Bobocul de trandafir

Un tanar predicator se plimba odata alaturi de un predicator mai in varsta printr-o gradina cu trandafiri, marturisindu-i acestuia din urma ca nu prea stie care este voia lui Dumnezeu pentru viata lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el sa faca in viata. Predicatorul cu experienta s-a indreptat spre un tufis de trandafiri, a rupt un boboc si i l-a dat tanarului, rugandu-l sa-l desfaca, fara a rupe insa nici o petala!    Neintelegand ce legatura poate sa existe intre un boboc de trandafir si voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tanarul l-a privit intrebator dar, din respect fata de colegul sau, a incercat sa desfaca bobocul. Zadarnica si trista incercare! Foarte curand si-a dat seama ca nu are cum sa „infloreasca” trandafirul fara a-i distruge petalele catifelate.

Predicatorul mai in varsta i-a spus atunci cu blandete in glas: „Daca nici macar un boboc de trandafir nu putem desface cu mainile noastre fara a-i nimici frumusetea, cum ne putem inchipui ca am avea intelepciunea de a ne intelege de la bun inceput intreaga viata? Dumnezeu a creat floarea si tot El o face sa infloreasca.    In mainile mele trandafirul moare. Ma voi increde, asadar, in calauzirea Lui in fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din calatoria pribegiei mele pe acest pamant. Singur Tatal ceresc stie si cunoaste calea ce-mi sta inainte. Ma voi increde in El, in intelepciunea Lui de a depana momentele din viata mea, unul cate unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una cate una.”