Mai in gluma, mai in serios… ;)

Decembrie 15, 2010

Dumnezeule, cum e posibil?!…

Toata viata am fost indragostita de gimnastica: am crescut „cu Nadia”si, pe cat posibil, am incercat s-o imit, in jocurile copilariei cand, in fata blocului, eu si prietenele mele ne distribuiam numele celor care – pe atunci – ne tineau cu ochii lipiti de televizor, parca picate in transa… Eram, in inchipuirea noastra, ”echipa olimpicelor” despre care vorbea o lume intreaga.

Vreau sa spun ca stiu cat efort necesita sa te tii de asemenea chestii… Dar asta… depaseste orice imaginatie. Ma intreb daca nu a facut, cumva, Dumnezeu, o „eroare de programare” in cazul fatucii asteia si, in loc de calciu, o fi pus niscaiva caucioace… ca altfel nu-mi explic. Mi-e si groaza sa ma gandesc la cartilajele ei care presupun ca „sunt dar lipsesc cu desavarsire”…  Cine stie ce suferinte o asteapta spre batranete, din cauza exceselor de mobilitate la care s-a supus pentru a reusi asemenea performante…

Anyway… ce-i al ei, se poate spune ca ii apartine: contorsionism la nivelul asta, mai rar, ce e drept!…

 

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: