Mai in gluma, mai in serios… ;)

Mai 21, 2010

Remember…

Filed under: d'ale vietii — Sorina @ 20:33
Tags: , , , , , , , , , , ,

Acestea sunt doua dintre fotografiile facute in ultimele zile de viata ale sotului meu; prima, este facuta cam pe 12 aprilie, a doua fiind datata 14 aprilie, seara (in dimineata zilei de 15 a intrat in coma, care a durat pana in seara urmatoare). Mi-a ingaduit Dumnezeu sa ii fiu alaturi, pana in ultima clipa de constienta  ; iar ultimele lui cuvinte mi-au fost adresate: „Sorule, TE IUBESC! Te iubesc…” In agonia lui (a fost o noapte de cosmar, pentru amandoi), si-a amintit sa imi spuna ceea ce era cel mai important pentru amandoi: ca iubirea a fost lucrul care ne-a legat „pana cand moartea ne-a despartit”…

Si eu te-am iubit, Ionatane! Si, intr-un fel cu totul special, te voi iubi mereu… Sa nu uiti asta!

5 comentarii »

  1. Intotdeauna m-am intrebat ce simte o femeie in inima ei cind cel iubit ii marturiseste: „…, te iubesc!” Mi-am imaginat ca simte tandrete, bucurie si o imensa caldura ce-i cotropeste intreaga fiinta. Si ca devine pe loc mai buna, mai blanda. Ca si cind doar „teiubescul” din el i-ar insufla incredere, putere, bunatate, gingasie… Binecuvintate sunt cele ce au aflat deja… ce se simte.
    Sanatate, Sorina, putere si sa-ti pastrezi in suflet „teiubescul” neintinat.

    Comentariu de Oana — Mai 21, 2010 @ 21:02 | Răspunde

  2. Asa este, Oana, in situatiile obisnuite; in acest caz cu totul deosebit, insa, pe langa acestea am simtit cum imi sangera sufletul, inima mi s-a spulberat in mii de sfaramaturi iar suferinta mi-a strapuns fiece neuron cu o cruzime de nedescris… Abia am reusit sa ii raspund „Si eu te iubesc!” pentru ca a trebuit sa imi pecetluiesc buzele: urletul de durere care urca din strafundul fiintei mele se zbatea sa se strecoare spre libertate… Nu stiam ce vor aduce orele urmatoare; iar realitatea a urmat cel mai crunt scenariu pe care mi-l puteam imagina: in cateva ore, omul de langa mine a trecut de la inganarea melodiei „Domnul pacii sa fie cu tine” la implinirea ei…

    Comentariu de Sorina — Mai 21, 2010 @ 23:47 | Răspunde

  3. Sigur că aici am expus doar partea romanţată. Cea sângerândă nu se cuvine a fi comentată… de mine, de nimeni de fapt. E doar a ta. Şi o cunoaşte în profunzime numai Dumnezeu…
    Să fii!

    Comentariu de convietuire — Mai 23, 2010 @ 17:45 | Răspunde

  4. Privirea lui parca taie si trece dincolo …pina si poza are un efect asupra celui ce o priveste. Ce clipe intense ti-au fost dat sa traiesti…si cit ti-o fi fost de greu sa nu-ti strigi durerea…
    Domnul sa te mingaie…ca numai El poate!

    Comentariu de rodica botan — Iunie 3, 2010 @ 07:21 | Răspunde

  5. Rodica, draga, stii vorba care spune: „Ce nu te omoara, te face mai puternic”. Cateodata, asa mult as dori sa nu fiu atat de puternica… iar alteori, atat de mult as vrea sa nu imi dea Dumnezeu „cat pot duce”… Dar, pana la urma, etapele astea sunt necesare in dezvoltarea noastra spirituala; asa ca… merita pretul… Important e sa evoluam spre „sus”…😉

    Comentariu de Sorina — Iunie 10, 2010 @ 22:12 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: