Mai in gluma, mai in serios… ;)

Mai 16, 2011

Cum mi-am petrecut…

Filed under: d'ale vietii — Sorina @ 19:11
Tags: , , , , , , , , ,

  Ei, nu, nu despre “… sfarsitul lumii” e vorba (a propos de o anume piesa de teatru, daca nu ma insel), ci despre o perioada de cca 9-10 zile. Timp in care am simtit nevoia sa iau o “pauza de la internet” care s-a dovedit necesara si benefica.

Cum sa incep?… Cu un telefon primit in urma cu vreo 3 luni de la bunul si dragul meu prieten de la Pecica: in numele sau si al sotiei, m-a invitat (pentru o data ce urma sa fie stabilita ulterior) sa ii vizitez. Nu va inchipuiti bucuria care mi-a inundat sufletul deoarece – la vizita pe care, in urma cu doi ani, o facusem acolo cu Ionatan si despre care relatam aici – sederea ne-a fost mai mult decat placuta… Si, drept sa va spun – mai ales in aceste vremuri de criza – nu prea speram sa mai ajung prin acele colturi de tara…

Dar Dumnezeu nu doarme niciodata si nici nu oboseste sa ne faca daruri; asa se face, ca am ajuns sa petrec o saptamana incheiata in compania unor oameni cu totul si cu totul deosebiti…

Sunt mult prea multe de povestit, asa ca voi incerc sa va fac un fel de “rezumat al rezumatului”, cat sa va puteti face o idee asupra programului extrem de incarcat dar totodata neinchipuit de placut si benefic.

Am ajuns la Pecica vineri, spre pranz. Seara, deja am avut ocazia sa imi incarc sufletul cu re-intalnirea deosebit de calduroasa pe care mi-au facut-o cei din grupul ecumenic (“veteranii”, caci aceia ma cunosteau; dar si cei “mai boboci” si-au deschis inimile si bratele spre a ma intampina). Si, pentru ca bucuria sa fie deplina, m-am nimerit taman la o masa intinsa, cu o tocanita de iti lingeai degetele, insotita de o portie sanatosa si satioasa de cartofi natur si o salata de varza din care am rontait vartos (glumesc, nu rontaia, era taiata foarte fin 🙂 ), spre extazul gastronomic al papilelor gustative… Ah, si acum imi lasa gura apa… 😉 Stati, ca abia acum vine “artileria grea”: prajiturile… Credeti-ma, a fost cumplit: nu stiam ca nimerim in plin festin, asa ca abia ne ridicaseram de la masa, cand am pornit spre adunare… nu a fost deloc usor sa inghesuim si acele bunatati, prin buzunarele improvizate ale stomacului… dar nici nu am fost in stare (mai ales eu, recunosc, o gurmanda care isi face mereu mea culpa dar… tot degeaba 🙂 ) sa rezistam ispitei… Sa va mai povestesc despre dificultatile in respiratie care au urmat?! Cred ca va puteti imagina si singuri… 🙂

Iata si explicatia acestei explozii de bunatati: era prima adunare din luna mai, se serbau cei care urmau sa aiba ziua de nastere in aceasta luna (vreo 4 bucati, daca am inteles bine), era foarte aproape si ziua Pecicai… asadar, motive de sarbatoare au fost, din belsug… Sa va mai spun si despre focul de tabara improvizat din tulpinile imense care fusesera taiate chiar in acea zi din gardul viu (care exagerase de-a binelea cu crescutul)? Sa va mai amintesc despre cantecele de inchinare, poeziile, povestirile, rugaciunile, marturiile care au insotit cele de mai sus? Sa incerc sa va descriu starea de entuziasm de care eram cuprinsi cu totii? Cred ca orice exprimare s-ar dovedi prea saraca… va las sa va imaginati cat de frumos si bine a fost (si sa va para rau ca nu ati putut fi acolo… 🙂 )… Cu mare regret ne-am retras pe la casele noastre, pe la miezul noptii…

Sambata, dupa-amiaza, la Caminul Cultural a fost gazduit un fel de spectacol plin de muzica si buna dispozitie, organizat in cinstea zilei orasului. Urechile ne-au fost mangaiate in mod foarte placut de voci entuziaste, apartinand grupului de tineret din biserica baptista, de un grup tanar de “vocali” din biserici din Arad – Theoforus (imi pare rau ca nu am gasit nici o inregistrare pe net, sa v-o ofer ca proba) si (piesa de rezistenta) Glory Gates Quartet (din SUA). Atmosfera antrenanta, bucurie, muzica – ne-au unit sufletele cu legaturi calde si vii:

1 comentariu »

  1. Ioooi Sorina, ce frumos povestesti. Calatoare si pofticioasa, spirituala si glumeata, ma bucur ca te-ai intors in lumea asta rece, pe care o impartim toti aicea de fata. te cred ca a fost bine pe ecolo pe unde ai fost si ma bucur ptr tine, si ptr cei ce te-au acompaniat. da’ mi-a fost dor de tine 🙂

    Comentariu de sakura — Mai 17, 2011 @ 17:09 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: