Mai in gluma, mai in serios… ;)

Septembrie 20, 2010

Se pare ca inca „nu ies la pensie” ca sa ma retrag „la loc cu verdeata”…

Am eu o vorba (printre mai multe): „Daca eram pisica, de mult mi s-ar fi terminat vietile!”. Asta, ca aluzie la faptul ca de atat de multe ori ar fi trebuit sa mor, incat numai Dumnezeu stie cum de mai sunt in viata; ca sa spun asa, „am adulmecat sau gustat moartea” de vreo 9-10 ori (astea sunt cele pe care mi le mai amintesc).
Astazi, o data in plus am fost pe punctul de a porni catre Casa: un accident stupid, o neacordare de prioritate (eram cu bicicleta). Numai Dumnezeu stie cum am putut sa constientizez ceea ce se intampla in asa masura, incat sa franez in loc sa accelerez (traversam o intersectie si, ca intotdeauna, incercam sa nu incurc locul de pomana); soferul nici nu m-a vazut pana cand m-am infipt in portiera lui (daca nu franam, ma zbura de nu ma vedeam, ca si el era cu piciorul pe acceleratie); se tot intreba, ca o placa de gramofon stricata: „DE UNDE ATI APARUT?!”. „Din fata”, i-am raspuns. In traversare, eu imi continuam drumul iar el facea stanga; s-a asigurat doar din doua directii (stanga si dreapta), fara sa tina cont si de posibilii participanti la trafic (cum sunt numiti) care veneau din fata; recte: eu. M-am ales cu doua entorse (picior stang + mana dreapta), niste muschi fortati pe la spate si ceva strambat prin fieratania bicicletei (nu mult dar se simte); vanataile inca nu am apucat sa le numar😉 . In rest… nu imi pot explica nici acum… ba da, imi explic: CINEVA – acolo, sus – ma iubeste mult de tot; sau inca mai are o gramada de treaba pentru mine aici, pe pamant… Altfel nu inteleg cum de inca nu plutesc printre norisori la ora asta sau (si mai rau!) sa zac intr-un spital (Doamne fereste!!!) intr-o stare nu tocmai „functionala”, la ora cand scriu aceste randuri…
Saracul sofer! Era alb la fata (neacordare de prioritate, cu accident; om se facea!) si nu stia cum sa ma mai inventarieze, sa vada daca sunt OK; m-a intrebat daca nu vreau sa merg la spital, sa fac un examen; iar eu eram de un calm care m-a socat, de-a dreptul; l-am linistit EU pe EL (desi nu puteam pune piciorul in pamant; toate celelalte „efecte” le-am sesizat dupa ce ne-am despartit) si l-am trimis in treaba lui, sfatuindu-l (ca si pe mine, de altfel) ca alta data sa fie mai atent (si el, ca si mine, era la prima experienta de genul acesta); dupa care mi-am luat „roibul” si mi-am continuat calatoria (cu niscaiva eforturi fizice, e drept; dar am functionat „in parametri”).
Si acum, stau si imi amintesc de cat sange rece am dat dovada (pana pe la orele 20 – accidentul s-a intamplat la orele 14 – cand am intrat un pic in stare de soc, rememorand scenele si intelegand cat de aproape am fost de „locul cu verdeata”)… Parca nu eram eu… Si mi-am amintit ca, in urma cu doua zile, o fatuca a agatat (pe trecerea de pietoni!!!) o tigancusa de vreo 20 de ani; care era cu maica-sa… Nu am apucat sa vad cum au evoluat evenimentele (eram in maxi-taxi), dar ma gandesc ca mama fetei nu a fost atat de draguta cu soferita aia, cum am fost eu… mai ales ca devenise, brusc, foarte agitata (si in fapte, si in vorbe); in acel moment, m-am intrebat ce o fi simtit fata aia cand s-a simtit agatata de masina (nici ea nu se asteptase, si ea avea prioritate); astazi, am aflat raspunsul… Sa nu va doriti sa aflati asa ceva… nu e prea placut… credeti-ma pe cuvant!

5 comentarii »

  1. Mă bucur că ai scăpat cât de cât bine.:)

    Comentariu de starsgates — Septembrie 21, 2010 @ 07:14 | Răspunde

  2. Eşti cât de cât bine acum? Că la telefon nu răspunzi…
    Dă-ne un semn, dacă poţi, să ştim cum eşti… sper să fii bine !
    Sănătate multă !

    Comentariu de Oana — Septembrie 21, 2010 @ 09:52 | Răspunde

  3. Slava Domnului, sunt destul de bine si o sa imi revin repede (am o mare capacitate de auto-sugestie si am mai folosit-o in scopuri de auto-reparare). Multumesc pentru grija voastra! Oricum, fata de cum ar fi trebuit sa ajung… sunt chiar PREA bine…😉

    Comentariu de Sorina — Septembrie 21, 2010 @ 21:28 | Răspunde

  4. oare unde am mai auzit replica de la final?!…

    Comentariu de Maria-Alexa C. — Noiembrie 28, 2012 @ 01:49 | Răspunde

  5. Replica de la final se refera la „Oricum, fata de cum ar fi trebuit sa ajung… sunt chiar PREA bine… ” ?😀 Cine stie?! Poate ai auzit-o la altii, poate tot la mine… ca nu incetez sa ma minunez, in fiecare zi, de cata grija are Dumnezeu de mine…🙂 Sau, poate, te refereai la „Sa nu va doriti sa aflati asa ceva… nu e prea placut… credeti-ma pe cuvant!” – mda, si asta e posibil sa fi auzit-o tot la mine, pentru ca – de multe ori – incerc sa ii protejez pe oameni de a ajunge in anumite situatii deloc de dorit… iar chestia aia cu „Credeti-ma pe cuvant!” am folosit-o adesea si in problema cu moartea clinica…😉

    Comentariu de Sorina — Noiembrie 28, 2012 @ 09:41 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: