Mai in gluma, mai in serios… ;)

Mai 20, 2011

Nebunie curata?! Sau… – 12

  (continuare de aici)     (urmeaza aici)

In1 Tes. 4:13-17, se spune: Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.

Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

… au adormit în El – parca seamana, cumva, cu afirmatia mea de mai sus… „dorm” si sunt „in El”, adica in slava Lui…

…cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu – cred ca este un zgomot deosebit de puternic, asemanator tunetului care insoteste fulgerul; cu cat fulgerul e mai luminos, cu atat tunetul este mai asurzitor. Probabil ca trecerea dintr-o stare de vibratie superioara intr-una inferioara genereaza modificari puternice, care se manifesta sonor, in planul inferior. (Ca si cum „s-ar despica cerul”…)

E clar ca, daca nu am avea altfel de trupuri, nu am avea cum sa fim rapiti (vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh) in cer (decat daca ne rapeste vreo nava extraterestra…😉 ). Dar nu la asta ma refeream, mai sus, ci la noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci […] întâi vor învia cei morţi în Hristos. Cred ca, la momentul inceperii operatiunii de revenire pe pamant a lui Isus, se va declansa instantaneu (într-o clipă, într-o clipită din ochi) „imbracarea” sufletelor celor „morti in Hristos” (adica, la acel moment vor fi in slava Lui) cu noile trupuri. Nu stiu unde vor „astepta” cei care nu au murit „in Hristos”, trebuie sa existe un „loc” si pentru ei; dar eu am fost de partea cea buna a baricadei, nu stiu ce este de cealalta parte. Oricum, la momentul deschiderii celor doua carti si a Cartii Vietii, mentionata in Apoc. 20:12, se pare ca vom fi reuniti cu totii pentru a ne fi „citite” sentintele si a se trece la indeplinirea lor.

Fac o mica paranteza, ca sa explic cum vizualizez eu aceasta trecere dintr-o stare de vibratie in alta. Sa ne inchipuim ca ochiul nostru este o camera de filmat; nu ma pricep nici la camere de filmat (v-am spus ca nu ma pricep la fizica, in general, si la optica, in special), fiti pe pace, dar – judecand logic – putem sa presupunem ca are anumite caracteristici tehnice, printre care o viteza de inregistrare a unui anumit nr. de cadre pe secunda. Dupa inregistrarea lor, prin redare la o anumita viteza, aceste cadre se succed creand ochiului senzatia de „film”, de schimbare continua a imaginii prin inlocuirea unor cadre cu altele; pentru ochiul nostru e OK; dar, daca folosim un dispozitiv mai performant, imaginea nu va mai curge la fel de uniform si legat, ci vom observa discontinuitatea cadrelor; cu cat dispozitivul de redare va fi mai performant, cu atat mai clar se va evidentia lipsa unor cadre.

Imi amintesc ca, in copilarie, faceam „desene animate”: luam doua foi de hartie, cu un desen repetat; dar, pe a doua foaie, imaginea era un pic modificata; suprapuneam foile si, in timp ce aceea de dedesubt ramanea plana, pe cea de deasupra o rulam pe creion pana capata forma de sul; apoi, cu mana stanga tineam capetele din stanga ale foilor, suprapuse, in timp ce cu dreapta treceam creionul, culcat,  peste foaia rulata care, la miscarea spre dreapta a creionului se desfasura, iar la miscarea spre stanga se rula din nou, descoperind imaginea foii de dedesubt; la o anumita viteza, se crea senzatia de film de animatie; daca miscam creionul mai incet, se distingeau clar cele doua imagini; daca il miscam cat de repede permitea miscarea mainii, nu mai distingeam decat o incurcatura de linii.

Acum, sa facem o paralela intre ochiul uman si camera de filmat: sa ne inchipuim ca un obiect vibreaza de 5 ori/sec (toate aceste cifre sunt inventate, le folosesc doar pentru a descrie procesul, nu au nici o valoare stiintifica); vibratia presupune o miscare a corpului respectiv; asadar, ochiul nostru va inregistra 5 modificari ale starii obiectului. Daca vibratia scade sub 5, inca il vom putea observa dar, in plus, vom sesiza acele „cadre lipsa” care vor fragmenta miscarea; in schimb, daca vibratia va creste peste 5 (sa zicem ca performanta tehnica a ochiului nostru atinge 10), tot urmarind acea miscare accelerata, la un moment dat vor incepe „sa ne fuga” ochii (nu vom mai putea urmari obiectul decat o perioada de timp) pentru ca ochiul devine prea solicitat; totusi, inca vom mai vedea obiectul destul de bine, macar pentru o perioada de timp. Ce se va intampla, insa, daca viteza de vibratie a obiectului va depasi 10? El va continua sa existe acolo, isi va continua miscarea dar noi nu o vom mai putea sesiza pentru ca viteza lui de miscare nu va mai putea fi sesizata de catre ochiul nostru. Va disparea (la o anumita valoare) din campul nostru vizual dar nu isi va inceta existenta, ci va trece, cumva, intr-o alta stare de existenta pe care noi nu o mai percepem dar care exista concomitent cu noi. Cred ca teoria universurilor paralele se refera la ceva de genul asta… Pot sa existe 2, 3 sau o infinitate, principiul ar fi acelasi… Pentru a reintra in campul nostru vizual, ar fi suficient ca vibratia obiectului sa scada sub 10… Cam asa cred ca se intampla si in ceea ce scriam mai sus, privind revenirea lui Isus si a celor morti in El. Din nou precizez ca nu ma pricep la fizica si nu am studiat astfel de fenomene; dar, tot dupa logica, cred ca trecerea dintr-o forma intr-alta este consumatoare sau generatoare de energie, dupa caz. Nu stiu daca gresesc sau nu dar, daca ma gandesc ca fisiunea nucleara (prin care un nucleu este scindat) are loc cu eliberare de energie, as presupune ca trecerea in forma inferioara este eliberatoare de energie (si, probabil, de aici zgomotul infernal, energia fiind eliberata in mediul inconjurator, dupa cum si fulgerele sunt descarcari energetice). Dar nu bag mana in foc privind aceasta varianta, m-am gandit prea putin la ea… (va urma)

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: