Mai in gluma, mai in serios… ;)

Martie 12, 2013

Foarte interesant… despre viata si moarte…

De catva timp, am ocazia sa am un schimb de pareri (de pe pozitii diametral opuse) pe tema vietii de dupa moarte (de aici mi s-a tras 🙂 ). Ce e drept, mi se pare extrem de incitanta discutia… de aceea am decis sa o pun si la dispozitia altor persoane interesate… si – cine stie! – poate mai are cineva ceva de spus, in favoarea unei pareri sau a alteia… dialogul este deschis si intentia mea nu este sa demonstrez ca vreunul dintre noi are dreptate… pur si simplu, este un dialog inteligent, de bun simt si – sper eu! – de folos… Comentariile ulterioare le voi posta (daca nu o va face Lori) sub forma de comment-uri, sub numele lui…

Lectura placuta va doresc!

  1. Draga Lori, e interesant si destul de bine documentat articolul tau… Desi, personal, nu sunt de acord cu unele afirmatii, te iert (;) ) pentru ele deoarece, daca nu ai trecut prin asa ceva, exista posibilitatea sa nu intelegi ori sa intelegi gresit anumite lucruri… Daca tot te intereseaza subiectul, te invit pe blogul meu pentru a citi si despre experienta prin care am trecut eu, cu destul de multi ani in urma… Din fericire (si aici a fost tot mana lui Dumnezeu 😉 ), am consemnat faptele inca de pe atunci… si, in ultimii ani, le-am tot facut publice… pentru ca ni s-a ingaduit sa ne amintim aceste evenimente tocmai pentru a le impartasi si altora care ar dori sa afle mai multe despre viata de dupa moarte ( https://sorinalukacs.wordpress.com/2011/03/10/viata-dupa-moarte-2/ )
    1 ) Moartea clinica in care se presupune ca au fost toti cei care pretind ca au avut astfel de experiente nu este adevarata moarte. – Este adevarat ca nu este o moarte propriu-zisa; dar ti se ofera ocazia sa “adulmeci” viata de apoi… si este un eveniment de-a dreptul marcant pentru cel care il traieste… crede-(ti-)ne!

    2 ) Analizand marturiile continand astfel de experiente, se constata ca ele sunt strans legate de mediul cultural si religios in care au trait acele persoane. – Incorect: eu nu aveam nici un fel de cultura religioasa; mai mult, pana la un moment dat, nici macar nu imi pasa daca Dumnezeu exista ori ba… 😉 Dar tocmai de la curiozitatea asta (daca exista sau nu) mi s-a tras totul… 🙂

    3 ) Daca aceste experiente ar fi reale, se ridica si o alta intrebare : De ce ar proceda Dumnezeu in felul acesta ? – Pentru fiecare om, Dumnezeu alege modalitatea cea mai convingatoare de a-i transmite anumite mesaje. Toti cei care au trecut prin asa ceva (si si-au amintit cele traite atunci) si-au (re)facut legatura cu divinitatea. Iar aceste persoane sunt foarte schimbate, in incredibil de multe sensuri, dupa apropierea de lumea de dincolo…

    4 ) Nu de fiecare data cand o persoana revine la viata din moarte clinica poveste experiente de felul celor amintite. In multe cazuri exista o tacere absoluta. De ce ? Raspunsul este simplu: Pentru ca oamenii nu au ce povesti. – Este adevarat ca nu tuturor li se ingaduie sa isi aminteasca. Nici eu – macar – nu pot spune daca imi amintesc tot sau nu… Dar eu am fost printre favorizatii care – totusi – stiu macar o parte din ce a fost… Poate ca ai dreptate si aceasta favoare le este facuta numai celor a caror viata trebuie sa sufere o cotitura majora… pentru ca aceasta are loc, cu siguranta!

    5 ) Cercetarile stiintifice din ultimii ani au dus la obtinerea in laborator, fara o aparatura prea sofisticata, a acelorasi stari si experiente pe care le relateaza unii din cei ce au revenit din moartea clinica. – Redarea in laborator a unor asemenea experiente este normal sa fie posibila, daca se induce corpului aceasta stare. Indiferent daca moartea este naturala sau provocata, etapele desfasurarii ei sunt aceleasi. Daca ii electrocutezi cuiva creierul, ii provoci anumite reactii. Dar sa nu uitam ca, in cazul experientelor NDE, aceste procese survin in mod natural! Nimeni nu ne-a prajit creierul pentru ca noi, mai apoi, sa putem afirma ca am dat o raita prin cer… 😉 Si sunt tare curioasa cum s-ar putea ecplica faptul ca, unii fiind CERT inconstienti, povesteau scene petrecute in acest rastimp sau addeau detalii din afara cladirii etc… Cred ca oamenii cauta orice explicatie, oricat de aberanta, numai sa nu accepte adevarul… pentru simplul motiv ca acest adevar i-ar ingrozi, pur si simplu… 😉

    • Lori Balogh says:

      Draga Sorina,
      Am intarziat putin cu raspunsul la obiectiile tale, deoarece am intrat pe blogul tau ca sa ma documentez de la sursa. Iti respect opiniile pe care le consider sincere. Am insa cate ceva de adaugat la cele afirmate in articol:
      – Sotia mea nu a trecut prin moarte clinica, insa in timpul unui lesin banal a avut aceleasi trairi pe care le descriu cei care au trecut prin experienta ta.Daca ne gandim putin la fiziologia organismului uman, mi se pare cat se poate de logic ca atunci cand creierul este despovarat de o parte din responsabilitatile nenumarate pe care le are ( in cazul unui lesin sau al mortii clinice ), el sa simta o eliberare manifestata fie printr-o pace si fericire netraite pana atunci, fie prin senzatia de lumina, strabaterea unui tunel, muzica celesta, glasuri imbietoare, etc. Este vorba doar de o simpla “relaxare” a activitatii creierului, care se manifesta asa cum o descrii tu. In opinia mea, desi moartea este cel mai mare blestem cazut asupra omului, Dumnezeu, in marea Sa mila si dragoste, a facut ca insasi moartea sa fie, din punct de vedere fiziologic, o trecere lina spre nefiinta.
      – Blaise Pascal spunea ca “ratiunea este flexibila la orice”, ceea ce inseamna ca omul poate sa creada cu fermitate orice si sa fie convins ca acela este adevarul. Simturile insa ne pot insela amarnic. Ne inseala uneori chiar cand suntem lucizi si avem impresia ca ceea ce vedem este purul adevar. Nu am posibilitatea de a-ti oferi aici cateva iluzii optice care te-ar convinge ca, treaz si lucid fiind, simturile te pot insela. Ce sa mai spunem de situatiile in care un om doarme, cade in lesin sau chiar in moarte clinica ?
      – Insa motivul pentru care am serioase rezerve fatza de relatarile de genul acesta este altul si este mult mai profund.Am citit Biblia de mai bine de 20 de ori, urmarind diferite subiecte care m-au interesat. Unul dintre ele este cel legat de natura umana, moarte si starea omului in moarte. Concluzia? Toate religiile pagane si majoritatea confesiunilor crestine au in dogmele lor un mare neadevar si anume acela ca sufletul omului este nemuritor. Este cea mai mare amagire pe care Diavolul a reusit sa o introduca in constiinta oamenilor si in doctrinele bisericilor. Biblia insa ne invata cu totul altceva: odata cu cadera in pacat a primilor nostri parinti, omul a devenit muritor, cu trup si suflet. Ideea ca dupa moarte ramane sufletul nemuritor este de origine platonica ( pagana ) si nu are nimic de=a face cu adevarul biblic. Da, exista o viata de dincolo, dar numai dupa inviere. Eu nu pot acum sa-ti aduc toate argumentele, dar daca te intereseaza, citeste , te rog, seria de articole de la categoria “Teme biblice”/ subcategoria “Lumea tacerii” http://www.loribalogh.ro/category/teme-biblice/dincolo-de-pragul-mormantului/
      si mai ales “De ce nu cred” http://www.loribalogh.ro/category/de-ce-nu-cred/

      • Sorina says:

        Lori, conform DEX: LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie.
        In timpul mortii clinice, inima si plamanii nu mai functioneaza. Eu ma indoiesc sincer ca sotia ta a trecut printr-un lesin si a avut aceleasi trairi pe care le descriu cei care au trecut prin moarte clinica. Ori nu a avut acele trairi, ori a fost o “tentativa” de moarte clinica din care a reusit sa iasa prin resurse proprii ale organismului, fara a necesita resuscitarea prin mijloace medicale (e posibil si asa ceva, am tot vazut prin filme cu astfel de tematica, medicala). Nu pot exprima pareri mai detaliate, atata timp cat nu am discutat personal cu ea… dar sunt de parere ca – in acest caz – ceva nu se potriveste…
        Cred ca noi folosim un singur cuvant – moarte – pentru a exprima mai multe lucruri… asta e limba pe care o avem la dispozitie, asta o folosim… Insa trebuie sa fim foarte atenti la sensul cuvantului, in functie de context (vei vedea la ce ma refer, in comentariile pe care le voi face la DE CE NU CRED ale tale).
        Am mai avut discutia asta cu o persoana, foarte informata din punct de vedere stiintific, care spunea ca s-au obtinut in experimente trairi asemanatoare cu acelea din moartea clinica. I-am spus si ei ce iti spun si tie: inversati cauza si efectul. Ca urmare a trecerii prin moarte clinica (aceasta fiind cauza) au loc in creier anumite procese – firesti, de altfel, deoarece in acel moment corpul fizic reactioneaza la ce se intampla corpului fizic, ele existand interdependent. In momentul in care actionezi – prin diverse proceduri medicale – asupra creierului, tu ii oferi false informatii ca sufletul ar trece prin acele evenimente (implicate in moartea clinica) – lucru neadevarat, dar tu manipulezi creierul prin aceasta interventie externa. Astfel, cauza devine actionarea asupra creierului iar efectul este producerea fenomenelor de vizualizare/auzire a unor anumite lucruri. In primul caz, este o reactie normala sa percepi acele trairi, in al doilea caz este o traire falsa. Este ca si diferenta intre florile naturale si cele artificiale care le pot imita foarte bine pe primele… dar tot niste falsuri raman.
        Si mai am o curiozitate: in aceste experimente de laborator, au fost implicate persoane care au trecut prin moarte clinica? Pentru ca doar o persoana care a avut ambele trairi poate spune daca ele sunt similare ori ba… Altfel, e posibil ca persoana implicata sa fi fost cumva sugestionata, poate chiar informata si – implicit – rezultatul experimentului sa fi fost viciat din start… 😉
        Sper sa imi intelegi rezervele… 😉

        • Lori Balogh says:

          Sorina, am dat exemplul lesinului sotiei mele nu pentru a face o echivalenta intre lesin si moartea clinica. Sunt doua situatii cu totul diferite. Voiam doar sa-ti dau un exemplu ca aceleasi trairi pe care le au unii care au trecut prin moartea clinica ( e stiut ca nu toti au aceste trairi ! ) le poate avea si unul care isi pierde temporar cunostinta sau care trece printr-o stare de hipoxie. Cred ca esti subiectiva atunci cand consideri ca doar unele trairi sunt adevarate si altele sunt false. Pe ce baza sustii ca un om care a lesinat, de exemplu, si care are aceleasi trairi ca si unul care a trecut prin moarte clinica, are trairi false ? Trairile sunt trairi si nu stiu daca este cineva in lumea asta care sa le poata categorisi in adevarate si false.
          Cred ca noi doi pornim de la doua premize diametral opuse. Tu, prin ceea ce sustii, esti adepta teoriei nemuririi sufletului si a filozofiei lui Platon care considera sufletul ca o entitate indestructibila, deci nemuritoare. Eu nu pot crede in aceasta teorie, caci Biblia in care am incredere deplina nu-mi permite o astfel de credinta ( argumentele sunt prezentate in articolele postate ). Pentru mine, sufletul nu este o entitate independenta de trup si indestructibila, ci fiinta umana in intregimea ei si a carei natura a devenit muritoare dupa caderea primilor nostri parinti. Aici se afla macazul care ne arunca pe doua directii total opuse. Daca in acest punct nu suntem de acord, toate celelalte sunt inutil de discutat. Este ca si cum am dori sa finisam o cladire care nu are inca temelie. Am invatat in viata sa am mai mare incredere in ceea ce spune Dumnezeu despre natura umana, decat in ceea ce spun sau cred oamenii despre acest subiect.

  2. Sorina says:

    Tocmai asta este: trairile din cele doua situatii nu pot fi aceleasi! Le-am numit false in sensul ca creierul doar CREDEA ca i se intampla anumite lucruri (pentru ca era stimulat extern) in timp ce in situatia reala se intampla niste lucruri pe care tu refuzi sa le crezi… dar ele chiar se intampla… Fenomenele de decorporalizare chiar sunt reale. Si pot aparea si spontan, in alte stari decat cea de moarte clinica. Dar atunci se intampla alte… lucruri cu ceea ce iese din trupul nostru.
    Crede-ma, nu l-am citit pe Platon si nu m-am inspirat din opera lui. Eu am trait acel eveniment si eu stiu ca e real. Biblia iti vorbeste despre “suflarea de viata”… e cea care se intoarce la Dumnezeu cand ni se termina zilele aici… despre ea vorbim! Despre ea vorbesc eu… Fara ea, trupul nostru nu poate trai. Cand murim, “ne dam sufletul” – ne paraseste suflarea lui Dumnezeu… ce e atat de greu aici?
    Spui “sufletul nu este o entitate independenta de trup si indestructibila, ci fiinta umana in intregimea ei si a carei natura a devenit muritoare dupa caderea primilor nostri parinti.” Ce inseamna, pentru tine, FIINTA UMANA IN INTREGIMEA EI? Ce anume “contine”?
    Mai spui “Am invatat in viata sa am mai mare incredere in ceea ce spune Dumnezeu despre natura umana, decat in ceea ce spun sau cred oamenii despre acest subiect.” – Pai, asta e parerea ta (si probabil ca ai preluat-o de la altii), care esti tot un om. De ce ai impresia ca parerea ta e infailibila si a altora, care spun altceva, e gresita cu siguranta? Iar Dumnezeu delimiteaza clar trupul din tarana de suflarea de viata… Dupa parerea ta, ce se intampla cu aceasta suflare atunci cand trupul de tarana isi inceteaza existenta?

    • Lori Balogh says:

      Incet-incet, lucrurile se clarifica. Amandoi suntem de acord ca “suflarea de viata” vine de la Dumnezeu si se intoarce la El.Stii ce ne deosebeste ? Tu crezi ca aceasta suflare de viata este o entitate personala, in timp ce eu cred ca ea este ceva impersonal. Ea este doar “scanteia” de viata, principiul vietii care vine de la Creator si care se intoarce la El, ca Izvor al vietii. Ai citit raportul Creatiei din Geneza ? Cand l-a creat pe om, Biblia spune ca “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” ( Geneza 2,7 ) Intelegi acum de ce am sustinut ca sufletul este fiinta umana intreaga ? Potrivit raportului Creatiei, “sufletul viu” este suma dintre trupul material si principiul de viata dat de Dumnezeu. In momentul mortii, Dumnezeu isi retrage principiul vietii ( puterea de viata sau cum vrei s-o numesti ), trupul material se dezintegreaza iar “sufletul viu” dispare.
      Daca citesti cu atentie raportul Creatiei, vei observa ca nu doar omul a primit aceasta “suflare de viata” , ci si animalele, indiferent de complexitatea lor ( vezi Geneza 1,30 ).Daca am admite ca “suflarea de viata” ar fi o entitate personala, concluzia ar fi ca toate vietatile, incepand cu cele inferioare, ar avea aceleasi trairi ca si omul. Ceea ce mi se pare a fi o aberatie…
      Sorina, aceasta nu e parerea mea la care tin mortis, ci este Cuvantul lui Dumnezeu. Parerile mele pot fi gresite, “parerile” lui Dumnezeu nu. Ele sunt adevar. De aceea am spus ca nu trebuie sa ne incredem prea mult in simturile noastre, caci ne pot insela amarnic chiar cand suntem lucizi. Cu atat mai mult cand trecem prin situatii limita, cum ar fi o moarte clinica. De ce esti atat de sigura ca ceea ce ai trait in acele momente reprezinta adevarul si nu o plasmuire a creierului ?
      Daca fenomenele de decorporalizare ar fi reale, aceasta ar insemna ca sufletul este o entitate nemuritoare si indestructibila ( conceptia filozofilor greci ). Si aceasta ar mai insemna ca Biblia ar trebui aruncata la gunoi, caci ea ne vorbeste peste tot, de la caderea omului, de un suflet muritor, de un mormant care este “locul tacerii”, in care nu exista vointa, inteligenta, comunicare, adica nimic din ceea ce caracterizeaza viata ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10 )
      Aici e marea diferenta dintre oameni: in timp ce unii cred ceea ce simt ei, ceea ce i-au invatat filozofii sau preotii, altii cred ceea ce ii invata Dumnezeu, cel mai competent in intelegerea si explicarea naturii umane.

  3. Sorina says:

    Lori, eu nu pot sa vad fiinta umana ca pe o masina la care viata incepe prin scanteia unei bujii… si cand nu mai porneste (in moarte clinica) dam de vreo cateva ori la manivela si reporneste… 🙂 Suntem de acord in privinta faptului ca acest “principiu al vietii” se intoarce la Creator. Exact asta spuneam si eu: cand murim, CEVA se intoarce la Dumnezeu, in imparatia Lui… Omul e singurul facut dupa chipul si asemanarea Lui… e clar ca omul are ceva deosebit fata de animale… de aceea i s-a si dat stapanire peste absolut orice altceva, vietuitoare sau nu… Si ar trebui sa inteleg ca, din punctul tau de vedere, suflet = trup + suflare de viata? Sau, cum definesti “fiinta umana intreaga”? Alcatuita din ce? Cred ca aici ne-ar fi de mare folos sa vedem formularea originala (pentru ca am mai auzit de tot felul de traduceri eronate). Din pacate, pe mine ma depaseste acest aspect… am la indemana numai traducerile comune… Parerea mea este ca “suflet viu” se refera, de fapt, la “fiinta vie” dar – atentie! – dupa chipul si asemanarea Lui… iar aceasta precizare este foarte importanta… Dumnezeu este o persoana… e clar ca este categoric diferit de un animal, care nu are caracteristicile unei persoane… desi are corp si este viu, ca orice persoana… nu are sentimente, nu are discernament, nu are constiinta… nu are posibilitatea de a avea o relatie cu Dumnezeu… Asadar, toate aceste caracteristici in plus, de ce anume ii sunt conferite? Trebuie ca omul sa aiba ceva in plus fata de animale… e musai! Sufletul nu este un efect, este o cauza… Animalele au suflare de viata in sensul ca traiesc, respira… sunt vii… Iar viata ce inseamna, de fapt? O succesiune de evenimente care se desfasoara in timp… de aceea poti spune ca nu mai exista viata in imparatia lui Dumnezeu, in aceasta acceptiune… nu asa cum o cunoastem noi aici, pe Pamant… Daca privesti lucrurile asa… poti spune ca omul a devenit VIU in sensul ca existenta lui a inceput sa se supuna timpului… ceea ce nu se intampla pana atunci… atata timp cat fusese doar “o suflare” si nu avea un corp material care sa perceapa scurgerea timpului…
    “Sorina, aceasta nu e parerea mea la care tin mortis, ci este Cuvantul lui Dumnezeu. Parerile mele pot fi gresite, “parerile” lui Dumnezeu nu.” – Cuvantul lui Dumnezeu nu este gresit, cu siguranta. Dar felul in care noi il intelegem… aici e alta poveste… 🙂
    “De ce esti atat de sigura ca ceea ce ai trait in acele momente reprezinta adevarul si nu o plasmuire a creierului ?” – De ce aceia care – in Biblie – au fost rapiti erau atat de siguri de realitatea celor traite in situatii limita? Pentru ca STIAU. Pentru ca aveau CERTITUDINEA. De ce esti atat de sigur ca Dumnezeu exista? Multi spun ca nu exista pentru ca nu il pot percepe… material. Dar eu STIU ca exista. Asa cum stiu ca acele lucruri au fost reale. Altfel nu stiu cum sa iti formulez. Dar cred in acele lucruri chiar mai mult decat in realitatea pe care o pot percepe cu organele mele de simt… 🙂
    “Daca fenomenele de decorporalizare ar fi reale, aceasta ar insemna ca sufletul este o entitate nemuritoare si indestructibila ( conceptia filozofilor greci ).” – Poate ca aici e problema, de fapt… 😉 Si, ce te faci daca aceste fenomene chiar SUNT reale? 🙂
    “Si aceasta ar mai insemna ca Biblia ar trebui aruncata la gunoi, caci ea ne vorbeste peste tot, de la caderea omului, de un suflet muritor” – Vezi? Iar e chestie de interpretare… Un suflet mort este un suflet rupt de Dumnezeu. Sufletul este nemuritor numai atata timp cat este legat de El.
    “nimic din ceea ce caracterizeaza viata ” – Exact! Termenul de “viata” are sens numai aici, in lumea materiala, unde exista marimea fizica numita TIMP.
    “Aici e marea diferenta dintre oameni: in timp ce unii cred ceea ce simt ei, ceea ce i-au invatat filozofii sau preotii, altii cred ceea ce ii invata Dumnezeu, cel mai competent in intelegerea si explicarea naturii umane.” – Cu tot respectul, Lori… tu de unde ai invatat tot ce stii, in aceste probleme? Eu nu am citit (spre marea mea rusine) absolut nimic din filozofii pomeniti de tine. Preotii… sigur nu vorbesc despre aceste lucruri asa cum o fac eu. Si, atunci… ce varianta mai ramane?

    • Lori Balogh says:

      Sorina, atunci cand Biblia, pe care noi crestinii o consideram inspirata de Dumnezeu, ne spune ca sufletul este muritor si ca in mormant nu exista constiinta de sine, comunicare, activitate, sentimente etc., aceasta nu este interpretare.Sunt adevaruri clare pe care le poate intelege orice om, fara studii teologice. Ma intrebi mereu de unde am preluat aceste lucruri; ei bine, vreau sa-ti spun ca am citit si studiat Biblia de nenumarate ori, urmarind diferite subiecte, intre care si cel legat de natura umana si starea omului in moarte. Lucrurile acestea nu trebuie preluate obligatoriu de undeva, caci ele sunt la vedere pentru oricine e interesat sa cunoasca un anumit adevar.
      Intr-adevar, omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, primind o nemurire conditionata. Avertismentul dat omului era clar: “In ziua in care vei manca din el ( pomul oprit ), VEI MURI NEGRESIT” ( Geneza 2,17 ). In limba ebraica, in care a fost scrisa Geneza, textul suna putin nuantat: “Vei muri murind”, adica “vei deveni o fiinta muritoare”. Sarpele le-a zis primilor oameni exact contrariul: “Hotarat ca nu veti muri ” ( Geneza 3,4 ). Aici e macazul care ne desparte: unii Il credem pe cuvant pe Dumnezeu, care ne-a avertizat ca vom deveni muritori, daca nu vom asculta de porunca Lui, in timp ce altii il cred pe Diavol, care ne asigura ca moartea nu exista in realitate. Oare Creatorul S-a jucat cu cuvintele atunci cand i-a avertizat pe Adam si Eva ca vor muri ? Ce inseamna moartea pentru ei ? Decorporalizare, eliberare de trup si intrarea intr-o forma de existenta superioara ? Daca ar exista o astfel de existenta dupa nimicirea trupului, de ce Dumnezeu a mai creat un trup ? Doar ca o colivie pentru un suflet care oricum este indestructibil ?
      Accidentul caderii in pacat l-a privat pe om de acea nemurire conditionata oferita initial. Din acea clipa, din om a inceput sa se stearga treptat chipul lui Dumnezeu, urmand sa fie refacut printr-o lucrare speciala a Duhului Sfant.
      “Sufletul nu este un efect, este o cauza…” afirmi tu. “Sufletul nu este o cauza, este un efect” afirm eu. Textul din Geneza 2,7 pe care l-am citat intr-un comentariu anterior dovedeste ca sufletul omului este un efect al interventiei divine, cauza fiind Insusi Creatorul. De fapt , El este cauza primara a tututor lucrurilor.
      Afirmi ca “sufletul este nemuritor numai atata timp cat este legat de El.” Din cate am citit, nu am gasit nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu ca ar exista vreun om care sa aiba suflet nemuritor, nici chiar dintre cei mai “legati” de Dumnezeu. E adevarat, acelor oameni care au o relatie buna cu Creatorul, El le promite viata vesnica intr-o lume cu totul noua. Dar atentie ! Promisiunea lui Dumnezeu nu se refera la momentul mortii, ci la momentul invierii de la sfarsitul istoriei acestei lumi. Daca Dumnezeu ar conduce in Rai sufletele celor credinciosi imediat dupa moarte, de ce ar mai fi nevoie de inviere ? Daca se poate trai fericit si liber si fara trup, de ce a mai creat Dumnezeu trupul material ? De ce mai e nevoie de judecata dela urma, daca sufletele celor morti sunt deja trimise fie in Rai, fie in Iad ? Nici oamenii nu pedepsesc o faradelege inainte sa o judece, cu atat mai putin Dumnezeu…
      Ar mai fi multe, foarte multe de spus, dar nu-mi propun sa te conving. Doar Duhul lui Dumnezeu poate convinge…

  4. Sorina says:

    Lori, exact acelasi lucru il spun si eu, nu intelegi? Sufletul poate trai vesnic numai daca isi mentine legatura cu Dumnezeu. In absenta ei… ne paste locul ala mai mult decat caldut… 🙂 Eu nu te-am intrebat de unde ai luat textele din Biblie (ca nu esti singurul care a studiat-o, fii sigur! 😉 ) ci de unde ai luat interpretarile pe care mi le prezinti ca fiind litera de lege. Avantajul meu fata de tine (si, de asta, numai Dumnezeu e responsabil) este ca eu nu doar am studiat Biblia, ci am si trait acele lucruri… cu toate implicatiile acestui fapt… si le-am coroborat cu observatiile/intelegerile mele asupra Bibliei… si culmea e ca se potrivesc de minune… 😉 Nu sunt de acord cu tine, ca intelesurile Bibliei sunt la vedere… ai grija, e ca in labirintul acela cu oglinzi, de la balci… lucrurile nu sunt asa cum par!…
    Sunt de acord, omul a devenit muritor in sensul ca, prin neascultare (asta a fost pacatul, de fapt) s-a creat o bresa in legatura dintre Adam si Dumnezeu; de aceea ni s-a oferit posibilitatea sa recuperam acea legatura, prin mantuire. Pentru ca nu am fost creati ca sa fim dati pierzarii… iar sa afirmi ca Tatal nu stia ce se va intampla, mi se pare… gaseste tu cuvantul… 😉
    Cat despre cautarea adevarului… pe langa faptul ca sunt foarte curioasa din fire (in sensul ca imi place sa invat), eu am si o motivatie in plus: sa inteleg ce s-a intamplat ATUNCI… si, crede-ma, este o motivatie extrem de puternica…
    Dumnezeu a spus adevarul cand a afirmat ca, daca nu este ascultat, vom muri (am explicat mai sus); interesant este ca, desi sarpele a ispitit-o pe Eva, nici el nu a mintit cand i-a spus ca nu vor muri… pentru simplul fapt ca stia ca Tatal “a creat problema doar dupa ce a avut solutia” – dupa cum spunea cineva intr-o predica, referitor la “voluntariatul lui Isus” de a veni pe Pamant – si stia ca El nu ne va lasa sa “ne inecam”, ci ne va “arunca un colac de salvare”… Creatorul nu s-a jucat de-a cuvintele, El doar i-a informat asupra consecintelor alegerilor lor (pentru ca tot li se daduse liberul arbitru, adica libertatea de a alege). Iar prin incalcarea regulilor de viata care ne-au fost transmise prin VT si NT, ne-am asigurat si moartea fizica… pentru ca PLATA pacatului = EFECTUL, URMAREA pacatului este moartea… in ambele intelesuri.
    De ce a mai creat Dumnezeu un trup, intrebi??? Pai, cum poti duce o viata materiala daca tu esti ca un duh??? Duhurile rele de ce invadeaza corpuri de oameni sau animale? Pentru ca altfel nu se pot manifesta si nu pot experimenta ceea ce aici, in lumea materiala, numim VIATA. De asta.
    “Accidentul caderii in pacat l-a privat pe om de acea nemurire conditionata oferita initial. Din acea clipa, din om a inceput sa se stearga treptat chipul lui Dumnezeu, urmand sa fie refacut printr-o lucrare speciala a Duhului Sfant.” – De acord cu prima formulare, cu mentiunea ca eu nu cred ca a fost un accident… 😉 Referitor la a doua parte… in ce scop sa fie refacut chipul Lui? Si in ce anume, in trupul fizic? Sau… cum?
    “sufletul omului este un efect al interventiei divine” – Adica? Dezvolta un pic, sa iti pot raspunde corect… altfel, merg pe presupuneri si nu e bine… 😉
    Mai, Lori, hai sa iti explic altfel: moartea (asa cum o vezi tu) are sens ca notiune (incetare a functiilor vitale) numai in prezenta timpului. In imparatia lui Dumnezeu, nu exista timp. Asta inseamna VESNICIA, nu un timp nesfarsit, ci absenta lui… de asta nu are capat… ceva care nu exista nu poate avea capat, nu? 🙂 In sensul asta legatura cu Dumnezeu (care ne asigura accesul in aceasta imparatie) ne asigura un soi de existenta vesnica. Inlocuieste cuvantul VIATA (care inseamna traire in acest plan, material) cu EXISTENTA (care nu te mai leaga de acest plan ci este valabila si intr-un altul) si vei avea o perspectiva mult largita… 😉
    Dobandirea unor noi trupuri este necesara pentru a ne continua existenta… altfel decat aici… dar nu poti spune ca intre cele doua existente trece o perioada de… pentru ca acolo unde se afla “parcate” sufletele deja plecate NU EXISTA TIMP. Din aceasta cauza, ambele variante (care au dat nastere unor controverse intre sustinatorii fiecareia) sunt valabile, din Luca 23:43: ” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” sau „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.” ”

    Mai am o intrebare, pentru ca nu stiu ce varianta de Biblie folosesti: cum suna la tine Luca 12:20 : ” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” “

7 comentarii »

  1. Interesant… In imparatia lui Dumnezeu, nu exista timp. Asta inseamna VESNICIA,
    Subsciu!

    Comentariu de elenamarinalexe — Martie 13, 2013 @ 19:56 | Răspunde

  2. Lori Balogh says:
    12/03/2013 at 23:17

    Sorina, observ ca noi avem puncte de reper diferite. In timp ce tu te raportezi la experienta ta dramatica si incerci sa o armonizezi cu revelatia Bibliei, eu ma raportez doar ce ceea ce spune Biblia, considerand ca Dumnezeu este cel mai indreptatit sa ne invete ce este aceea viata si moarte. Sa nu te superi pe mine , dar eu consider experienta ta foarte subiectiva si nu ma vei convinge niciodata ca ceea ce ai trait era si real. E ca si cum ai incerca sa ma convingi ca un vis oarecare este realitatea pura. Ti-am explicat care este opinia mea cu privire la ce se intampla in creier atunci cand el este eliberat de o parte din responsabilitatile pe care le are in organism, si nu vreau sa ma repet.
    Cu privire la interpetarile unor texte biblice, pe care tu le pui in seama unor imprumuturi, te asigur ca, desi e firesc sa imprumut unele idei din cele ce am citit, pe toate le-am trecut prin filtrul propriei ratiuni. De fapt, multe asa-zise interpretari nici nu sunt interpretari, ci sunt adevarauri care sunt la vedere pentru oricine se apropie cu bun simt de Cuvantul lui Dumnezeu.
    Sorina, cred ca voi incheia aici acest dialog, deoarece timpul imi este foarte scurt. Trebuie sa le raspund si altor cititori ai blogului, iar proiectele pe care le am in lucru stau in asteptare din lipsa de timp. Sper sa nu te superi si imi cer mii de scuze…
    Cu stima, Lori

    Comentariu de Sorina — Martie 19, 2013 @ 23:39 | Răspunde

  3. Sorina says:
    19/03/2013 at 23:38

    Lori, aceasta iesire din scena ma dezamageste… ma acuzi de declaratii false fara sa iti poti sustine afirmatia, de “adaptarea” intelesului Bibliei astfel incat sa se potriveasca pe experienta descrisa de mine (Ce as avea de castigat din asa ceva? In cel mai rau caz, mi-as fura caciula. Dimpotriva, am incercat sa inteleg cat mai bine acel eveniment prin prisma informatiilor din Biblie.), afirmi ca doar parerile tale sunt corecte fara sa imi dovedesti acest lucru…
    Sa stii ca experienta mea nu are cum sa fie subiectiva pentru simplul motiv ca este doar o relatare a unui fapt intamplat… am povestit, nu am creat un scenariu pe care sa il prezint drept realitate. Dar ce ma uimeste pe mine este ca ma asteptam ca ACEA realitate sa fie mai perceptibila oamenilor care afirma ca au o relatie cu Dumnezeu… pentru ca lor le-ar fi cel mai usor de perceput, inteles si acceptat lucruri a caror existenta ceilalti o neaga… ori, constat ca e tocmai invers…
    Eu nu vreau sa te conving de nimic si pot trai foarte bine si daca tu iti pastrezi convingerile de pana acum. Era doar o discutie deschisa determinata de subiectul pe care l-ai postat si de care pari foarte sigur. Eu nu sunt de aceeasi parere cu tine in unele privinte; mi-am exprimat dezacordul si am adus argumentele mele; la care tu nu prea mi-ai raspuns, ca sa fiu sincera… Daca imi aduceai argumente solide, poate ca eram mai dispusa sa imi actualizez convingerile… din pacate, e pentru a doua oara cand o discutie pe exact aceeasi tema esueaza “din lipsa de timp” (de fapt, din lipsa de argumente 😉 ).
    Te asigur ca felul in care am inteles eu anumite pasaje din Biblie confirma ceea ce am trait atunci; in plus, aceasta intelegere se suprapune inclusiv cu descoperiri stiintifice de mare importanta… Cu tot respectul, Lori, nu stiu cat de departe ai ajuns tu in aceasta privinta… dar te asigur ca eu am o minte extrem de curioasa… 😉 Si, daca nu eram sigura de anumite afirmatii (pe care am avut mare grija sa le verific, inainte – inclusiv in dialoguri cu multe alte persoane), nu imi permiteam sa ma hazardez in a le lansa… 😉 Si sa stii ca afirmatia ca nu m-as apropia cu bun simt de Cuvantul lui Dumnezeu este… cel putin nefericita (ca sa ma exprim, totusi, ca o doamna)… Eu nu mi-as permite astfel de afirmatii despre convingerile tale doar pentru ca nu coincid cu ale mele, pe alocuri…
    Inchei exprimandu-mi profunda dezamagire ca nu mi-ai raspuns la intrebarea foarte usoara (cea referitoare la Luca 12:20) – era vorba de doar cateva cuvinte… ceea ce ma face sa cred ca ti s-a cam terminat munitia… 🙂 in timp ce eu am un depozit intreg la dispozitie… pregatit pentru o alta discutie exact pe aceeasi tema, care trebuia sa aiba loc cu un pastor care credea la fel ca si tine si care a deschis subiectul tocmai pentru ca stia prin ce am trecut… din pacate, si acea discutie a ramas in “coada de peste” din aceeasi invocata lipsa de timp… ceea ce inseamna ori ca acest subiect nu va suscita destul interesul (ceea ce este absolut de neinteles pentru mine), ori… cum spuneam, lipsa de munitie… Inclin, totusi, sa cred ca e a doua varianta… 😉
    Ba da, Lori, ma supar de felul in care inchei acest dialog si ma supar pentru afirmatiile deloc magulitoare pe care mi le-ai adresat… si am senzatia ca ai cam luat-o la fuga… cam asta ai dat de inteles… 😦
    Dar iti multumesc pentru dialogul avut pana acum… desi nu mi-a adus absolut nimic nou… din pacate! 😦

    Comentariu de Sorina — Martie 19, 2013 @ 23:40 | Răspunde

  4. Sorina, nici prin cap nu mi-a trecut sa te jignesc. Nu-mi sta in caracter si nu am facut acest blog ca sa-i jignesc pe cititorii mei. Daca tu ai interpretat astfel afirmatia mea cu privire la modalitatea in care trebuie sa ne apropiem de Cuvantul lui Dumnezeu, te asigur ca nu aceasta a fost intentia mea. Am vrut sa afirm ca unele adevaruri sunt atat de clar prezentate in Biblie, incat unui om nu-i trebuie decat bun simt ca sa le descopere. Spun asta pentru ca sunt in lume destui care se apropie de Biblie cu ipocrizie , scotand din ea ceea ce Dumnezeu nu a intentionat sa ne comunice. Imi cer scuze daca ai inteles ca fac referire la tine…
    Cat despre “munitia’ la care faci referire, termenul este cu totul nefericit. Eu nu am intentia sa “omor” pe nimeni pe acest blog. Spatiul acesta il consider doar un mijloc de a prezenta viziunea mea cu privire la unele subiecte. Cei care nu sunt de acord cu aceasta viziune sunt liberi sa aiba propria lor viziune si sa o exprime in propriile lor comentarii, cu conditia ca acestea sa fie decente. Primesc, din nefericire, si destule injuraturi ( uneori din partea unor fete bisericesti !), pe care, din respect fatza de cititori, trebuie sa le sterg, nedorind sa transform blogul intr-o lada de gunoi a limbajului uman.
    Nu, “munitia” nu s-a terminat ! Daca esti interesata sa citesti despre subiectul naturii umane si a starii omului in moarte, , iti dau mai jos link-urile cu toate articolele pe care le-am postat deja pe blog:
    http://www.loribalogh.ro/2010/10/159/
    http://www.loribalogh.ro/2010/10/2-cultul-mortilor-in-credintele-de-ieri-si-de-azi/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-originea-ideii-de-nemurire-a-sufletului-3/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-crestinismul-invata-de-la-paganism-4/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-iadul-mit-sau-realitate-5/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-adevarul-despre-iad-6/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-raiul-7/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-pilda-bogatului-si-saracului-lazar-8/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-moartea-clinica-si-experientele-extracorporale-10/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-de-ce-nu-cred-in-nemurirea-sufletului-9/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre-spiritismul-antic-si-modern-23/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre-rai-20/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre-iad-19/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre/
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre-natura-omului-17/
    http://www.loribalogh.ro/2010/12/natura-omului/
    http://www.loribalogh.ro/2010/12/spiritismul-antic-si-modern/
    Acestor 17 articole le vor urma si altele, daca va fi voia Domnului, legate de antropologia biblica.
    Sorina, nu “lipsa “munitiei” e problema lumii noastre, caci adevarul ne-a fost descoperit din belsug de Creatorul nostru. Marea noastra problema este ca ne-am “blindat” existenta cu tot felul de prejudecati si nu mai suntem dispusi sa acceptam adevarul clar descoperit.
    Cand am spus ca timpul imi este foarte scurt, nu am vrut sa fug de confruntarea de idei. De ce as face-o ? Cand am planuit sa fac acest blog am fost constient de confruntarile inerente cu alte idei, alte opinii. Dar, crede-ma, o spun inaintea lui Dumnezeu, chiar sunt in criza de timp.
    Cu privire la Luca 12, 40, foarte pe scurt:
    – E vorba de o pilda a Domnului in care vorbirea este figurata, alegorica chiar. Toti comentatorii Bibliei sunt de acord ca dintr-o pilda nu pot fi scoase adevaruri doctrinale, caci s-ar ajunge la aberatii. Este evident ca si dialogul dintre Dumnezeu si acel om bogat este unul imaginar.
    – Pildele ne sunt date pentru o idee centrala. In cazul de fatza, invatatura centrala ar fi aceea ca egoismul si lacomia de avere nu au niciun viitor din perspectiva lui Dumnezeu. De fapt, in vers. 15, Insusi Iisus a rezumat aceasta idee centrala.
    – Termenul “suflet” apare in aceasta pilda de doua ori si de fiecare data cu alta semnificatie.In vers. 19, prin “suflet” se intelege fiinta intreaga: “Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te !” E evident ca “bunatatile” materiale adunate de acel om se adresau nu unei entitati spirituale din interiorul sau, ci trupului sau fizic, care urma sa manance, sa bea si sa se odihneasca.
    In vers. 20, termenul “suflet” are o cu totul alta semnificatie. De fapt, lucrul acesta nu este neobisnuit in Biblie. De exemplu, termenul “zi” are in Geneza cel putin trei semnificatii: partea luminoasa a unei zile ( Geneza 1,5 ), o perioada nedefinita de timp ( Geneza 2,5 ) si o zi litarala de 24 h ( Geneza 1,23, etc. ). Cand Dumnezeu ii spune omului:”in noaptea aceasta iti voi cere inapoi sufletul”, eu inteleg : “in noaptea aceasta iti voi cere inapoi viata” ( scanteia de viata, suflarea de viata care vine de la Creator ). Chiar verbul folosit : “iti voi cere inapoi” ne trimite cu gandul la actul Creatiei. In Geneza 2,7 ni se spune ce i s-a dat omului ca sa devina un “suflet” viu: suflarea de viata. Exact acelasi lucru il ia inapoi Dumnezeu de la om in momentul mortii: suflarea de viata ( viata insasi, energia vitala ). Aici apare insa “macazul” care ii desparte pe oameni: unii considera ca ceea ce ii da Dumnezeu omului la nastere ( sau chiar inainte ) este o entitate personala, cu sentimente, intelect si ratiune, pe cand altii considera ca la nastere Dumnezeu ii da omului energia vitala care, in asociere cu trupul fizic, fac din om o fiinta vie, un suflet viu.
    Sorina, ca sa-ti demonstrez ca nu fug de confruntari si ca nu ma tem de lipsa “munitiei”, sunt dispus , in limta timpului disponibil, sa contunuam dialogul. Insa as avea o dorinta: sa tratam punctual subiectul in discutie ( sau altele ).
    De exemp[lu, cum intelegi tu Psalmul 6,5 : “Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor ?”

    Comentariu de Lori — Martie 22, 2013 @ 20:42 | Răspunde

  5. Incerc sa aduc aici niste „clarificari” din Biblie :omul a fost facut „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”:i s-a dat trup[din tarina pamintului] si suflare de viata ; spre deosebire de animale, omul are gindire abstracta , grai articulat, mersul pe verticala, constiinta.Biblia spune ca pacatosul va muri:aceasta inseamna despartire de Dumnezeu. Dupa moarte, trupul se duce in tarina, iar sufletul ramine in asteptare pina la ziua judecatii: cei care au facut raul [sufletele plecate din trup]stau intr-o asteptare groaznica a judecatii; cei care au facut binele sunt si ei in asteptare a rasplatirii;precizez ca tot ce spun e luat din Biblie [nu fac speculatii]. Cind va avea loc Rapirea,” cei morti vor invia intr-un trup nesupus putrezirii , intr-un trup schimbat” [care va putea suporta atmosfera vesniciei]-inteleg ca trupul initial ramine pt a imbraca sufletul care a plecat la moartea fizica[el avind identitate] si desigur va avea o structura superioara,cu constiinta si „intelect”si psihic.
    In ce privesc „testele de laborator pt a simula moartea clinica,si a obtine asa-zisele efecte” de care vorbeati, eu care sunt doctor , nu am auzit de asa ceva ; ba dimpotriva, am urmarit pe un canal „Documentar”[locuiesc in SUA de mai multi ani] citeva luni in urma, vre-o patru cazuri de moarte clinica si au avut experiente de genul Sorinei, si doi dintre ei , cu lacrimi in ochi, spuneau ca le-a schimbat viata.
    Domnul Isus in Matei 25 aduce imaginea „Zilei judecatii”si face apel la „constiinta”:binefacerea e ceea ce asteapta de la un credincios pe care il va invita sa il binecuvinteze la „Dreapta Tatalui”.
    Deci trupul si sufletul au identitate si sufletul este vesnic, iar trupul va deveni si el insotitor al sufletului, pastrindu-li-se identitatea amindurora la ziua Invierii; asa spune Cuvintul Lui Dumnezeu.
    Experienta Sorinei nu face decit sa confirme Biblia si nu invers!

    Comentariu de Lucia Tudosa — Martie 24, 2013 @ 04:01 | Răspunde

  6. cit despre Psalmul in discutie,e vorba despre VT , dar Domnul Isus aduce in NT imaginea raiului si iadului , ca fiind foarte concreta; deci exista vesnicie, sufletul va avea parte de vesnicie

    Comentariu de Lucia Tudosa — Martie 25, 2013 @ 00:39 | Răspunde

  7. Lori, imi cer iertare pentru intarziere, am avut niste probleme personale care nu mi-au mai ingaduit sa ma concentrez cum trebuie la acest subiect! Asa ca am preferat sa mai astept…
    Stiu ca sunt lucruri in Biblie pe care si un copil de gradinita le intelege. Dar nu acelea sunt cele care ma intereseaza pe mine, ci acelea cu sensuri ascunse… dupa acele intelesuri “sap” eu… Sau sunt pasaje care au mai multe intelesuri, in functie de gradul de spiritualitate la care ai ajuns… Stim amandoi ca revelarea intelesurilor Bibliei este facuta prin Duhul Sfant; cu cat mai stransa e aceasta “colaborare”, cu atat mai profunde sunt intelesurile revelate… De exemplu, eu am o problema cu Apocalipsa… dar sunt multe alte locuri din Biblie in care mi-a fost data incomparabil mai multa luminare… Si, crede-ma, scopul meu nu este niic pe departe cel de a denigra Biblia; dimpotriva. Si sa stii ca m-a ajutat Dumnezeu ca multor oameni sa le schimb parerea despre ea… ceea ce voi face si in continuare…
    “Munitia” semnifica argumentele cu care sa le contyracarezi pe ale mele (avand in vedere ca suntem pe pozitii diferite, fiecare insistand ca parerea lui e cea corecta; asa ca asteptam o discutie in care fiecare sa isi argumenteze pozitia. Logic, clar, detaliat… astfel incat sa ne lamurim noi (si) mai bine si, poate, sa le fim de folos si altora…
    Am suficient bun simt ca sa ma exprim decent… acesta fiind si unul dintre motivele pentru care m-a deranjat acea afirmatie a ta…
    Imi pare rau ca trebuie sa iti refuz invitatia de a-ti citi toate acele postari. Eu m-am prezentat la un dialog (asta inseamna sa postezi ceva: inviti pe cititori sa exprime pareri). Tu ma invite acum la… un monolog; al tau… eu am fost deschisa la orice intrebare si m-am straduit sa raspund punctual, din respect fata de tine si fata de parerile mele.
    Exact la acea scanteie de viata, acea “energie vitala” ma refeream si eu: acea ”chestie” (din partea mea, poti s-o numesti cum vrei; pentru mine important e ca exista) a plecat atunci din corpul meu… dar interesant e ca avea constiinta mea, amintirile mele, trairile mele… chestia aia gandea, desi creierul meu era undeva, in spate, pe targa… eram EU dar in alta stare decat fusesem pana atunci… In momentul in care “chestia” se desprinde complet de corp, se instaleaza moartea definitiva; la mine (ca si la incredibil de multi altii), nu s-a ajuns pana la acel moment… de aceea m-au putut resuscita. Tu – practic – afirmi ca tu stii adevarul iar noi toti ceilalti (care sustinem ca am trait acest lucru) suntem mincinosi sau am visat… Cum e posibil ca atatia oameni sa aiba vise atat de asemanatoare??? Cum e posibil ca toti sa respecte acele elemente commune, cu asa-zisul tunnel (ca nici nu stii cum s ail numesti), cu filmul vietii (de fapt, inregistrarea tuturor amintirilor pe care, in mod constient, nici nu avem habar ca le mai avem), cu lumina, cu trairile alea incredibile de pace si iubire, cu… Ce Dumnezeu, suntem cu totii niste inchipuiti? Drogheaza un numar de 100 de persoane… si vezi daca macar doua dintre ele au aceleasi viziuni, sub influenta acelor substante… S-au facut zeci de filme documentare (sau or fi sute – cine sa le stie pe toate), s-au scris atatea carti cu marturiile unor astfel de oameni… Daca intr-o judecata doi oameni zic acelasi lucru, este considerat adevarat… De ce am minti noi in privinta asta?! Si cum iti explici schimbarea radicala a vietilor noastre (asta, daca stii ceva despre acest lucru)? Iarta-ma, tu scrii aceste articole fara sa stii despre ce scrii pentru ca TU NU AI TRECUT PE ACOLO! Dar noi, da… E ca si cum ai spune ca nu exista Dumnezeu pentru ca nu il vezi… Dar noi am vazut si trait acele lucruri… De ce ai fi tu mai credibil decat noi? Cine ti-a dat o astfel de autoritate, sa desfiintezi atatea marturii?
    Exact la prejudecatile alea ma refer si eu, Lori. Si la faptul ca, in aceasta situatie, tu esti cel care nu poate accepta adevarul… Esti ca si Toma… dar eu nu iti pot dori sa treci prin asa ceva, ca sate convingi… aici e chestie de credinta…
    Nu e problema daca scrii mai cu intarziere… vezi ca si mie mi se intampla… dar continua dialogul… asta iti ceream… Fa-o cand poti, dar nu fugi… 😉
    Referitor la Psalmul 6:5 : “Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor ?”, eu definesc pe cel ce moare ca fiind cel caruia ii moare sufletul (din lipsa relatiei cu Dumnezeu) care nu isi mai aminteste de El pentru ca tot ce il intereseaza (in aceste conditii) sunt lucrurile materiale, nicidecum cele spirituale; locuinta mortilor eu inteleg ca se refera la imparatia Lui, unde si ingerii nu fac altceva decat sa ii cante osanale; nu ca nu ar avea cine sa il laude, dar de ce sa nu fie cat mai multi? Ca Dumnezeu ne-ar vrea pe toti acolo… Ca – vorba aia! – nu se apuca nici un mort sa cante in mormant, nu? 🙂 Deci, nu pot intelege asa aceste cuvinte… 😉

    Acum, vine intrebarea mea: Luca 16:26 : „Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”

    Comentariu de Sorina — Aprilie 1, 2013 @ 22:53 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: