Mesajele unui suflet, peste timp…

Uneori, reusim sa comunicam cu aceia care au trecut in alta lume, fara a face sedinte de spiritism…

Amintirea a ceea suntem si facem (fiecare dintre noi) dainuie prin neuitare, zadarnicind tentativele timpului de a sterge urmele trecerii noastre prin aceasta existenta. Moartea nu este o stare de ne-existenta, ci doar o trecere in alta stare de fiintare. Iar amprentele lasate pe durata vietii aici, pe Pamant, creeaza o legatura reala intre aceasta lume si cea de dupa ea…

Cand eram micuta, tata (parca presimtind ca nu o sa aibe vreme indelungata cu mine) ma lua cu el, imi arata o carte pe care o citea si imi spunea:
„Uite, vezi, ca sa ma cunosti, sa stii cum sunt, in toate cartile citite de mine o sa las semne, hartiute pe care notez pagina si pasajul care mi-au placut cel mai mult. La pasajele pe care le iubesc, o sa fac un semn cu creionul, ca tu sa le identifici mai usor.”

Azi, cand el nu mai este de foarte multa vreme, ori de cate ori deschid o carte citita de el, iubita de el… ma trec toti fiorii unei prietenii, iubiri ce reuseste sa treaca dincolo de vreme si de enigmaticul „timp”…

 

(https://www.facebook.com/izabela.stanescu)