Mai in gluma, mai in serios… ;)

Aprilie 4, 2011

Nebunie curata?! Sau… – 7

(continuare de aici)     (urmeaza aici)

Daca aveti rabdare (si nervi rezistenti🙂 ) voi merge si mai departe. De aceasta data voi face oarecari referiri si la Biblie, asa ca… nu aruncati cu pietre, va rog!

Hai sa incepem asa:

Lungimea de unda este un parametru de baza al oricarui fenomen ondulatoriu (unda) care se propaga in spațiu, reprezentand distanța parcursa de unda pe durata unei oscilații. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat frecventa este mai mare.

Lumina este o unda electromagnetica dar, in acelaşi timp, este asemenea unui flux (miscare de particule) de fotoni, numiţi corpusculi, ceea ce ii determina caracterul dual de unda-corpuscul.

Ca unda, lumina este caracterizata prin lungime de unda si frecventa. Din punct de vedere corpuscular, ea este caracterizata prin impulsul fotonilor si energia acestora.

Caracterul dual al luminii ii confera anumite proprietati energetice si anumite proprietati spectrale.

De obicei, lumina se manifesta sub forma de unde insa, in anumite cazuri, comportarea ei poate fi explicata doar prin caracteristici corpusculare, datorate unor particule minuscule, numite cuante sau fotoni.

Conform DEX: CUÁNTĂ, cuante, s. f. (Fiz.) Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare e proporțională cu frecvența radiației respective. ◊ Cuantă de energie = cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc.

Einstein a descoperit in ce mod cuantele de lumina, cazand pe suprafata unui corp, determina ca acel corp sa emita alte particule – electroni. Pentru lucrarea sa despre efectul fotoelectric, i-a fost decernat premiul Nobel, in anul 1921.

In perioada interbelica, mai multi cercetatori au demonstrat mai intai caracterul dual al luminii (radiatiei), apoi dualitatea unda-corpuscul la intregul nivel microscopic (electronul – particula cu masa dar si cu camp). Ulterior, datele au confirmat acest aspect dual inclusiv la nivel macroscopic, materia fiind – implicit – reductibila la camp (forma a materiei prin intermediul careia are loc interacțiunea dintre particule). Cu ajutorul acceleratoarelor de particule, s-a observat ca electronii apartin unei categorii de particule relativ mari, chiar la nivel microscopic (numite leptoni, dintre care fac parte si μ, neutrino si Τ – electronul supergreu) la care se adauga altele din ce in ce mai mici, pana la tahioni, despre care nu se mai poate vorbi ca ar avea masa, ci doar camp.

Asadar, absolut tot ceea ce exista in aceasta lume poate fi redus la forme de energie. Iar lumina are dublu caracter: de unda si corpuscul. (va urma)

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: