Mai in gluma, mai in serios… ;)

August 29, 2013

În deschizătura ferestrei…

…aerul e mult mai proaspăt, în măsura în care îl inspiri prin Ferestrele Împărăției ce nu se trece.

Să scrii despre un om pe care nu l-ai văzut niciodată în carne și oase și să fii obiectiv în aprecieri, e aproape imposibil. Îndrăznesc a mă aventura în acest necunoscut cu ajutorul unor oameni dragi ce mi l-au descris atât cât ne-a permis timpul și locul. Chiar și așa, slujba nu e una facilă când supus analizei e cel mai mare poet evanghelic. Părerile cu privire la mărimea unui om sunt mereu împărțite între cei ce vor să-l înalțe și cei care se mulțumesc să-l ignore. Cert e că orice om ascuns în palma Tatălui e în cel mai înalt și mai sigur loc.

Ionatan Piroșca, căci despre el aș vrea să ne amintim, se descrie cel mai bine prin apăsarea lui de taste. Boala ce-l măcina l-a privat de bucuria caligrafiei. Dar, într-o vreme a supremației online, țepușul din trup a trecut neobservat de mulțimea ochilor care-l vedeau activ pe net. Din spatele monitorului nu se vedea neputința pasului sau a lingurei care refuza să poarte întregul conținut până la gură. Suferința se execută, nu se discută, credea cu tărie Ionatan. Ce-i drept, se lua la trântă cu ea – verbal doar – dar, în cele din urmă, resemnat, accepta voia Tatălui. Ionatan, fără suferință, n-ar mai fi fost Ionatan despre care vorbim azi ci, poate, un jurnalist ca mulți alții care scriu pentru o pâine; sau un predicator de duzină.

Cred de bună seamă, că era din fire încăpățânat nevoie mare. Și cum altfel l-ai descrie dacă, în ciuda infirmității, a scris cât alții nu pot citi?! Am întâlnit, ce-i drept, o mână dintre cei care l-au cunoscut, măcar sporadic. Mă consolau că nici ei n-au parcurs întreaga lui operă. Poate acum, când degetele lui s-a oprit pentru noi, muritorii, vom găsi răgaz să luăm o gură de aer prin ferestrele ce ni le-a lăsat deschise.

Taraba cu fluturi, Jurnalul scrierii iubirii, Cuvinte la schimb, The Salt Street Journal au fost câteva din locurile în care s-a făcut citibil. A născocit asocieri de termeni ce par a fi din altă lume. Să fi fost dictați de îngeri? Asta o știe doar el. Îi pomenea des și mereu se îndeletniceau cu facerea de ceva în slujirea lor față de Dumnezeu.

Era cunoscut unui cerc restrâns de micimea înțelegerii cititorului avid de nimicuri. Lectura poeziilor sale nu se pretează între două stații de tramvai sau cufundat într-un fotoliu, în semiobsuritate și tăcere. Se citește cu greutatea facerii ei. Se ia cu un gram de cultură alături. Născută cu sudoarea durerii ce-i era mereu călăuză, poezia lui Ionatan se mistuie spre a da mireasmă celui ce se opintește a păși în urmele pașilor poetului.

Ionatan n-a scris pentru a fi auzit, ci pentru a respira. În urcarea pe munte, aerul e rarefiat. Inima e supusă unei presiuni ce bate ritmul ei normal. S-a cocoțat în poezie să poată privi prin ochii Lui. Oricât l-ai căuta pe Ionatan în versuri sau eseuri, îl găsești trunchiat. Dacă vrei să-l cunoști la adevărata valoare, trebuie să-l întrebi pe Dumnezeu: El îl cunoaște pe nume…

A strâns în jurul lui semeni de o valoare sufletească ce l-au îmbogățit. Cu o dorință de a pune oameni împreună spre a da glas bucuriei cerești, i-a adunat în desaga inimii și a schimbului de cuvinte. De drept era o voce recunoscută chiar și de Uniunea Scriitorilor, însă membralitatea aceasta nu l-a oprit să ardă pentru cei ce se ostoiesc cu însăilarea literelor cu sens. A fost, așa cum îl sculpta în cuvinte Liviu Mocan, „un prinț în straie de rob”. Și-a dorit să lase urmași în arta frumosului descris în cuvinte contopite în rime felurite. Câți îi vor urma, știe doar Tatăl; și cei aleși.

A trâmbițat iubirea în fel și chip pentru că era limba ce o vorbeau și îngerii ce-l ajutau să-și ascută creionul. Ionatan n-a murit. El trăiește prin fiecare cuvânt așternut pentru noi, prin amintirile lăsate, prin dragostea ce a lăsat-o spre păstrare celor rămași. Ionatan Piroșca trăiește așa cum unii din noi doar tânjesc s-o facă odată cu trecerea prin icoană.

– Iulia Tuns –

3 comentarii »

  1. ,,A scris cât alții nu pot citi”
    ..A trâmbițat iubirea în fel și chip pentru că era limba ce o vorbeau și îngerii ce-l ajutau să-și ascută creionul. Ionatan n-a murit. El trăiește prin fiecare cuvânt așternut pentru noi, prin amintirile lăsate, prin dragostea ce a lăsat-o spre păstrare celor rămași.Ionatan Piroșca trăiește așa cum unii din noi doar tânjesc s-o facă odată cu trecerea prin icoană.”

    Frumoasa descriere a unei vieti!Multumim Iulia ,ca ne-ai mai rascolit inimile cu duiosul tau eseu!

    Comentariu de ioan17 — August 29, 2013 @ 22:21 | Răspunde

  2. ingerii i-au ascutit creionul….nu oricine l-a putut citi, l-a putut intelege…..pentru ca era …ingeresc

    Comentariu de Lucia Tudosa — Septembrie 1, 2013 @ 05:53 | Răspunde

  3. Impresionantă descriere, care cred că ajunge la sufletul fiecărui cititor.

    Comentariu de victoriaetveritas — Septembrie 2, 2013 @ 10:18 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: