Mai in gluma, mai in serios… ;)

August 4, 2013

Fii ca si furnica!

La poarta unei manastiri de la poalele Himalayei, batu un pelerin:
– Doresc sa vorbesc cu cel mai mare om din acest asezamant, fura primele lui cuvinte, in loc de buna ziua.
Calugarii il masurara din cap pana-n picioare, fara sa spuna un cuvant si-l dusera la maestrul lor, care era adancit in citirea unor scrieri. Fara sa-si ridice ochii, il intreba:
– Cu ce te pot ajuta?

– Vreau sa-ti fiu discipol, maestre, sa devin un om mare, asa cum esti tu! Şi pret de o jumatate de ora, ii vorbi despre dorintele sale. Maestrul il asculta si, dupa ce termina, ii spuse:
– Fiule, tacerea iti va ascuti auzul si-ti va infrumuseta cuvintele. Vorbele multe iti cheltuiesc energia… atunci cand nu spun nimic. Vrei sa-mi fii discipol?

– Da!
– In curtea interioara, langa fantana, este o piatra mare; te rog sa mi-o aduci, caci vreau sa-mi fac un altar din ea. Pelerinul se uita spre curte si vazu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, tarandu-si papucii pe lespezile de piatra. Pelerinul ramase trist. Se aseza dezamagit pe scarile templului..

“Niciodata nu voi putea sa fiu discipolul acestui mare om”, isi zise in gand.
Oftand, cu capul plecat, incepu sa se gandeasca cum ar putea sa ridice minunea de piatra, mare cat un munte. Ochii ii cazura pe o furnica care se oprise din drumul ei, chiar in fata piciorului sau si care cara dupa ea, o greutate de doua ori mai mare. Se oprise in fata obstacolului si nu stia ce sa faca. O privi curios si vazu ca, dupa o mica ezitare, furnica impreuna cu greutatea sa se urca pe picior si-l traversa de-a latul, continuandu-si drumul.

“Ar fi putut sa-mi ocoleasca piciorul, dar ea nu… nu s-a dat inapoi din calea obstacolului… Indrazneala ei l-a depasit… cata putere la o furnica!” gandi uimit pelerinul si se adanci si mai mult in tristete.
Treceau zilele si pelerinul isi facuse obicei sa urmareasca cum actioneaza fiecare vietate in fata obstacolului – adica a piciorului sau – si nici una nu avea curajul furnicii. Si mai observa ca toate greutatile carate de furnica depaseau cu mult marimea trupului ei firav. Intr-o zi, maestrul il vazu plangand. Se aseza langa el, si-l intreba cu blandete:
– S-a intamplat ceva, dragul meu?
– Maestre, si furnica este mai mare decat mine. Sunt atat de mic…!!

– Ma bucur sa te aud spunand asta. Esti pe drumul cel bun!
Inainte de a apuca sa mai spuna ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gandi zile la rand, cum sa faca sa ridice piatra si, in acelasi timp, se gandea si la furnica, la puterea ei.
“Voi reusi… voi reusi, pentru ca imi doresc din tot sufletul sa fiu discipolul maestrului”.
Si-n acelasi timp isi dori sa fie furnica, sa aiba curajul si forta ei. Intr-o zi se duse in fata pietrei, o privi cu atentie cateva secunde, respira profund de trei ori, se interioriza pret de cateva clipe, desprinse bratele incet, incet, ca si cand ar zbura si imbratisand-o, ridica piatra si o aseza in fata camerei maestrului.

Vazand toate acestea, maestrul rase cu pofta si-i spuse:
– Ai invatat?
– Da, maestre, am aflat multe, observand. In primul rand, am aflat ca maestru poate sa-ti fie oricine, chiar si o furnica, daca esti capabil sa intelegi lectia oferita. In al doilea rand, sa nu-ti fie teama de nici un obstacol Accepta-l, “intra in el”, fii una cu el… constientizandu-l si il poti trece cu bine. In al treilea rand, puterea unei fiinte nu sta in forta muschilor ei, ci in Sine; concentrandu-ma asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, desi era de doua ori mai grea decat mine… In al patrulea rand, sa nu judeci pe nimeni dupa “marimea” lui, ci dupa fapta lui… furnica este o vietate atat de mica, dar foarte puternica. Şi-n al cincilea rand, sa crezi… sa crezi in Dumnezeu si atunci, puterea ta va fi fara limite! Dar toate acestea nu as fi putut sa le invat, daca nu aveam o motivatie, un scop al vietii: sa fiu precum maestrul meu.

– Daca vei reusi sa fii mereu ca si furnica, atunci ai inteles unul dintre secretele vietii: nu exista obstacol pe care sa nu-l invingi, atat timp cat esti cu sufletul curat si centrat in Inima. Forta din tine poate muta si muntii, iar credinta ta iti va fi calauza.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: