Decizia ICCJ nr. 607 a fos publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 318/2011
Prin decizia pronuntata, Inalta Curte a dispus anularea prevederilor legale prin care toate firmele cu sediul in Romania erau obligate la plata unei taxe lunare pentru serviciile publice de radio si tv.
ICCJ a respins recursul formulat de catre Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune la sentinta data de catre Curtea de Apel Cluj, prin care se anula taxa radio-tv pentru toate firmele care nu detin receptoare radio-tv.
Reclamanta a motivat in instanta ca obligativitatea platii taxelor pentru serviciul public de radio si televiziune ar trebui instituita doar in sarcina societatilor romane care detin efectiv aparate radio sau TV, ceea ce, de altfel, rezulta si din prevederile Legii nr. 41/1994, care precizeaza ca au obligatia de a achita aceasta taxa doar beneficiarii acestor servicii, precum si ale Legii finantelor publice, care defineste „taxa ca fiind suma platita de catre o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, institutie publica sau serviciu public.”
Pana in prezent, toate persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusive filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine au avut obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Nicaieri insa, in cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicata, nu se regaseste o definitie a notiunii de „beneficiar”, astfel incat sensul acesteia nu poate fi decat cel comun, respectiv „cel care beneficiaza de ceva” sau „o autoritate, institutie, societate etc. pentru care se face o lucrare
De asemenea, instanta a avut in vedere si faptul ca nu se poate sustine ca plata taxei radio de catre persoanele juridice reprezinta in fapt o aplicare a dispozitiilor constitutionale care garanteaza dreptul la informare al cetatenilor prin asigurarea surselor de finantare a principalelor mijloace de informare: radio si televiziunea publica. Asadar, dreptul constitutional la informare nu poate fi transformat intr-o obligatie
IONICA CIRLAN
Expert Comunicare
Anunțuri
Lasă un răspuns