Mai in gluma, mai in serios… ;)

Iulie 24, 2009

V-ar placea sa fiti iubiti asa?

Filed under: d'ale vietii — Sorina @ 17:04
Tags: , , , , , , , , ,
batrani_dansandEra o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp, ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… In asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie: il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca, intr-un moment de luciditate, sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana; dar batranul imi explica faptul ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic sa luati micul dejun impreuna?!“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

4 comentarii »

  1. Cit de des ne amintim cine sintem noi…vizavi de alti oameni or situatii?
    Un gind de retinut, cel putin pentru mine.

    Sa ai o saptamina buna…

    Comentariu de Rodica Botan — Iulie 26, 2009 @ 14:57 | Răspunde

  2. Cu totii imbatranim, mai devreme ori mai tarziu; dar cati dintre noi vor mai fi iubiti, la acea vreme?! Si care om poate trai fara iubire?… Cred ca ar trebui sa meditam putin mai mult la asta…

    Comentariu de Sorina — Iulie 27, 2009 @ 16:14 | Răspunde

  3. Da, mie mi-ar fi plăcut… Adevărată pildă este ceea ce ai redat prin povestioara de mai sus.
    Cât despre întrebarea ta: „care om poate trăi fără iubire”? Ai fi uimită cât de mulţi… pentru cât timp însă, asta n-aş mai îndrăzni a estima…

    Comentariu de compotdefructe — Iulie 28, 2009 @ 14:42 | Răspunde

  4. Pai, „fara iubire” se referea la toata durata vietii…😉 Eu cred ca avem cu totii nevoie, numai ca nu toti constientizam sau recunoastem asta… Ba, mai rau: unii traiesc cu impresia (falsa) ca, refuzand iubirea, devin mai puternici. Saracii de ei, habar nu au cata putere iti da iubirea adevarata!😉

    Comentariu de Sorina — Iulie 29, 2009 @ 19:09 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: