A nu se confunda!…

Foarte multi confunda sensul unor cuvinte. Din necunostinta lor, presupun.

De exemplu, „copilaros” este un om matur care este capabil in anumite situatii, sa se coboare la mintea celor mici, reusind sa comunice si sa interactioneze cu ei, in mod eficient. Sa ai capacitatea de a deveni copilaros, atunci cand imprejurarile o cer, e un lucru bun, presupun…

„Infantil” as numi un om pe care nu prea poti pune baza, pueril, cam neserios. Ceva de genul „vorbeste gura fara el” promitandu-ti marea cu sarea (ca, doar, nu-l doare gura)… dupa care te alegi doar cu sarea. In ochi.

Iar „imatur” este un adult numit asa doar din cauza varstei mentionate in cartea de identitate. In realitate, este o persoana necoapta suficient la minte si suflet, cineva care e incapabil sa isi asume responsabilitatile firesti varstei biologice pe care o are. Din nou, genul de om pe care nu poti pune baza, alaturi de care nu e intelept sa te pornesti la un drum…

Isus, cand ne-a indemnat sa fim aidoma pruncilor – aceasta fiind o caracteristica esentiala pentru a ajunge in Imparatie – s-a referit la curatenia si sensibilitatea sufletului nostru, nu la a avea minte de copil, la varsta maturitatii! Acela e alt aspect… care se numeste, de obicei, „retard mental”… 😉

Asadar, dragi prieteni, bucurati-va daca sunteti definiti ca fiind copilarosi… dar ingrijorati-va serios si luati masurile necesare pentru a va schimba daca primiti unul dintre celelalte apelative! 😉