Mai in gluma, mai in serios… ;)

Iulie 28, 2009

Bine v-am regasit!

Filed under: d'ale vietii — Sorina @ 12:39
Tags: , , , , , , , , , , ,

Dragii mei dragi, dupa o indelungata absenta, nu va voi impartasi cat de plina mi-a fost viata in ultimele luni (cu de toate, si mai bune, si mai putin bune). Va voi povesti doar (pe scurt, din pacate!) cate ceva din evenimentele cele mai recente: respectiv, „excursia” la Arad/Pecica (si nu numai, dupa cum veti vedea).

DSC08571 (648 x 432)

Am mers la Arad la o conferinta pe o tema care promitea a fi deosebit de interesanta: Apologetica. Din pacate, ori nu a fost organizata asa cum s-ar fi cuvenit, ori oamenii nu sunt chiar atat de interesati de astfel de subiecte, ori erau prea multi plecati in concediu… nu stiu care dintre aceste motive a fost de vina, cert e ca eu, una, am fost taaare dezamagita de slaba participare… Discursurile au fost care mai interesante, care mai slabute (de fapt, nu neaparat slabute, cat nu au reusit sa capteze atentia ascultatorilor)… Dar mancarea a fost destul de buna, recunosc!…😉
In schimb, am avut parte de alte evenimente, adevarate surprize, care ne-au umplut sufletele de uimire si placere.
Mai intai, a fost o experienta deosebita pentru mine sa particip la o intalnire ecumenica, la Pecica. Stiti ce e aia? Eu nu stiam: oameni de mai multe confesiuni (dar toate crestine) se aduna laolalta si se roaga, canta, spun poezii, povestesc experiente proprii, se bucura impreuna intr-o atmosfera incredibila! Ortodocsi, baptisti, penticostali, carismatici, catolici – cu totii au fost incredibili! Daca mai adaugam si „lebenitele”, capsunele-gigant, prajiturelele, cafeaua (ah, ce aroma innebunitoare imprastia in toate cotloanele!) si alte bunatati, va dati seama ce distractie in toata regula a fost! Au inceput intalnirea imediat ce am ajuns noi (eu si sotul meu) acolo (ca dovada ca eram asteptati, dupa cum ne spusese prietenul nostru, Radu), dar mai devreme decat de obicei (intalnirea e saptamanala si se cam termina dupa miezul noptii, lucru care nu e tocmai comod pentru unii dintre participanti), in ideea ca o vor incheia ceva mai devreme; ei, as! Parca le-au iesit socotelile?! Tot dupa miezul noptii ne-am luat ramas-bun, cu strangeri de mana, imbratisari, invitatii sa ne mai intalnim cat mai curand posibil etc.
DSC08493 (432 x 648)Oameni simpli, cu simt artistic, plini de omenie si iubire fata de semeni, care au decis ca este mai important sa puna laolalta ceea ce ii uneste (dragostea fata de Dumnezeu, de Isus), lasand la o parte (macar pentru cateva ceasuri, pe saptamana) deosebirile religioase… Atat de mult imi place felul asta de a privi lucrurile!… Atat de bine m-am simtit in acel cadru… cat nu pot exprima in cuvinte… Sper ca vreodata sa ma ajute Dumnezeu sa ii revad pe acei prieteni dragi!
A doua zi, pe seara, am mers la Biserica Metanoia din Arad. Atmosfera a fost incendiara, si la propriu, si la figurat: sala de rugaciune era intr-o mansarda, incalzita bine de un soare torid, umpluta aproape pana la refuz de oameni entuziasti, primitori, prietenosi… Un grup de tineri au sustinut cantari placute, mai vesele ori mai domoale, incingand si mai tare atmosfera. Iar apogeul l-a constituit predica sustinuta de Radu Gheorghita, roman plecat in State, un profesor remarcabil care ne-a delectat pe subiectul „Cum e chipul lui Dumnezeu?”. Da, merita sa „pierzi vremea” cu asemenea lucruri!… Chiar merita…
DSC08617 (648 x 432)Apoi, duminica, am fost invitati la o sarbatoare: biserica din Pecica aniversa 100 de ani de la ridicarea ei si 120 de ani de la sosirea primilor baptisti in aceasta localitate. Predici si discursuri care de care mai placute, poezii, un cor incredibil, prajituri si cozonaci, fanfara, masa servita in grupuri de prieteni, invitati din alte localitati si notabilitati, copii, batrani, romani plecati de ani multi (in strainatate) – unii nu se mai vazusera de 35 de ani… Va dati seama ce atmosfera a fost… Fotografii, filmari… tot tacamul.

DSC08645 (648 x 432)Si, colac peste pupaza, dupa toate aceste „delicatese”, luni am dat o fuga de cateva ore prin Ungaria (o surpriza a gazdelor pentru sotul meu, care nu a avut ocazia s-o viziteze), facand o escala intr-un mall din Bekescsaba (Csaba Center) unde am mancat un fel de tort de clatite cu bezea DSC08647 (648 x 432)(„Clatite alunecate”, se numea) cu umplutura de visine sau nuca. Nu au fost nemaipomenite ca gust (nu erau destul de dulci si parfumate, cu tot sosul de vanilie si ciocolata pe care le adaugaseram); dar aratau tare interesant… a fost o adevarata experienta culinara, recunosc.
Una peste alta, cele cateva zile petrecute „in vacanta” au fost cumplit de obositoare (cel putin pentru sotul meu, a fost un adevarat maraton, datorita problemelor de sanatate) dar minunate! Si amandoi am fost de acord ca a meritat efortul… am „recidiva” oricand, cu mare placere…😉
Si, ca sa nu uit: pentru mine (cel putin), cea mai mare surpriza au constituit-o gazdele noastre (niste oameni extraordinari, pe care atunci i-am cunoscut), Radu si Flori, care, alaturi de cei trei copii deosebiti ai lor, alaturi de alte rubedenii si prieteni, laolalta, ne-au oferit amintiri de neuitat! Ii multumesc lui Dumnezeu pentru astfel de prieteni!

6 comentarii »

  1. Bine ai revenit! Ne era dor de forţa mobilizatoare din postările tale… mie îmi era…

    Comentariu de compotdefructe — Iulie 28, 2009 @ 14:44 | Răspunde

  2. ma bucur pentru voi. am avut si eu o vara torida pana acum si tot din cauza pocaitilor, romani, elvetieni, francezi, americani. e bine cu Domnul. e bine cand venim cu totii impreuna. n-am fost de doi ani nicaieri si ma cam uscasem, dar Domnul mi-a dat oportunitatea de a-L vedea la lucru vara asta. si am mai crescut cu un cap!🙂 fii binecuvantata.

    Comentariu de elena reinerth — Iulie 29, 2009 @ 17:25 | Răspunde

  3. Compotel parfumat, sa dea Dumnezeu sa va hraniti macar cu forta mobilizatoare din postarile mele! Macar cu atat, si tot as fi multumita!😉
    Elena, mi-e teama sa te intreb ca inaltime ai acum!!😀 Si daca te-ai mai si uscat… presupun ca arati cam ca vrejul din povestea cu Jack: subtire si lungaaa…🙂🙂🙂 (just kidding!)

    Comentariu de Sorina — Iulie 29, 2009 @ 19:12 | Răspunde

  4. Doar mi-ai amintit ca am si eu maaaare nevoie de o vacanta…Pari atit de vesela si bine dispusa. Pot sa ghicesc motivul? Eu stiu ca tu stii ca eu stiu…si noi toti vedem cit esti de fericita. Dumnezeu sa va binecuvinteze!!!

    Comentariu de Rodica Botan — Iulie 30, 2009 @ 14:58 | Răspunde

  5. Hei, Sorina, nu te opri…. Stiu ca mai ai multe de spus ,si noi,prietenii tai mai noi sau mai vechi te asteptam ….Prietenii de la Pecica au amintiri frumoase despre vizita voastra…

    Comentariu de Radu. P. — August 9, 2009 @ 12:23 | Răspunde

  6. @rodica: Viata m-a invatat ca fiece clipa de liniste trebuie apreciata; asa ca am decis ca voi transforma orice moment frumos intr-o mini-vacanta (just in case: nu se stie niciodata ce mai urmeaza😉 ) Cat despre urare: multumim, amin si asemenea!😉
    @radu: Unii ma critica, spunand ca vorbesc prea mult, in timp ce altii zic ca mai am multe de spus…😀 Pai, ce sa fac, pana la urma?! Aaaa, voiati sa spuneti ca nu e nevoie sa spun chiar tot odata, ci in reprize? Am inteles… O sa incerc sa ma conformez…🙂 Te rugam sa ii saluti pe prietenii nostri, carora le purtam si noi o amintire minunata! SI MAI VREM!!!

    Comentariu de Sorina — August 11, 2009 @ 19:31 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: