Mai in gluma, mai in serios… ;)

Noiembrie 17, 2014

Azi-noapte am plans. Iar azi-dimineata am plans iarasi…

Filed under: d'ale vietii — Sorina @ 08:55
Tags: , , , , , , , , , ,

…si m-am simtit rusinata…

Priveam la acele lanturi umane, intinse pe lungimi de 1-2 km, in randuri de cateva persoane grosime. Oameni care au stat cate 3, 4 sau chiar 10 ore, in asteptare (iar unii au stat… degeaba!…). Batuti de soare sau vant, unii udati de ploaie… Si am simtit ca mi se face rusine…

Lacrimile mi se innodau in barba. Vorba lui Labis: “Mananc si plang. Mananc.” Asa eram aseara, vazand transmisiile din strainatate. Si ma gandeam: “Doamne, la ce grad de disperare a ajuns bietul popor roman, ca sa fie dispus la asemenea sacrificii!” Unii erau batrani. Altii, bolnavi. Sau insotiti de copii. Sau veniti de la sute de km. Sau urmau sa intre de serviciu, in schimbul de noapte. Dar ei au mers sa voteze. Pentru ca nu se mai putea altfel. Pentru ca a fost depasita limita suportabilului. Pentru ca vor si ei o viata, in tara lor, alaturi de cei dragi. Si nu mai vor familii destramate din lipsa banilor. Si nu mai vor un viitor din ce in ce mai sumbru, lipsit de orice speranta.

M-a durut pana in strafundul sufletului batjocura pe care au suportat-o acesti oameni, din partea celor care isi luasera angajamentul sa le vrea binele si sa lucreze in acest sens! Si suferintele lor fizice (obositi, nemancati, insetati, nedusi la toaleta timp de atata vreme etc) le-am resimtit ca si cum as fi fost acolo, langa ei… si am plans si mai tare…

Vazand manifestatiile din orase, am zis: “Doamne, asta arata ca o noua Timisoara! Fa Tu, cumva, sa nu (mai) fie nevoie de asa ceva!” Si a facut: ne-a redat speranta. Nu stiu daca e intemeiata sau nu, viitorul o va arata. Dar ni s-a mai dat un “pai” de care sa ne agatam, ca sa putem merge mai departe. Si ni s-a mai dat ceva: un prilej sa invatam inca o lectie – ca, daca suntem uniti, ne putem schimba viitorul. Sau, macar, putem muri incercand. Dar am muri ca niste eroi, nu ca niste bieti infranti ai vietii…

Ma uitam la acele imagini, plangeam si imi era rusine: de acasa pana la sectia de votare, am facut 3 minute. In mai putin de alte doua, iesisem din cladire. Eu nu am avut de sacrificat nimic pentru a beneficia de dreptul meu. Dar ei… ei ne-au dat o lectie… despre cum sa ne dorim ceva: cu toata inima.

Sa ne ajute Dumnezeu, ca sperantele noastre sa prinda viata! Ca tare amarati mai suntem, ca popor!…

4 comentarii »

  1. incepusem sa ma intreb daca mai am ocazia sa te citesc…disparusesi de pe firmament si imi lipseai-bine ca te-a trezit votarea si ai revenit-tucu-ti sufletu teu ,cum zice ardeleanu- tre rog sa mai apari cu idei,nu ne vaduvi,ca esti buna!

    Comentariu de Lucia Tudosa — Noiembrie 17, 2014 @ 09:26 | Răspunde

    • Lucia, Lucia… cum le zici tu, nu le zice nimeni!…😀
      Crede-ma, asta deja a fost un moment din’ala in care – pur si simplu – nu am mai putut sa ma abtin…🙂 Sa dea Dumnezeu sa ne fie intr-un ceas bun schimbarea… ca greul (de primenire a tarii) abia incepe si va fi extrem de dificil de efectuat!…

      Comentariu de Sorina — Noiembrie 17, 2014 @ 12:26 | Răspunde

  2. Sorina, am să fiu cinic. Dacă Isus ar fi existat și dacă ar fi plâns pentru toate suferințele oamenilor, n-ar fi murit răstignit, s-ar fi prăpădit de inimă rea.
    Cinismul acum vine: mult mai de plâns sunt alți amărâți, născuți fără noroc și fără capacități mintale necesare să-i scoată din mizerie.
    Pe stătătorii la cozi îi compătimesc și eu, dar asta a fost și alegerea lor, iar 5-6 ore de stat la coadă sunt mult mai ușor de suportat decât anii de mizerie în care oricum o să rămână majoritatea românilor, cu Johannis sau cu altcineva.
    E bine că n-a ajuns Ponta, ca să ne luăm de-o grijă: dacă nici cu johannis nu merge, mai ales dacă PNL și acoliții lor nu vor câștiga la alegerile generale, atunci să te pui pe plâns … și printre lacrimi să ne facem bagajele cu toții, să ne inventăm o altă țară … până atunci prospectez eu să văd păduri încă nedefrișate prin Africa sau America de Sud🙂

    Comentariu de ComiCultural — Noiembrie 18, 2014 @ 11:26 | Răspunde

    • Comicule, de data asta n-ai fost de ras!…😛
      Sunt multe lucruri si multi oameni de plans… numai ca nu avem lacrimi pentru toti/toate… asa ca facem si noi ce putem: ne platim obolul compatimirii atunci cand ne loveste, nu cand alegem noi…🙂 Compatimirea mea nu se adresa doar acelor oameni, ci acestui popor, de fapt: pentru gradul de injosire in care a ajuns sa traiasca, pentru gradul de ne(-)simtire la care a fost adus, pentru gradul de (ne)intelegere la care a aceptat sa fie coborat… am plans pentru ei, cei din afara tarii, dar si pentru cei dinauntrul ei… si pentru mine si pentru cei ce vor veni… Am plans pentru o speranta pe care mi-o doresc dar in care abia daca mai am curaj si putere sa mai cred…
      Important, e totusi, ca inca mai am putere sa plang… (si) pentru altii!…😉

      Comentariu de Sorina — Noiembrie 19, 2014 @ 16:48 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: