Mai in gluma, mai in serios… ;)

Aprilie 22, 2013

In ziua… de 3 ani…

Pentru cei care au ratat emisiunea, in direct: interviul (scris si inregistrat) pentru CBEE, cu ocazia implinirii a 3 ani de cand Ionatan a plecat Acasa

Varianta audio este aici

În dialog cu Sorina Piroșca despre iubitul inimii ei

Material preluat din interviul difuzat pe radioCBEE, în data de 16 aprilie, 2013.

Sorina Piroșcă poartă amintirea unui poet, despre care Liviu Mocan spunea că este unul din darurile lui Dumnezeu pentru România. A apărut în viața lui Ionatan pe când lupta cu infirmitatea se dădea necontenit ca o bătălie cu un singur învingător. Cel învins era curgerea timpului, iar Învingătorul, în urcarea sa spre sceptru, ne-a lăsat „Taraba cu fluturi”. Trecerea lui prin icoană s-a făcut la un fâlfâit de aripă. Cum l-a găsit Sorina în urmă cu 5 ani, ne spune chiar ea.

S. P. Adevărul este că nu l-am găsit eu, ci el m-a găsit pe mine, pentru că abia îmi făcusem un blog, cred că avea o lună, o lună și jumătate, și întâmplător mi-a descoperit blogul și el mi-a spus că mi-a văzut fotografia pe care o atașasem și i-a plăcut foarte mult și că a fost foarte impresionat de ea și de acolo a intrat pe adresa blogului și a început să citească și i-a plăcut, a comentat și a venit rândul meu să-i răspund și tot comentându-ne așa reciproc am început să ne descoperim ca oameni, a început să ne placă jocul ăsta de-a cuvintele și așa am început să ne apropiem, să ne cunoaștem, să vedem că avem multe lucruri în comun și să descoperim, bine-nțeles și deosebirile dintre noi. Dar el a fost cel care m-a găsit și el a fost cel care a alimentat la început această relație și a alimentat-o până m-a convins.

I. T. Ionatan a strâns ca zestre, până la nunta voastră, cărți cu semnătură proprie, premii și un accept în Uniunea Scriitorilor, ceea ce-l face a fi singurul poet evanghelic care să fi primit o așa onoare. Cum stătea tabla adunării dintre iubire, poezie și Dumnezeu?

S. P. Pentru Ionatan, Dumnezeu făcea parte din el, poezia făcea parte din el, iubirea făcea parte din el, deci toate acestea nu puteau fi separate, nu puteau exista decât laolaltă. Exact cum Dumnezeu este o Treime, Ionatan era cumulul acestora. Efectiv, nu pot să spun că l-am văzut vreodată încercând să scrie o poezie. L-am văzut neputând a se opri să scrie o poezie, tot ce i s-a întâmplat… îi venea o idee și, cum stătea aproape toată ziua în fața calculatorului, deja începea „să o aștearnă pe hârtie”, ca să zic așa. În momentul în care a apărut și iubirea pentru mine și s-a conectat la celelalte două iubiri deja existente, Dumnezeu și poezia, atunci a fost ceva așa, care a declanșat un efect de-a dreptul exploziv de artă și de creație în el. Și chiar „Trecerea prin icoană” 1 și 2 au fost scrise aproape în totalitate după ce m-a cunoscut. Era încântat de cărțile astea, de fapt cartea asta, în două volume, pentru că a spus că nu crede că este un alt poet evanghelic care să fi scris despre iubirea pentru soția lui. Și el asta a încercat să facă, în mod deosebit. Și i-a plăcut cum a ieșit și mi-a plăcut și mie și se pare că și altora. Să dea Dumnezeu să-i inspire pe mulți care să-și iubească soțiile, măcar așa cum m-a iubit Ionatan pe mine!

I.T. El spune foarte modest că apreciai toate poeziile lui cu nota 10.

S. P. Eu mă bucur de ele și atât. Și, atât cât pot, le împart și cu alții ca să le stârnească în suflet aceeași emoții, aceeași rezonanță, aceeași stare de iubire și de meditație la relația cu Dumnezeu, cum îmi stârnesc mie. Eu aș fi subiectivă, de aceea încerc să nu fac public ceea ce fac eu pentru opera lui Ionatan, asta rămâne între mine, Dumnezeu și oamenii care primesc . Aș fi acuzată de subiectivism pentru că i-am fost soție, cu toate acestea n-aș putea să spun că nu sunt o mare admiratoare și nu consider că a fost prea mult pentru aceste vremuri. Prea puțini oameni au putut percepe ceea ce transmitea el, de fapt; dar poate că, în timp, sufletele se vor deschide mai mult și mesajele conținute în acele poezii – care nu sunt doar artă, ci sunt și fărâmițe de spiritualitate – poate că vor fi primite și savurate și folosite mult mai bine decât au fost până acum.

I. T. Pentru cei care nu l-au cunoscut decât prin intermediul poeziilor, cum arăta fața lui cu și prin cruce?

S. P. Crucea lui Ionatan era una dublă, în sensul că el încerca să nu-și piardă ținta, să privească încontinuu spre modelul Isus. Pe de altă parte, crucea lui Ionatan a fost cea pe care a purtat-o prin suferințele lui fizice, care nu au fost deloc puține și nici ușoare, dar probabil că tocmai această combinație dintre cele două cruci l-au făcut să fie așa cum era și l-au făcut să producă ceea ce a produs și asta se vede din felul în care și-a scris poeziile, din prolificitatea lui, din iubire față de Dumnezeu, iubire față de oameni, iubire față de artă, iubire față de tot ce poate fi iubit. A încercat să transmită toate aceste sentimente prin poezia lui și a încercat să o transforme totodată în ceva benefic pentru cititori, ceva din care să învețe, care să le fie de folos în relația cu Dumnezeu, în primul rând și în relația cu oamenii, pe de altă parte. Dacă una dintre aceste două cruci ar fi lipsit, Ionatan n-ar fi putut să fie Ionatan. Artistul, poetul Ionatan, omul Ionatan, era incomplet.

I. T. Această suferință l-a luat de lângă noi.

S. P. Din punct de vedere fizic, da. Dacă nu te rezumi la prezența fizică, nu poate fi luat, pentru că poezia lui rămâne, pentru că amintirile pe care le-a lăsat în urmă rămân, pentru că tot ceea ce-a fost și a reprezentat el, chiar și ca idee, ca om, ca poet, creștin, din orice punct de vedere, el a lăsat urme adânci pe-acest pământ, numai să fie văzute, numai să fie interpretate, numai să fie folosite cum trebuie, dar Ionatan a dispărut numai fizic dintre noi și eu nu privesc problema așa, că a plecat. Oricum, cel puțin pentru mine și pentru alții care l-au iubit și care l-au cunoscut și l-au apreciat, Ionatan trăiește. Deci nu consider că a dispărut, doar a scăpat de problemele dureroase care îl apăsau. Atât.

I. T. A lăsat vreo carte neterminată?

S. P. Da, a lăsat multe, multe proiecte începute. Ți-am spus că efectiv, după ce m-a cunoscut pe mine, datorită trăirilor pe care le-a avut, efectiv a început să scrie într-un ritm pe care, pe mine, m-a speriat; dar nu numai pe mine, ci și pe alți oameni care chiar se ocupau cu scrisul, deci erau în domeniu și știau ce înseamnă să prestezi munca asta. A început atât de mult lucruri și avea atât de multe proiecte pentru multe cărți. Deja își programase pe vreo patru, cinci, șase ani să scoată cel puțin două cărți, dacă nu trei sau chiar patru, și poezie și proză. Și-a dorit, și-a dorit, a sperat că Dumnezeu o să-l susțină, să le poată vedea împlinite dar… Dar probabil că acum scrie poezii numai pentru Dumnezeu…

I. T. „Suferința se execută, nu se discută”, spunea el. Ionatan era un stoic. Când s-a întâlnit cu tine, ați devenit doi stoici. Ați împărțit cupa suferinței și a despărțirii din prima zi. Cine te-a împins să sorbi din ea?

S. P. Aici e o poveste mai… altfel. Îl cunoscusem deja pe Ionatan, corespondam pe internet de o lună, două, nu mai știu exact cât, când am avut eu așa, un moment de… oarecare prăbușire în mine, și m-am dus în fața lui Dumnezeu spunându-i că degeaba mi-a dat tot ceea ce am dacă nu mă învață să și folosesc; și, efectiv, am semnat un contract în alb cu Dumnezeu în care L-am rugat să ia El viața mea și să facă cu ea ce consideră că-i mai bun pentru mine… pentru că eu, oricât m-am străduit, se pare că tot nu iese bine; și… m-am dat bătută în fața mea și  mi-am zis: „Nu sunt în stare! Orice aș face, orice aș încerca, tot prost iese…”. A fost un contract în alb pe care l-am semnat fără să mă gândesc prea mult ce înseamnă asta. Pur și simplu, mi-am dorit și-am făcut-o. Și nu pot să spun că regret lucrul ăsta. N-aș putea să spun niciodată… Numai că nu am putut să prevăd cât de greu îmi va fi să îndeplinesc acest contract. În momentul în care am acceptat să mă întorc la Brăila și să-i fiu soție lui Ionatan, Dumnezeu deja m-a prevenit asupra foarte multor probleme care urmau să apară. E bine că m-a prevenit pentru că am luat decizia în cunoștință de cauză… nu am putut să prevăd probleme ulterioare care au apărut, și din punct de vedere al sănătății lui Ionatan, și din alte puncte de vedere… nu pot să spun că am fost chiar dezinformată… dar e, poate, mai bine că Dumnezeu nu mi-a arătat de la început toate prin câte va trebui să trec pentru că sunt convinsă că n-aș mai fi avut curajul să mă bag în așa ceva. Așa că mi le-a dat cu lingurița, când a venit momentul, și atunci mi-a dat și puterea să trec prin ele, și știința, înțelepciunea de a proceda cum am considerat eu că este mai bine… Nu pot să spun că tot ceea ce fac este perfect, dar măcar intenția mea este bună și mă străduiesc atât cât pot. A fost o cupă foarte amară, pentru că a fost cumplit de greu. Eu privesc în urmă și nu pot să cred că am trecut prin toate acele încercări și că am reușit să le depășesc. Mă rog, urmele rămân, este adevărat… dar, pe lângă acea amărăciune, au fost și lucruri extraordinare, pe care nu oricine le trăiește. Felul în care m-a iubit Ionatan, de exemplu, este de-a dreptul decupat dintr-un roman. Eu nu mi-am putut vreodată închipui că este chiar posibil ca doi oameni să se iubească în felul în care ne-am iubit noi. Era ceva supraomenesc, ceva nepământean. M-am bucurat și mă bucur în continuare și sunt oameni care înțeleg lucrul ăsta… mi-a dedicat această carte, „Trecerea prin icoană”, pentru că era singura lui modalitate de a arăta – tuturor oamenilor care urmau să citească această carte – ce-am valorat eu pentru el, ce-am însemnat eu pentru el, cum m-a văzut el ca însoțitor pământean. Este o mare bucurie și o mare onoare să-ți vezi numele apărut și să vezi toată aprecierea, pe lângă ceea ce povestea întotdeauna despre noi și faptul că le spunea tuturor câtă susținere avea și câtă nevoie avea de ea… și așa își justifica el iubirea față de mine. Și, normal, ca orice femeie și ca orice om, m-am bucurat să îi văd aprecierea; și atunci n-a mai contat cât de amară a fost cupa.. Este ca un medicament, știi? E amar de mori, când îl bei… dar știi că-ți face bine și atunci îl bei cu plăcere.

I. T. Dacă tot ai pomenit cum se raporta el la tine, el spune așa: „Sorina este îngerul de care i-a făcut parte Dumnezeu la momentul potrivit”. Plâng și îngerii?

S. P. Plâng de rup pământul!… Ionatan îmi spunea că sunt îngerul lui, tocmai pentru că aveam în viața lui rolul pe care îl aveam, îmi mai spunea așa, când mă alinta rău de tot, „drogul meu drag”, mai spunea „Sorule”, pentru că eram – într-un fel – soarele lui, lumina vieții lui pământești și… Da, îngerii plâng… Uneori, plângeam fără să mă vadă… mai ales când era foarte bolnav, când simțeam așa, că se apropie potopul… dispăream din fața lui ca să nu mă vadă și să nu-i transmit durerea pe care, oricum, m-a ferit să o simt cât ar fi trebuit; pentru că abia după ce a murit – și mi s-a mai limpezit creierul – mi-am dat seama că el nu și-a arătat toată suferința în fața mea, pentru că știa că asta m-ar fi distrus… fiindcă nu-l puteam ajuta… și plângeam, de multe ori, fără să știe. În general, când vorbim despre plâns, pomenim despre momentele de durere, de suferință. Dar să știi că eu am plâns și de bucurie, din cauza lui Ionatan… și cred că se pun și lacrimile astea. Pentru că, la fel, sapă urme pe sub pleoape… dar parcă le fac pe celalalte să nu mai fie la fel de sărate.

I. T. Și lacrimile s-au uscat?

S. P. Să știi că… Uite, pe internet mă găsesc oameni care mă recunosc după nume… și unii știu că am fost soția lui, alții verifică, mă întreabă… mi se întâmplă uneori să fie evocate, ori prin cuvinte, ori prin postări de pe internet, tot felul de momente, care mă fac să îmi amintesc de acele zile și mă fac să izbucnesc așa, fără veste, în plâns… sau mai sunt momente în care oamenii spun cât de mult l-au apreciat și îl apreciază… și atunci mi-e bucuria atât de mare și de intensă, încât iarăși încep să plâng. Bine, nu mai plâng ca atunci… și, oricum, pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am știut că a scăpat de suferință. A fost cumplită pentru el și m-am bucurat pentru el mai mult decât m-am întristat pentru plecarea lui. Dar încă sunt momente în care mă apucă așa, nostalgii… sau mai văd câte-o fotografie sau mai rememorez cu mama mea câte un lucru pe care îl făcuse sau îl spusese și… da, încă mă trezesc că mă fură valul și mă duce undeva în trecut. Viața merge înainte… dar Ionatan o să rămână, exact cum i-am spus și lui, o să rămână întotdeauna în sufletul meu pentru că a reprezentat ceva cu totul și cu totul aparte. Sinceră să fiu, nu aș mai avea puterea să intru într-o altă poveste, cum a fost aceasta cu el, pentru că a fost cumplit de grea. Cu atât mai mult o să rămână unic pentru mine.

I. T. Sorina, dacă Ionatan ar fi chiar lângă noi – și este, ce i-ai spune?

S. P. Ohhh, asta e o întrebare grea de tot… I-aș mulțumi pentru tot ce mi-a dăruit frumos și bun, i-aș mulțumi pentru suferințele prin care am trecut lângă el pentru că m-au ajutat să evoluez spriritual, i-aș mulțumi pentru că de multe ori l-am simțit lângă mine, deci nu mă interesează dacă e biblic sau nu-i biblic, sunt momente în care simțim că vrem să simțim lucrul ăsta, iar eu am avut parte de el mai ales în câteva momente extrem de dificile, i-aș mulțumi pentru tot ce a reprezentat și reprezintă în viața mea și i-aș spune: „Ți-am promis că, indiferent de ce va hotărî Dumnezeu, tu vei rămâne întotdeauna în inima mea! Un colțișor din inima mea îți va aparține întotdeauna! ”… și el ar ști că-i spun adevărul pentru că, spre deosebire de oameni, el poate să vadă acolo și ar ști că așa este și că mi-am ținut promisiunea… ca și altele pe care i le-am făcut… și îi mulțumesc că a existat în viața mea.

I. T. Mulțumesc, Sorina, pentru cuvintele tale.

S. P. Și eu mulțumesc pentru faptul că faceți parte dintre oamenii care nu l-au uitat, faceți parte dintre oamenii care îl iubesc și îl vor mai iubi și dintre cei care îl apreciază și sper să vă ajute Dumnezeu să împărțiți și cu alții cât mai mult din frumusețea pe care a lăsat-o în urma lui.

6 comentarii »

  1. Sorina draga,eu am plans auzind si citind aceasta marturie , dar stiu sigur ca avem un Dumnezeu Unic, care a creeat oameni unici pentru ca e prea bogat sa creeeze duplicate si Ionatan a fost unic si tu esti unica creeata special pentru a slavi Numele Lui in acele momente teribil de grele pentru voi si pentru cine a inteles suferinta voastra si trecerea lui la cele vesnice.
    Ai ramas lucrata si prelucrata in felul cel mai frumos de Cel Mai Mare Olar!
    Glorie Lui si pentru aceasta marturie care slaveste pe CEL MAI MARE CREEATOR DE POEZIE -POEZIA IUBIRII DE OAMENI,CARE S-A ARATAT LA CRUCEA GOLGOTEI -POEZIA IUBIRII DIVINE!
    V.B.

    Comentariu de AICISIACUMACOLOCURAND — Aprilie 23, 2013 @ 01:36 | Răspunde

    • Multumesc din suflet (din nou!) pentru cuvintele de apreciere! Si pentru sustinere!

      Sa dea Dumnezeu ca oamenii sa vada, in aceasta experienta a mea, nu ceea ce am facut eu, ci DE CE si CUM (cu ajutorul Cui) am facut toate acestea! Si sa le fie de folos!

      Comentariu de Sorina — Aprilie 23, 2013 @ 12:39 | Răspunde

  2. m-a impresionat povestea ta si a lui Ionatan, pînă la lacrimi.Pot să mă confesez că am încercat de mai multe ori să formulez rugămintea de a- mi spune povestea vieții tale cu Ionatan?și nu am îndrăznit să nu-ți deschid cumva răni…dar multumesc pt răspunsul inconștient la dorința mea-și dacă tot ai vorbit despre suferința lui, ai putea să-mi spui care era boala care l-a mistuit?și la ce vîrstă?
    iartă-mă dacă întreb prea multe……
    Domnul să te aibă în pază

    Comentariu de Lucia Tudosa — Aprilie 23, 2013 @ 04:41 | Răspunde

    • Lucia… Ionatan va ramane mereu un ocupant al inimii mele… dar viata merge mai departe… am invatat sa vorbesc despre el fara sa ma trec prin acea suferinta… si adesea, cand vorbesc cu oamenii, cand am nevoie de cate un exemplu ca sa descriu mai bine o anume situatie, povestesc si despre el… firesc, cum as vorbi despre orice altceva legat de viata mea… Cel mai mult ma bucura ca a scapat de suferintele alea cumplite… si, uneori, ma trezesc ca il invidiez… pentru ca eu am ramas prizoniera acestei lumi…

      L-a doborat un cancer galopant… cu o luna si jumatate inainte sa implineasca 52 de ani…

      Nu stiu daca ai intrat pe blogul lui… acolo sunt relatate si secvente din viata noastra (asa scurta cum a fost) si despre el… si sunt postate multe dintre scrieri: ionatan.wordpress.com

      Comentariu de Sorina — Aprilie 23, 2013 @ 12:46 | Răspunde

  3. Sorina draga, ai o voce de inder. de inger vesel totusi nu cum se arata prin anumite picturi, firavi si discreti.
    Marturisesc si eu ca poeziile lui Ionatan sunt cele care mi-au dat senzatia ca il cunosc. Si dupa ce te-am cunoscut pe tine, mi-am dat seama si de ce te-a iubit ATAT DE MULT pe tine desi erati atat de diferiti. asa vad eu…
    M-ai emotionat pana la lacrimi. din motive multiple. si pentru ca stiam ca suferinta v-a unit. si pentru ca am trecut si eu printr-o pierdere a fiintei sufletului meu tot dupa o suferinta indelungata, si pentru ca iubirea voastra seamana intr-un fel cu a mea si a sotului meu. simt ca iubirea lui ma face sa fiu mai mult decat pot fi si imi arata valoarea mea pamanteasca. chiar si atunci cand eu uit de ea.

    Te imbratisez si iti multumesc ca existi. Amintirea, durerea, lacrimile , sunt doar alte cadouri de care avem parte aici pe pamant

    Comentariu de sakura — Aprilie 23, 2013 @ 14:54 | Răspunde

    • Sakura, draga… nu stiu daca vocea mea e de inger (oricum, pana si eu mi-o recunosc cu greu, cand o aud inregistrata – iar interviul a fost prin telefon… ceea ce a fost si mai rau🙂 )… dar imi doresc sa functionez cu acest „grad” pentru cat mai multi oameni…😉
      Ca de obicei, m-ai coplesit cu vorbele tale de apreciere… si ma bucur daca am putut starni in tine amintiri frumoase… Timpul isi vede de ale lui, noi de ale noastre… cele rele le mai dam la spate… dar de clipele frumoase ne amintim mereu cu drag…🙂
      Sa nu uiti niciodata sa iubesti si sa fii un suflet valoros!
      EU iti multumesc ca existi si ca simti si gandesti fata de mine asa cum o faci!
      Te imbratisez si eu cu tot dragul!

      Comentariu de Sorina — Aprilie 24, 2013 @ 21:06 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: