Mai in gluma, mai in serios… ;)

Decembrie 25, 2008

Primul meu cozonac

mos_craciun1Craciunul de anul trecut a fost unul dintre cele mai triste din viata mea: singura-cuc, catranita, fara nici un fel de mancaruri deosebite (eram intr-un fel de „doliu” in ceea ce priveste viata, asa ca nu m-am obosit nici macar sa cumpar daruri, cu atat mai mult cu cat nu aveam pe nimeni apropiat caruia sa i le pot oferi, fizic, in acele zile). Dar, cum in tot raul este si un bine, asa s-a intamplat si de aceasta data: faptul ca atentia mea nu a mai fost focalizata pe alergaturi prin supermarket-uri, gatit, curatenie la sange (din obisnuinta, casa mi-e curata; asa ca nu pot spune ca o „curatenie generala” inseamna o munca de cateva zile, in ceea ce ma priveste: in cateva ore, te dureau ochii din cauza stralucirii – just kidding!😉 ), stat cu ochii pe ceas ca nu-stiu-cine trebuie sa vina ori nu-stiu-unde trebuie sa ajung la nu-stiu-care ora, stres, nervi, stare de contra-cronometru etc, din aceste „lipsuri” – zic – a iesit un lucru tare bun. De cum m-am trezit, am pornit calculatorul (unde descarcasem o portie zdravana de colinde, in toate genurile muzicale pe care le gasisem – imi plac la nebunie colindele!) si mi-am zis: „Azi e Craciunul si vreau sa simt asta!”. Dupa ce mi-am umplut o farfurie cu bunatati (adica, un mic-dejun consistent, ca pentru o gurmanda ca mine), m-am postat in fata monitorului si am inceput sa citesc de pe net tot soiul de chestii pentru care niciodata nu reuseam sa imi fac timp; dupa ce „mi-am facut plinul”, am inceput sa ma joc… si m-am jucat, pana mi-au amortit degetele…
Acum, castigul cel mai mare in timpul desfasurarii unor astfel de activitati mai… de rutina, sa le zic asa, e ca – in timp ce faci chestii din’astea – poti sa te gandesti la tot ce vrei… Si asa, tot gandindu-ma, m-am trezit la un moment dat ca am ajuns la adevarata esenta a Craciunului: nu Mos Craciun, nu cadouri, nu mancaruri si bauturi pana nu mai poti respira, nu multimi de oameni zgomotosi, nu… ci, pur si simplu, un copilas care a rasturnat valorile acestei lumi, dandu-le noi sensuri…  dand un nou sens vietii noastre…
Desi a fost cel mai trist Craciun, nu a fost nici pe departe cel mai ratat, dimpotriva…
Anul acesta, situatia a fost cu totul alta: desi am muncit pe branci, am avut parte de multe satisfactii – m-am incadrat perfect in timpul programat pentru ce imi propusesem (curatenie, mancare, pregatit de cadouri etc) si tot ce am pregatit a iesit atat de bine, incat inca ma intreb daca nu cumva a stat prin preajma mea vreo zana buna care a atins cu o bagheta magica tot ce am preparat, ca altfel nu imi explic cum au putut iesi asemenea bunatati din mainile mele (ori, poate, o fi din cauza „ingredientului meu secret” = un „Doamne-ajuta!” zis din suflet, inainte sa incep sa fac ceva?!)… Iar „munca in echipa” desfasurata alaturi de un ajutor-bucatar taaaare zelos si dornic de joaca (dar joaca serioasa, creativa) a pus capac tuturor satisfactiilor… Grosso-modo: a fost cel mai frumos ajun de Craciun din viata mea!
Si, pentru ca m-am incumetat si am facut primul cozonac (dupa reteta proprie si fara a fi asista de vreun „ochi vigilent” – ceea ce, trebuie sa recunoasteti, a fost o adevarata nebunie!), avand in vedere rezultatul de-a dreptul buimacitor (pentru mine si nu numai…🙂 )… nu ma pot opri sa il postez aici… judecati si singuri!😉
dsc07878-855-x-570dsc07880-855-x-5701

5 comentarii »

  1. Excelent arata!!!! Felicitari! Vrem si noi reteta..

    Comentariu de Adela Pop — Decembrie 25, 2008 @ 15:46 | Răspunde

  2. Adela, multumesc de aprecieri!😉 Cat despre reteta… (Ah, Dumnezeule, nu putea sa nu ma intrebe asa ceva?! ) stii, eu gatesc „la ochi” (de asta am spus ca retea a fost PROPRIE = am inventat-o pe loc)… Adica: am pus faina, oua, lapte, zahar vanilat, coaja de lamaie, cocos, zahar, drojdie uscata, sare, ulei (plus stafide, rahat, bucatele de ciocolata si cacao – la umplutura) – sper ca mi-am amintit tot!… Dar nu stiu sa iti spun cantitatile, decat aproximativ… Crezi ca te-ai putea descurca, numai cu atat?!😉 Oricum, iti doresc bafta din belsug, daca te risti!🙂 Ah, si sa nu uiti de ingredientele secrete (in cantitati nelimitate, fara nici un risc): Doamne-ajuta si iubire (pentru cei care se vor infrupta din el)😉

    Comentariu de Sorina — Decembrie 25, 2008 @ 15:53 | Răspunde

  3. PS: sa nu uiti de mac si susan, sa il „ningi” pe deasupra…😉

    Comentariu de Sorina — Decembrie 25, 2008 @ 15:57 | Răspunde

  4. Ma bucur pentru reusita ta si te felicit sincer!!! N-am facut in viata mea un cozonac, asa ca e una din cele mai „complicate” chestii …din punctul meu de vedere!🙂
    In schimb descrierea Craciunului tau seamana mult cu descrierea revelionului meu de anul trecut: cand am decis sa nu mai fac nimic din ce „trebuie” sau „e frumos sa faci” de revelion…si pentru ca starea mea era cea de care zici tu: am ramas acasa, singura, si am facut exact ce am avut chef: pe dos fata de tot ce faceau toti oamenii: baie cu spuma, mancare, filme, citit..si nici nu m-am prins cand am trecut in 2008…
    Pana la urma…unele sunt doar tipare..si daca intr-un anumit moment n-avem starea de a le „face ca la carte” nu inseamna nimic…
    Sarbatori fericie maid eparte, Sorina! Si dorinte implinite sa ai!!!🙂

    Comentariu de zuzualbastru — Decembrie 26, 2008 @ 10:14 | Răspunde

  5. Zuzule, draga, ma bucur ca ai descoperit si tu unul dintre marile secrete ale fericirii: sa NU faci un lucru doar pentru ca asa face toata lumea! Daca nu il SIMTI, daca nu iti umple sufletul, mai bine sa o lasi balta! Nu suntem facuti toti dupa un tipar unic, impersonal, fiecare are tipicitatile lui… indiferent daca e vorba despre ce mancam, imbracam, simtim, citim etc, ori daca e vorba despre ce si cum simtim, iubim, nu placem etc… Desigur, e recomandat sa nu uitam de ceilalti si sa nu fim NOI INSINE atat de „provocator”, incat sa devenim o sursa de mare disconfort pentru cei din jur…😉
    Sa stii ca si eu eram speriata de ideea de a ma inhama la o treaba atat de serioasa, cum e „conceperea unui cozonac”; dar am descoperit ca poti face asta distrandu-te copios: am transformat activitatea asta intr-o joaca, spre deliciul meu si al „asistentilor”🙂 Asa ca, daca vei reusi sa privesti astfel lucrurile, vei ajunge sa te indragostesti de operatiuni gen „facem bun-bun pentru burtica” (numa’ atentie la burtica, fiindca fiecare „bun-bun” se depune, ceva de groaza!!!🙂 ). Succes lucrarilor, iti doresc!😉

    Comentariu de Sorina — Decembrie 26, 2008 @ 11:49 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: