616 sau 666?!

Am gasit aici un articol foarte interesant… eu, cel putin, nu am auzit – pana acum – comentarii pe aceasta tema; cautand cateva informatii despre cartea-sursa, am gasit si o prezentare pe care am decis sa o atasez articolului de mai jos, fiind cel putin la fel de… ispititoare:

Care este numărul Antihristului?

616.
De 2000 de ani, 666 este simbolul Antihristului, cel care va veni să domnească peste lume înainte de Judecata de Apoi. Pentru mulţi, este un număr care aduce ghinion: chiar şi în Parlamentul European locul cu nr. 666 rămîne gol.
Numărul fatidic îşi are rădăcinile în Apocalipsă, ultimul şi cel mai ciudat capitol din Biblie: ‘Aici e Înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.’
Dar nu acesta este numărul. În 2005, o nouă traducere a exemplarului celui mai vechi al Apocalipsei scoate la iveală faptul că este vorba despre cifra 616, nu de 666. Papirusul vechi de 1700 ani a fost recuperat dintr-o groapă de gunoi din Oxyrhynchus, un oraş din Egipt, şi descifrat de o echipă de specialişti în paleografie de la Universitatea din Birmingham, condusă de profesorul David Parker.
Dacă noul număr este corect, acest lucru nu-i va face fericiţi pe cei care au cheltuit o mică avere încercînd să-l evite pe celălalt. În 2003, autostrada 666 din Statele Unite – cunoscută sub numele de ‘Autostrada Fiarei’ – a fost rebotezată autostrada 491. Ministerul Transporturilor din Moscova se va bucura şi mai puţin. În 1999, au ales un alt număr pentru autobuzul de rău augur 666. El a devenit 616.
Controversele au apărut încă din secolul al II-lea d.Hr. O versiune a Bibliei, în care se spunea că numărul fiarei este 616, a fost aspru criticată de Sf. Iraneus din Lyon (circa 130-200), care a declarat-o ‘eronată şi falsă’. Prietenul lui Karl Marx, Friedrich Engels, a analizat Biblia în cartea sa Despre religie (1883). Şi el a ajuns la concluzia că numărul este 616, nu 666.
Apocalipsa a fost primul capitol scris din Noul Testament şi este plină de enigmele legate de numerele pe care le menţionează. Fiecărei litere din cele 22 aparţinînd alfabetului ebraic îi corespunde o cifră, aşadar fiecare număr poate fi citit ca un cuvînt.
Parker şi Engels susţin că Apocalipsa este o scriere politică, îndreptată împotriva romanilor, pe care autorii au codat-o, ascunzîndu-i cu abilitate mesajul printre numere şi cifre. Numărul fiarei (indiferent care este acesta) se referă fie la Caligula, fie la Nero, principalii prigonitori ai primilor creştini, nu la un ‘bau-bau’ imaginar.
Teama de numărul 666 se numeşte Hexakosioihexekontahexaphobia. Teama de numărul 616 (sînt convins că abia acum aţi auzit de ea) se numeşte Hexakosioidekahexaphobia.
Adunînd numerele de pe roata ruletei se obţine 666.

(John Llyod & John Mitchinson, Cartea ignoranţei. Mic tratat pentru cei care ştiu că… nu ştiu, Editura Nemira, 2007)

Cartea ignorantei – mic tratat pentru cei care stiu… ca nu stiu” este o enciclopedie amuzanta a erorilor intrate in patrimoniul bunului-simt si considerate adevaruri. Volumul a aparut la Editura Nemira.

John Lloyd Si John Mitchinson sunt doi autori care au speculat superficialitatea cu care majoritatea adultilor si-au insusit cunostinte de ordin general, informatii care de cele mai multe ori sint la nivelul piciorului broastei. Best-seller international, „Cartea ignorantei – mic tratat pentru cei care stiu ca… nu stiu” este un compendiu care spulbera miturile despre informatiile eronate intrate in patrimoniul bunului-simt.
Exemplele pe care brodeaza cu umor cei doi autori au fost selectionate din programul „Quite Interesting” de la BBC, un concurs de cultura generala care a scos la iveala atit de multe conceptii gresite incit, adunate, ar putea sa completeze lejer o enciclopedie a lucrurilor prost intelese. John Mitchinson este chiar directorul departamentului de cercetare al respectivului program de la BBC si autorul programului-concurs difuzat la acelasi post britanic. John Lloyd nu e la prima colaborare pentru astfel de carti, avand in portofoliu inca patru, din aceeasi zona.
Ghidul ignorantei informeaza ca sampania n-a fost patentata de francezi, ci de vecinii lor englezi, cunoscuti ca mari bautori de bere, si ca lagarele de concentrare n-au fost concepute de germani si nici de englezi, ci de spaniolii de secol XIX. Nici macar pantalonii lui Robin Hood nu erau verzi, ci rosii, pentru a se diferentia de straiele haiducilor de rand pe care ii avea in subordine. O poveste frumoasa, numai buna de linsat, il are ca protagonist pe renul Rudolf, care de fapt e o ea, asta in cazul in care nu e eunuc. Identitatea sexuala a celui mai faimos ren al planetei e tradata de coarne: nici unul dintre masculii speciei nu poate sa posede o astfel de pereche decit daca e… femela.
Cei doi autori denunta pina si brandul de tara al Olandei, atragind atentia ca lalelele, desi au consacrat turistic Tarile de Jos, sint de fapt originare din Turcia. Mai mult, laleaua e floarea nationala a Turciei si a Irakului. Nici patrupedele nu scapa de demistificare, un exemplu fiind demonstrarea inutilitatii practice a butoiasului de la gatul ciinilor Saint-Bernard. Accesoriul canin, atit de drag turistilor din Elvetia, a fost introdus in mentalul colectiv din capriciul unui pictor englez, Edwin Landseer. La sfirsitul secolului al XIX-lea, acesta a pictat frumoasele patrupede impodobite cu butoiasul pentru a atrage atentia privitorilor la un detaliu inedit.
Un alt mit contemporan spulberat e cel al feministelor care si-ar fi ars sutienele la unul dintre cele mai aprige proteste din 1968. De fapt, femeile doar si-au aruncat pantofii cu tocuri si sutienele in „lada de gunoi a libertatii”, fara insa a incendia nimic. Confuzia a pornit de la titlul unui articol din „New York Post”, in care protestatarele erau numite „arzatoare de sutiene”, iar rectificarea publicata a doua zi nu a impiedicat celelalte publicatii sa preia informatia gresit.
Nici stiinta n-a intrat nesifonata in bagajul de cunostinte generale al celor mai multi dintre noi. Daca majoritatea ar spune fara sa ezite ca oxigenul este principalul constituent al aerului, adevarul pe care il stie orice copil de scoala generala e ca azotul reprezinta 78% din aer. Vanand aceeasi logica a erorii, celor care ar fi bagat mina in foc ca cel mai bun conductor de energie si electricitate este cuprul, autorii le recomanda o reluare a manualului de chimie. Nu cuprul, ci argintul conduce curentul cel mai bine, singurul defect al acestui metal fiind acela ca e nobil, deci costa mult mai mult.
Aproape ca nu exista domeniu din care cei doi autori sa nu fi pescuit cel putin o eroare care a trecut in perceptia generala drept adevar indiscutabil. Multe dintre cazurile dezbatute de cei doi frizeaza improbabilul, un exemplu fiind puiul care a supravietuit fara cap timp de doi ani. Autorii aduc insa argumente si trimit la surse respectabile, iar pentru contestatii recomanda site-ul emisiunii de la BBC care le-a alimentat acest ghid cu probe cel putin amuzante ale ignorantei britanicilor.

(http://www.cotidianul.ro/fitness_pentru_cultura_generala-31426.html)