce am auzit azi m-a socat prin… paradoxul continut. E vorba despre o fata dintr-un mediu mai… deosebit, ca sa ma exprim cat mai delicat. Aceasta fata a ramas insarcinata… nimic nou pana aici, se tot intampla, in jurul nostru… Dar ceea ce mi s-a parut deosebit este ca, din cauza situatiei materiale de-a dreptul imposibile (presupun), ea… SE ROAGA SA PIARDA COPILUL (sa avorteze spontan)… Am crezut ca nu am auzit bine… Ba da, chiar despre asta era vorba…

Ma intreb (cu toata prostia din mintea mea – ca am si eu, destula!), cum poate sa se roage cineva la Dumnezeu, datatorul vietii, cerandu-I sa infaptuiasca o crima?!… Dumnezeu ne interzice in mod categoric sa luam viata unui om… cred ca pana si un copil de gradinita iti poate spune ca nu e bine sa ucizi… Atunci, un om matur, cum poate adresa asemenea cereri Celui care a creat viata?!…

Ma indoiesc ca voi reusi vreodata sa gasesc un raspuns satisfacator… 😦