Mai in gluma, mai in serios… ;)

Aprilie 11, 2011

Nebunie curata?! Sau… – 9

(continuare de aici)     (urmeaza aici)

In Ioan 8:12, Isus afirma: Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. In Ioan 9:5, tot El spune: Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii. Iar in Matei 5:14 (adresandu-se ucenicilor): Voi sunteţi lumina lumii.

Intelesul pe care il dau eu acestor afirmatii este urmatorul: in primul rand, Isus este lumina calauzitoare care ne poate conduce (in calitate de invatator spiritual) la Tatal nostru, in a carui imparatie nu putem pasi decat daca indeplinim anumite conditii. Tot lumina este cea care ne da si caldura, iar caldura manifestata de El asupra noastra sub forma Iubirii nu mai are nevoie de nici un fel de comentarii. Si mai am o varianta – si aici fac legatura cu un anume lucru afirmat aici: daca lumina pe care am vazut-o eu atunci era slava Lui, adica stralucirea Lui (cam asta inteleg eu prin „slava”), atunci nu putem ajunge la Tatal decat „trecand” prin El (Fiul), adica avand puritatea si frecventa Lui. In momentul in care il rugam pe Isus sa preia comanda asupra vietii noastre, noi – de fapt – ii cerem sa fie in legatura permanenta cu noi si „sa ne acordeze frecventa” la a Lui (ceea ce declanseaza procesul de sfintire, adica de „vindecare” a frecventei la care traim, cu toate efectele care decurg din aceasta). Ca urmare, vom gandi mai curat, vom trai mai curat, vom exista mai curati iar Tatal, cand ne va privi prin prisma lui Isus, ne va vedea stralucind la fel ca El; inca nu vom avea stralucirea Lui, ci vom fi doar invaluiti de ea; aceasta va fi ceea ce va vedea Dumnezeu, de fapt, atata timp cat noi mai suntem aici, pe pamant; de aceea se spune ca, in fata Lui, suntem neprihaniti; iar neprihanirea inseamna puritate, ceea ce este una dintre caracteristicile slavei. Iata cateva exemplificari privind felul in care suntem vazuti de Dumnezeu:

Faptele apostolilor 13:38 : Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Romani 8:1 : Acum, dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Romani 3:24 : Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 5:9 : Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

Dar o anume stralucire se vede pe chipurile celor care sunt „locuiti” de Isus, fapt despre care vorbeam putin mai inainte, referitor la stralucirea chipului.

Din aceste motive, eu cred ca procesul de sfintire este, de fapt, un proces permanent de acordare la frecventa lui Isus. Iar acest proces este realizat prin intermediul Duhului Sfant.

Dumnezeu vrea sfintirea noastra (1 Tes. 4:3 : Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra.) Iar Biblia este „manualul cu instructiuni”, un mijloc incredibil de furnizare a informatiilor care sa ne ghideze in acest proces – toate legile date de Dumnezeu sunt pentru protejarea noastra de tot ceea ce ne ingreuneaza si, implicit, ne scade nivelul de vibratie: lipsa de curatenie care ne poate afecta sanatatea, alimente care ne pot suprasolicita organismul (conform Gen. 1:29, omul a fost creat sa fie vegetarian, ceea ce ii asigura un nivel de sanatate mult mai bun decat regimul de alimentatie adoptat in zilele noastre: …v-am dat orice iarba care face samanta […] si orice pom care are in el rod cu samanta; aceasta sa fie hrana voastra), indemnul sa nu pacatuim NICI CU GANDUL, NICI CU FAPTA (vezi ce scriam despre legatura intre psihic si fizic) incalcand poruncile mentionate, sa fim plini de iubire, sa lasam Duhul Sfant sa ne transforme, sa cerem ajutor de la Tatal si Isus ori de cate ori puterile noastre nu ne sunt de ajuns – fiecare dintre aceste lucruri afectand starea de vibratie a intregului organism, corpul nostru fiind „un templu sfant” care ne adaposteste sufletul, care este „dispozitivul” prin care putem sa comunicam cu Dumnezeu-Tatal sau Fiul.

Daca presupun ca lucrurile de mai sus sunt adevarate, pot sa incerc sa exprim ceea ce mi s-a intamplat in timpul mortii clinice cam sub forma aceasta: (va urma)

4 comentarii »

  1. Dacă Biblia este pâinea care ne hrănește și sămânța din care cresc în noi roadele, atunci trebuie să pun în acord trăirile și teoriile personale cu ceea ce spune Dumnezeu în Scriptură. Este singurul mod de a fi în siguranță. Și mai este un detaliu: Pot înțelege corect Scriptura numai dacă cer și accept călăuzirea Duhului prin care Scriptura a fost inspirată. În mod cert doi cercetători ajung la concluzii complet diferite, dacă nu diametral opuse, dacă unul crede în Scriptură iar celălalt doar o cercetează fără să creadă. A se urmări cu atenție documentarele National Geografic și altele din acea categorie, cu privire la Biblie. Nebunie curată, nu-i așa? Prefer nebunia curată a lui Saul dinTars. Fie aceasta și nebunia noastră aici la Sorina acasă!

    Comentariu de ion — Aprilie 12, 2011 @ 08:07 | Răspunde

  2. Imi pare rau ca nu pot urmari documentarele de pe National Geographic (mi-am „donat” TV-ul🙂 )… cu siguranta, ar fi fost util sa pot suprapune parerile mele cu ale lor, ca sa vad ce poate iesi din asta… Ne putem verifica parerile proprii doar comparandu-le cu ale altora si „punand la bataie” argumentele, de fiecare parte, pentru ca – din confruntarea lor – sa poata iesi la iveala adevarul.
    De acord cu tine ca, in functie de baza de la care pleci, vor fi si concluziile la care ajungi (pentru ca „frumusetea e in ochii privitorului” – avem anumite principii prin care „privim” rezultatele, aceasta determinand si ceea ce intelegem din ele). Eu am spus mereu ca am o credinta trecuta prin filtrul gandirii (incerc sa fiu cat mai obiectiva cu putinta, nu cred orbeste in nimic, nici macar in Dumnezeu nu am putut crede pana cand nu am avut dovezi; si, cu siguranta, sunt multi oameni asemenea mie; si cred ca e bine asa pentru ca riscul de a deveni fanatici este mult redus); astfel, dupa ce am reusit sa inlatur orice motiv de indoiala, reusesc sa trag o concluzie de la care nu pot fi abatuta decat cu argumente extrem de puternice (si asta se intampla in cazuri cu totul exceptionale). Puterea mea de a crede vine tocmai din siguranta ca picioarele mele sunt pe un sol cat se poate de solid. De aceea am si incercat sa inteleg sensul „instructiunilor” din Biblie; unele sunt extrem de clare si usor de inteles, dar cu altele e mai problematic si poti alege sa le respecti doar fiindca asa se spune acolo sau… Eu – ca sa pot face un lucru cat mai bine posibil – am nevoie sa inteleg de ce acel lucru este necesar/bun (motivatia are un rol determinant); astfel, ajungand la concluzia ca acele porunci (pe care ni se cere sa le respectam) au un rol major in a ne proteja si a ne asigura ajungerea la destinatia numita „imparatia lui Dumnezeu” (care am decis ca vreau sa fie si destinatia mea), am avut fundatia pe care sa imi pot construi o credinta puternica, aceasta ajutandu-ma sa sustin si acele aspecte in care trebuie sa cred chiar daca nu inteleg anumite lucruri (poate ca sunt un urmas al lui Toma; dar, dupa inlaturarea oricarei posibile indoieli, nimic nu ma mai poate clinti); asadar, acum stiu ca – chiar daca unora dintre porunci inca nu le-am prins adevaratul sens, pot sa cred in utilitatea lor (in ceea ce ma priveste) si sa le respect, stiind ca efectul lor este benefic, asa cum sunt incredintata si in textul Bibliei. Iata un motiv in plus sa cred in invataturile Tatalui meu: nu vrea sa fim oameni care nu gandesc si executa mecanic anumite ritualuri ci vrea sa constientizam ca isi face datoria de parinte si ne protejeaza, ne ofera posibilitatea sa intelegem ca El chiar ne poarta de grija, in toate felurile, chiar si atunci cand intelegerea acestui lucru ne depaseste. Si nu Ii foloseste Lui daca eu respect acele reguli, ci eu sunt singurul beneficiar direct (si ceilalti, din jurul meu, in mod indirect, la fel cum sunt si eu un beneficiar indirect pentru altii). Dumnezeu nu pierde si nu castiga nimic daca eu respect sau nu acele cerinte; dar eu… da. Asta este o „caramida” de baza in sustinerea credintei.
    Dupa cum am obiceiul sa spun: daca iei in mod aleatoriu (= la intamplare) anumite lucruri din Biblie si ele se dovedesc a fi adevarate, nu poti decat sa consideri ca orice alt lucru din Biblie este adevarat (desigur, pana la proba contrarie, daca va exista asa ceva). Ideea pe care o sustin eu in aceste texte este ca insasi stiinta (care, pana de curand, era considerata „dusmanul de moarte” al credintei) a inceput sa sustina, prin descoperirile ei recente, afirmatii ale Bibliei, la un nivel din ce in ce mai inalt si mai credibil. Eu incerc sa iau rezultatele stiintei (nu ma intereseaza daca oamenii care le-au scos la iveala sunt credinciosi ori ba, asta e problema lor) si sa vad in ce masura aceste descoperiri (care reflecta, totusi, niste realitati) ma pot ajuta pe mine sa inteleg mai bine ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, aici si acum, precum si mai tarziu.
    Sa nu uitam ca sunt multi oameni de stiinta (dintre ei, sa nu il uitam chiar pe Einstein) care cred/au crezut in Dumnezeu si au constatat, cu toata uimirea si admiratia, ca rezultatele muncii lor nu fac altceva decat sa constituie dovezi ale existentei lui Dumnezeu si ale atributelor Lui…
    Cat despre nebunie… e adevarat, unii oameni prefera sa considere credinta ca pe o astfel de stare; dar, in momentul in care poti sa sustii „pe limba lor”, care poate ca accepta doar argumente logice, ca Dumnezeu si tot ce tine de El poate fi demonstrat chiar si matematic (uluitor, nu?), mai au – oare – vreun motiv sa nu creada in El? Daca insasi stiinta (care este zeul lor) sustine ca Dumnezeu exista, vor fi ei – oare – capabili sa isi contrazica insusi zeul personal? Aceasta e intrebarea…😉

    Comentariu de Sorina — Aprilie 12, 2011 @ 09:14 | Răspunde

  3. … ce sa mai zic, cred ca e o perspectiva foarte buna asupra vietii crestine. nu stiu de ce (nu pare a avea legatura cu ce scrii aici, dar mi-a venit in gand sa iti propun textul asta: http://soulrended.wordpress.com/2009/10/24/altfel-spus-viata-cu-dumnezeu-este-asa/ )

    totusi ma mai gandesc la un lucru. oare nu e posibil sa traiesti cu un nivel ridicat de vibratie, fara a fi insa calauzit de Duhul lui Dumnezeu? as zice ca nu… dar nu as vrea sa gresesc😀, pentru ca Biblia nu vorbeste despre vibratii electromagnetice :))

    Comentariu de soulrended — Mai 8, 2011 @ 00:01 | Răspunde

    • Ref. la link-ul propus: Sunt de-a dreptul uimita sa citesc aceste randuri… cred ca tu stii deja care este motivul…
      Ref. la intrebare: NU, categoric. Oricat de moral am trai, nu putem obtine acea puritate a vibratiilor decat intr-un anume context (altfel, TEHNIC nu e posibil, ca sa spun asa). Iar Biblia nu pomeneste despre vibratii pentru ca ar fi fost ca si cum le-ar fi vorbit oamenilor din epoca de piatra despre calculatoare…🙂

      Comentariu de Sorina — Mai 16, 2011 @ 17:05 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: