Mai in gluma, mai in serios… ;)

Septembrie 9, 2008

Aforisme – Petru Demetru Popescu – 2

Deosebirea dintre un bogat la punga si un bogat la suflet este atat de mare, cat de la cer la pamant. Si, intotdeauna, in favoarea celui bogat sufleteste!
Cainele si pisica se pot impaca formal sau, macar, retine de la conflict direct. Dar niciodata nu vor vorbi aceeasi limba.
Daca esti luptator, pana la urma vei birui. Daca esti pasiv, nu ai niciodata sansa sa birui si nici sa devii erou. Pentru ca eroii se ridica intotdeauna din randul luptatorilor.
„Cine se scoala de dimineata, departe ajunge!” – in conditiile in care stie unde vrea sa ajunga si – mai ales! – sa plece de acasa.
Gandurile si sentimentele oamenilor sunt foarte schimbatoare. Cei care izbutesc sa le faca statornice, le confera putere de eternitate!
Iubirea se incalzeste si se hraneste cu complimente si declaratii. Dar nu se poate rezista decat prin taria faptelor!
Dragostea adevarata nu se cumpara si nu se vinde, ci se daruieste!
Nu poti sa faci mai mult decat te taie capul, dar poti sa faci mai mult bine decat rau!
Cu cat mai mult, cu atat mai zadarnic, daca acest „mult” ramane numai la nivelul cantitatii si nu adauga si la calitate!
Nu cauta perle rare inainte de a gasi scoicile!
Un bulevard poate fi drept sau cotit, ori chiar stramb. Dar pomii care cresc de-a lungul lui, de-a dreapta si de-a stanga, trebuie neaparat sa fie drepti si bine aliniati!

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Gindindu-ma la tinarul de pe blogul meu…am realizat ca ura este otrava care totdeauna otraveste pe cel care vrea sa otraveasca si nicidecum pe cel pe care vrea sa-l otraveasca…

    Cred ca te-au mai intrebat si altii inaintea mea…de unde le mai scoti?
    Rodica

    Comentariu de rb. — Septembrie 10, 2008 @ 05:46 | Răspunde

  2. Mare dreptate ai, Rodica (din pacate!)… Intrebarea cea mare este: ii uraste pe ceilalti, ori pe sine insusi?!
    Am gasit odata, intr-o carte, o fraza care m-a ajutat (peste ani) sa inteleg mult mai usor comportamentele unor anumite persoane care se purtau tare urat cu mine si nu intelegeam „De ce?!” pentru ca nu le facusem nici cel mai mic rau… Fraza suna cam asa (o citez din aducere aminte): „Caci nu pe mine ma urau, ci ceea ce ei nu vor putea fi niciodata.” Banuiesc ca o situatie similara a fost cea petrecuta pe blogul tau.
    Am mai avut nefericita ocazie sa descopar astfel de manifestari, pe alte bloguri: oamenii care nu au ceva interesant si intelept de spus, incearca sa se faca remarcati prin ceea ce stiu sa faca ei mai bine – sa arunce cu noroi. E tare usor sa ponegresti oamenii. Dar cred ca mult mai constructiva este o critica facuta cu bun-simt si simt de raspundere, argumentat si pe un ton binevoitor! Cele citite de mine acolo, la tine, erau departe de asa ceva… 😦

    Comentariu de Sorina — Septembrie 10, 2008 @ 09:41 | Răspunde

  3. Stii ce regret? Faptul ca nu era baiat prost… dar, cum zici tu… in ele era ceva si este, ceva nelamurit… ceva ce il doare. Eu am crezut ca poate, lasindu-l sa-si verse otrava, ii va face bine. Stii, am doua fete, una de 25 si una de 32… asa ca mi-ar fi placut sa-l pot ajuta sa scape de durerea aia care este asa de evidenta. Eu cred ca cineva i-a facut candva o nedreptate… noi toti am trecut prin ceva asemanator cand cineva ne-a nedreptatit… poate cineva in care am avut incredere… dar nu toti reactionam la fel… si undeva, in timp, ajungem sa facem pace cu situatia respectiva…
    As da asa de mult sa-l pot ajuta!… exista un motiv care l-a catranit asa tare…
    Oricum… mi-a facut bine discutia cu tine… mi-ar placea sa putem sta la o adevarata ceasca de cafea, la taclale… cred ca n-am mai termina povestind…
    Rodica

    Comentariu de Rodica — Septembrie 10, 2008 @ 21:10 | Răspunde

  4. Multumesc de invitatie, Rodica, ii voi da curs cu mare placere cand voi fi prin apropierea casei tale! 🙂 (Adresa ta nu prea intra in rutele mele cotidiene dar, daca o vrea Dumnezeu… nimic nu e imposibil! ;P ). Daca, insa, te vei nimeri TU prin apropierea casei mele, te invit la un ceai grozav! Trust me! Si va fi insotit de o prajiturica facuta „cu manutele astea doua” (dar te previn ca iti vei da cura de slabire peste cap, cu desavarsire!!!). 🙂 Iar discutiile interesante imi place sa le port ore (multe) in sir…
    PS: iti dau voie sa iti aduci si ajutoare pentru „devorarea” prajiturii! 😉

    Comentariu de Sorina — Septembrie 11, 2008 @ 16:05 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: