Mai in gluma, mai in serios… ;)

August 25, 2009

Science vs. God – Stiinta versus Dumnezeu

stiinta_si_religieUn dialog destul de lung; dar cred ca nu va veti plictisi… Mie mi-a placut tare mult. Si, pentru ca nu am uitat de cei care nu stiu engleza (deloc sau nu destul de bine), am tradus in romana acest text, astfel incat sa se poata bucura si ei…

It could be useful for somebody who doesn’t believe in God’s existence… It is a very interesting conversation but a hilarious one, too… Enjoy it!

The science professor begins his school year with a lecture to the students, ‘Let me explain the problem science has with religion.’ The atheist professor of philosophy pauses before his class and then asks one of his new students to stand.
‘You’re a Christian, aren’t you, son?’
‘Yes sir,’ the student says.
‘So you believe in God?’
‘Is God good?’
‘Sure! God’s good.’
‘Is God all-powerful? Can God do anything?’
‘Are you good or evil?’
‘The Bible says I’m evil.’
The professor grins knowingly. ‘Aha! The Bible!’ He considers for a moment.
‘Here’s one for you. Let’s say there’s a sick person over here and you can cure him. You can do it. Would you help him? Would you try?’
‘Yes sir, I would.’
‘So you’re good…!’
‘I wouldn’t say that.’
‘But why not say that? You’d help a sick and maimed person if you could. Most of us would if we could. But God doesn’t.’
The student does not answer, so the professor continues. ‘He doesn’t, does he? My brother was a Christian who died of cancer, even though he prayed to Jesus to heal him. How is this Jesus good? Hmmm? Can you answer that one?’
The student remains silent.
‘No, you can’t, can you?’ the professor says. He takes a sip of water from a glass on his desk to give the student time to relax.
‘Let’s start again, young fella. Is God good?’
‘Err…yes,’ the student says.
‘Is Satan good?’
The student doesn’t hesitate on this one. ‘No.’
‘Then where does Satan come from?’
The student falters. ‘From God’
‘That’s right. God made Satan, didn’t he? Tell me, son. Is there evil in this world?’
‘Yes, sir.’
‘Evil’s everywhere, isn’t it? And God did make everything, correct?’
‘So who created evil?’ The professor continued, ‘If God created everything, then God created evil, since evil exists, and according to the principle that our works define who we are, then God is evil.’
Again, the student has no answer. ‘Is there sickness? Immorality? Hatred? Ugliness? All these terrible things, do they exist in this world?’
The student squirms on his feet. ‘Yes’
‘So who created them?’
The student does not answer again, so the professor repeats his question. ‘Who created them?’ There is still no answer. Suddenly the lecturer breaks away to pace in front of the classroom. The class is mesmerized. ‘Tell me,’ he continues onto another student. ‘Do you believe in Jesus Christ, son?’
The student’s voice betrays him and cracks. ‘Yes, professor, I do.’
The old man stops pacing. ‘Science says you have five senses you use to identify and observe the world around you. Have you ever seen Jesus?’
‘No sir. I’ve never seen Him.’
‘Then tell us if you’ve ever heard your Jesus?’
‘No, sir, I have not.’
‘Have you ever felt your Jesus, tasted your Jesus or smelt your Jesus? Have you ever had any sensory perception of Jesus Christ, or God for that matter?’
‘No, sir, I’m afraid I haven’t.’
‘Yet you still believe in him?’
‘According to the rules of empirical, testable, demonstrable protocol, science says your God doesn’t exist. What do you say to that, son?’
‘Nothing,’ the student replies. ‘I only have my faith.’
‘Yes, faith,’ the professor repeats. ‘And that is the problem science has with God. There is no evidence, only faith.’
The student stands quietly for a moment, before asking a question of his own. ‘Professor, is there such thing as heat?’
‘Yes,’ the professor replies. ‘There’s heat.’
‘And is there such a thing as cold?’
‘Yes, son, there’s cold too.’
‘No sir, there isn’t.’
The professor turns to face the student, obviously interested. The room suddenly becomes very quiet. The student begins to explain. ‘You can have lots of heat, even more heat, super-heat, mega-heat, unlimited heat, white heat, a little heat or no heat, but we don’t have anything called ‘cold’. We can reach up to 458 degrees below zero, which is no heat, but we can’t go any further after that. There is no such thing as cold; otherwise we would be able to go colder than the lowest -458 degrees.’
‘Everybody or object is susceptible to study when it has or transmits energy, and heat is what makes a body or matter have or transmit energy. Absolute zero (-458 F) is the total absence of heat. You see, sir, cold is only a word we use to describe the absence of heat. We cannot measure cold; Heat we can measure in thermal units because heat is energy. Cold is not the opposite of heat, sir, just the absence of it.’
Silence across the room. A pen drops somewhere in the classroom, sounding like a hammer.
‘What about darkness, professor. Is there such a thing as darkness?’
‘Yes,’ the professor replies without hesitation ‘What is night if it isn’t darkness?’
‘You’re wrong again, sir. Darkness is not something; it is the absence of something. You can have low light, normal light, bright light, flashing light, but if you have no light constantly you have nothing and it’s called darkness, isn’t it? That’s the meaning we use to define the word.’
‘In reality, darkness isn’t. If it were, you would be able to make darkness darker, wouldn’t you?’
The professor begins to smile at the student in front of him. This will be a good semester. ‘So what point are you making, young man?’
‘Yes, professor. My point is, your philosophical premise is flawed to start with, and so your conclusion must also be flawed.’
The professor’s face cannot hide his surprise this time. ‘Flawed? Can you explain how?’
‘You are working on the premise of duality,’ the student explains. ‘You argue that there is life and then there’s death; a good God and a bad God. You are viewing the concept of God as something finite, something we can measure. Sir, science can’t even explain a thought.’
‘It uses electricity and magnetism, but has never seen, much less fully understood either one. To view death as the opposite of life is to be ignorant of the fact that death cannot exist as a substantive thing. Death is not the opposite of life, just the absence of it.’
‘Now tell me, professor. Do you teach your students that they evolved from a monkey?’
‘If you are referring to the natural evolutionary process, young man, yes, of course I do.’
‘Have you ever observed evolution with your own eyes, sir?’
The professor begins to shake his head, still smiling, as he realizes where the argument is going. A very good semester, indeed.
‘Since no one has ever observed the process of evolution at work and cannot even prove that t his process is an on-going endeavor, are you not teaching your opinion, sir? Are you now not a scientist, but a preacher?’
The class is in uproar. The student remains silent until the commotion has subsided.
‘To continue the point you were making earlier to the other student, let me give you an example of what I mean.’
The student looks around the room. ‘Is there anyone in the class who has ever seen the professor’s brain?’ The class breaks out into laughter.
‘Is there anyone here who has ever heard the professor’s brain, felt the professor’s brain, touched or smelt the professor’s brain? No one appears to have done so. So, according to the established rules of empirical, stable, demonstrable protocol, science says that you have no brain; with all due respect, sir.’
‘So if science says you have no brain, how can we trust your lectures, sir?’
Now the room is silent. The professor just stares at the student, his face unreadable.
Finally, after what seems an eternity, the old man answers. ‘I guess you’ll have to take them on faith.’
‘Now, you accept that there is faith, and, in fact, faith exists with life,’ the student continues. ‘Now, sir, is there such a thing as evil?’
Now uncertain, the professor responds, ‘Of course, there is. We see it every day. It is in the daily example of man’s inhumanity to man. It is in the multitude of crime and violence everywhere in the world. These manifestations are nothing else but evil.’
To this the student replied, ‘Evil does not exist sir, or at least it does not exist unto itself. Evil is simply the absence of God. It is just like darkness and cold, a word that man has created to describe the absence of God. God did not create evil. Evil is the result of what happens when man does not have God’s love present in his heart. It’s like the cold that comes when there is no heat or the darkness that comes when there is no light.’
The professor sat down.
Aceste randuri s-ar putea dovedi utile pentru cineva care nu crede in existenta lui Dumnezeu… Este o conversatie atat foarte interesanta, cat si amuzanta… Delectati-va!

Profesorul de stiinte (naturale) isi incepe anul scolar cu acest curs adresat studentilor sai:
– Permiteti-mi sa va explic problema pe care stiinta o are cu religia!
Profesorul facu o pauza inainte de a continua; apoi, ii ceru unuia dintre studenti sa se ridice in picioare.
– Tu esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da, domnule, spuse studentul.
– Asadar, crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranta.
– Este Dumnezeu bun?
– Sigur ca da, Dumnezeu este bun.
– Este Dumnezeu atotputernic? Poate El face orice?
– Da.
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul ranji plin de satisfactie:
– Aha! Biblia!
Tacu un moment, ganditor.
– Hai sa ne imaginam o situatie. Sa zicem ca avem aici o persoana bolnava iar tu esti in stare sa o vindeci. Poti sa o faci. Ai ajuta-o? Ai incerca?
– Sigur ca as incerca, domnule.
– Asadar, esti bun…
– Nu as spune asta.
– Dar de ce sa nu o spui? Ai ajuta un om in suferinta, cu probleme de sanatate, daca ai putea. Majoritatea dintre noi ar face-o, daca ar putea. Dar Dumnezeu nu o face.
Studentul nu raspunse, asa ca profesorul continua:
– Nu o face, nu-i asa? Mama mea a fost crestina; si a murit de cancer, chiar daca L-a rugat pe Isus sa o vindece. Asadar, cum este Isus bun? Ei? Poti raspunde la intrebarea asta?
Studentul continua sa taca.
– Nu, nu poti, nu-i asa? spuse profesorul.
Lua o inghititura de apa din paharul aflat pe biroul sau, spre a-i da timp studentului sa isi mai revina.
– Hai sa o luam de la inceput, tinere. Este Dumnezeu bun?
– Pai… da, spuse studentul.
– Este Satana bun?
– Nu, spuse studentul, fara cea mai mica ezitare.
– Deci, de unde vine Satana?
– De la Dumnezeu, ingaima studentul.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Spune-mi, fiule, exista rau in lumea aceasta?
– Da, domnule.
– Raul este pretutindeni, nu-i asa? Iar Dumnezeu este cel care a creat totul, asa-i?
– Da.
– Atunci, cine a creat raul? continua profesorul. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul, deoarece raul exista si, conform legii care spune ca suntem definiti de faptele noastre, atunci rezulta ca Dumnezeu este rau.
Din nou, studentul nu raspunse nimic.
– Exista boala? Imoralitate? Ura si uraciuni? Toate aceste lucruri cumplite, exista in lume?
– Da, aproba studentul, foindu-se.
– Deci, pe ele cine le-a creat?
Studentul din nou nu raspunse, asa ca profesorul repeta intrebarea.
– Cine le-a creat?
In continuare, nici un raspuns.
Deodata, lectorul incepu sa se agite prin fata elevilor sai. Cu totii erau ca si hipnotizati.
– Spune-mi, isi continua el pledoaria, adresandu-se unui alt student. Crezi in Isus Cristos, nu-i asa, fiule?
Vocea il trada pe bietul student care raspunse abia auzit:
– Da, domnule profesor, cred.
Profesorul se opri din fataiala lui.
– Stiinta spune ca esti inzestrat cu cinci simturi cu ajutorul carora identifici si observi lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
– Nu, domnule, nu L-am vazut niciodata.
– Atunci, spune-ne daca L-ai auzit vreodata pe acest Isus al tau?
– Nu, domnule, nici asta.
– L-ai simtit, gustat sau mirosit pe acest Isus? Ai avut vreodata vreo singura perceptie senzoriala care sa aiba ca subiect pe Isus Cristos ori pe Dumnezeu?
– Nu, domnule, ma tem ca raspunsul e iarasi negativ.
– Cu toate acestea, inca mai crezi in El?
– Da.
– In conformitate cu principiile protocolului empiric, care poate fi testat si demonstrat, stiinta afirma ca Dumnezeu nu exista. Ce spui despre asta, fiule?
– Nimic, raspunse studentul, eu doar am credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Exact aceasta este problema pe care stiinta o are in ceea ce Il priveste pe Dumnezeu: nu exista nici o dovada, numai credinta.
Studentul ramase tacut pentru un moment, inainte sa ii adreseze el insusi o intrebare profesorului.
– Domnule profesor, exista un lucru numit caldura?
– Da, raspunse profesorul, exista caldura.
– Exista si un lucru numit frig?
– Da, fiule, exista si frig.
– Nu, domnule, nu exista.
Profesorul se intoarse cu fata catre elev, evident interesat de ce spunea acesta. Deodata, orice sunet se stinse in sala de clasa. Studentul incepu sa explice:
– Pot exista diferite tipuri de caldura, chiar ceva mai mult decat caldura, o supra-caldura, o mega-caldura, caldura in cantitati nelimitate, caldura alba, putina caldura sau deloc, dar nu exista ceva numit “frig”. Putem atinge 459 grade sub zero, ceea ce inseamna ca nu mai avem caldura, dar nu putem cobora temperatura mai mult de atat. Nu exista un lucru numit frig; altminteri, am putea sa obtinem un frig si mai mare, coborand temperatura sub cele 459 de grade sub zero…
Orice om sau obiect poate fi studiat din punct de vedere al posedarii sau transmiterii de energie, iar caldura este ceea ce face posibil ca un corp viu sau un obiect sa detina ori sa transmita energie. Zero absolut ca temperatura (adica -459 grade F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, domnule, frigul este doar un cuvant pe care il utilizam pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul; dar caldura o putem masura in unitati termice deoarece caldura este energie. Frigul nu este opusul caldurii, domnule, ci doar absenta ei.
Linistea domnea asupra intregii sali. Un stilou cazu undeva in clasa, aterizand cu un zgomot asemenea unei lovituri de ciocan.
– Dar ce spuneti despre intuneric, domnule profesor? Exista ceva numit intuneric?
– Da, spuse profesorul fara ezitare, ce ar fi noaptea daca nu ar fi intunericul?
– Din nou gresiti, domnule. Intunericul nu este un lucru anume, ci este absenta unui anume alt lucru. Puteti avea o lumina scazuta, normala, stralucitoare, orbitoare, dar daca nu este lumina, atunci nu este nimic; iar acest nimic este numit intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul in care utilizam acest cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, ar fi posibil sa facem intunericul mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepu sa zambeasca unui student din fata sa. Semestrul se anunta a fi bun.
– Asadar, ce vrei sa demonstrezi cu asta, tinere?
– Domnule profesor, ceea ce vreau sa spun este ca premisele dv. filozofice sunt gresite din start, asa ca si concluziile la care va conduc acestea sunt eronate.
Profesorul nu-si putu ascunde surprinderea, care i se reflecta pe chip.
– Eronate? Cum asa?
– Rationamentul dv. are la baza dualitatea, se explica studentul. Argumentul dv. este ca, daca exista viata, exista si moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Priviti conceptul de Dumnezeu ca fiind ceva finit, ceva ce poate fi masurat. Domnule, stiinta nu poate explica nici macar ce este un gand… electricitatea si magnetismul sunt folosite, chiar daca nu au fost vazute vreodata, cu atat mai putin sa fi fost intelese. Sa privesti viata ca fiind opusul mortii inseamna sa nu cunosti faptul ca moartea nu poate exista ca un lucru concret. Moartea nu inseamna opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum, spuneti-mi, domnule profesor, dv. ii invatati pe elevii dv. ca ar fi evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutionar natural, tinere, da, sigur ca asta fac.
– Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, domnule?
Profesorul incepu sa dea din cap, inca zambind, pe masura ce intelegea incotro duce acel argument. Va fi un semestru foarte bun, intr-adevar!
– Din moment ce nimeni nu a putut observa procesul evolutiei in desfasurarea lui si nu poate demonstra nici macar ca acest proces a avut loc cu un scop anume, nu cumva predati despre o opinie personala, domnule? Nu cumva, nu sunteti un om de stiinta, ci un predicator?
In clasa se dezlantui vacarmul. Studentul continua sa taca, pana ce agitatia se mai domoli.
– Ca sa continui sa vorbesc din punctul de vedere pe care il prezentati mai inainte celuilalt student, dati-mi voie sa exemplific ce vreau sa spun.
Studentul privi prin toata incaperea.
– Este cineva in clasa care sa fi vazut vreodata creierul domnului profesor?
Cursantii izbucnira cu totii in ras.
– Exista cineva care vreodata a auzit, simtit, atins ori mirosit creierul profesorului? Se pare ca nimeni nu a avut ocazia sa faca asa ceva. Asadar, in conformitate cu regulile protocolului empiric, indestructibil si demonstrabil, stiinta afirma ca dv. nu aveti creier; cu tot respectul, domnule! Deci, daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum am putea avea incredere in cursurile dv., domnule?
Din nou, tacerea domnea in intreaga sala. Profesorul se uita spre studenti cu o privire fixa, pe fata lui neputandu-se citi nimic.
Intr-un tarziu, raspunse:
– Presupun ca va trebui pur si simplu sa credeti ca acest lucru e adevarat.
– Acum, acceptati ideea ca exista credinta (incredere), si ca ea are legatura cu viata, continua studentul. Si, domnule, credeti ca exista un lucru pe care il numim “raul”?
De data aceasta nu atat de sigur, profesorul raspunse:
– Desigur, exista. Il vedem zilnic. Se regaseste in exemple cotidiene de lipsa de umanitate a omului fata de om. Intr-o multitudine de crime si violente petrecute in intreaga lume. Aceste manifestari nu sunt altceva decat dovezi ale existentei raului.
La aceasta, studentul ii replica:
– Raul nu exista, domnule, sau – cel putin – nu are o existenta de-sine-statatoare.  Raul inseamna, pur si simplu, absenta lui Dumnezeu. Este, ca si in cazul intunericului si al frigului, un cuvant creat pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Dumnezeu un a creat raul. Raul este ceea ce se intampla atunci cand omul nu adaposteste in inima iubirea lui Dumnezeu. Este ca si frigul care se instaleaza atunci cand nu exista caldura sau ca si intunericul care apare acolo unde nu exista lumina.
Profesorul simti nevoia sa se aseze…


5 comentarii »

  1. interesant punct de vedere! si acum voi spune si eu ca Galilei „e pur si muove” … si totusi, exista! 🙂
    stim ca raul exista si are atatea forme mai hidoase sau mai frumoase. insa noi avem tendinta de a raporta totul la ingusta noastra imaginatie. nu ca as fi de acord cu profesorul, doar ca m-am trezit jucand rolul avocatului diavolului…. 🙂

    Comentariu de elena reinerth — August 27, 2009 @ 08:25 | Răspunde

    • Avocatul diavolului ?.. dupa viata asta cand vom vedea raiul si iadul nu cred ca ne vom mai dori sa fim avocatul raului pentru ca atunci doar faptele noastre vor fi avocatii si aparatorii nostri impreuna cu sfintii si ingerii !

      Comentariu de Adi — Decembrie 5, 2009 @ 22:43 | Răspunde

  2. Din cate stiu acel copil era Albert Einstein…Normal.

    Comentariu de Nichita G. — Februarie 23, 2010 @ 10:23 | Răspunde

  3. Nu stiam, Nichita, ca era vorba despre Einstein. Dar, la cat de „genial” e construita inlantuirea ideilor, e foarte posibil sa ii fi apartinut…

    Comentariu de Sorina — Februarie 24, 2010 @ 22:35 | Răspunde

  4. Foarte interesant, numai ca nu sunt de acord cu titlul: Mi se pare o prostie chestia „Stiinta vs Religie” sau „Stiinta vs Dumnezeu”, pentru ca in cazul in care e vorba despre creatie-evolutie, atunci evolutia nu este reprezentata de stiinta, iar creatia de religie, ci ambele sunt niste religii.
    Stiinta se ocupa cu lucruri care pot fi demonstrate, experimentate, observate: Teoria evolutiei nu poate fi nici experimentata, nici demonstrata, nici observata deci este o religie, pentru ca e nevoie de credinta pentru a crede in ea.

    Comentariu de Daniel S. — Noiembrie 18, 2010 @ 17:22 | Răspunde

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:


Comentezi folosind contul tău Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )


Conectare la %s

Blog la

%d blogeri au apreciat asta: