Recunosc: m-au podidit lacrimile de emotie…
Ma gandesc ca… ar trebui ca fatuca asta sa ajunga cumva (fizic sau ca inregistrare) in fiecare biserica din aceasta tara… ca sa ii invete pe cei de acolo cum se traieste o rugaciune… Si – cand vor fi simtit trairea acestei copile – sa isi dea seama cat de departe sunt (multi dintre ei) de ceea ce ar trebui sa fie…
Niciun comentariu până acum.
 | Andreea la Animalul preferat (pet) |
 | Emilia la Exercitii de dictie –… |
 | Cosmisian la Azi am fost mandra de presedin… |
 | Kaszta Mirela la Test IQ |
| E-urile noastre de t… la E-urile alimentare | |
 | Lucia Tudosa la Batranetea este asa cum o… |
 | condimente pentru vi… la De-a rasu’-plansu’ |
 | Constantin la Viata dupa moarte |
 | Sorina la Va invit sa comentati! –… |
 | tinapetrareanu la Va invit sa comentati! –… |
Mai in gluma, mai in serios... ;) 
Lasă un răspuns