Mai in gluma, mai in serios… ;)

Iulie 16, 2008

Catelusul (adaptare dupa fabula „Lupul si cainele”, de La Fontaine) – Gh. I. Gheorghe

Imi plac fabulele: sunt, aidoma povestilor, pline de invataminte care ne pot ajuta in viata… Totul e sa vrem sa le vedem, sa le intelegem si… sa le aplicam…😉

Un catelus nascut si crescut in apartament,

Poate vadit intentionat, poate neatent,

Fiind la plimbare s-a ratacit de stapan.

„Cred, gandi, ca-i mai bine asa sa raman,

Adica liber in toate comportarile mele,

Sa nu mai aud: ai grija la perdele,

Sa nu stai in fotoliu ca il umpli de par

Sau, si mai rau, de latrat sa ma dezbar

Ca irit si trezesc din somn vecinii din bloc,

Iar pustanii, cand ma aud, intra in soc,

Sa nu mai astept sa-mi dea drumul din lesa

Cand pe strada sau pe alei intalnesc o metresa.

E drept, aveam in apartament de toate…

Dar poate ca lupul din fabula avea dreptate:

<<E rau flamand, dar pot sa-mi vad de drum>>,

Parca asa ii spunea dulaului, nu altcum.”

Si catelul porni vesel in lumea larga

Convins ca, in curand, urmele zgardei are sa stearga.

Pe unde trecea, insa, gandea tot cu lantul de gat

Si se comporta ca in apartament zavorat.

Nu avea cum sa-si procure casa si hrana

Intr-o societate ce se pretindea umana.

Cei ce aveau coltii si ghearele puternice,

Sub aerul ca sunt… animale cucernice

Adunau aproape totul pentru ei si ai lor

Fara scrupule sau frica de legiuitor.

A incercat sa-si gaseasca un loc de munca

Si i s-a oferit ceva, la negru, intr-o spelunca,

Dar ce a vazut acolo l-a inspaimantat

Si, dupa multe peripetii, abia-abia a scapat…

La o haita intalnita a inceput sa cante in struna

Si, brusc, a simtit ca duce o viata mai buna.

Dar neavand, totusi, inclinatii spre capatuiala,

Nu a actionat, ca multi altii, pentru agoniseala,

Pentru a strange bani, sa-si asigure surse de venit,

Pentru a avea un scaun solid, un trai linistit.

A venit, totusi, o clipa cand constata, imprudent,

Ca traiul este acelasi cu cel din apartament:

In haita ii stabileau conditii fel de fel

Si il obligau sa le fie un supus fidel,

Sa nu se ridice impotriva cu nimic,

Altfel i se spunea: „Fa botul mic!”

Cu alte cuvinte, sa joace cum i se canta

Ca, de nu… in bataie il zvanta.

Deci, restrictii si spaime ce aduceau a boala…

Dar catelusul cazu intr-o dilema totala

Cand observa ca lupul, ce-i trezise pofta de viata,

Pe zi ce trece tot mai mult il inhata

Si il obliga sa traga cu el la aceeasi caruta

Promitandu-i ca prin padure ii va deschide potecuta,

Fapt care ii da o permanenta ameteala…

Ca sa-l salvez, ar trebui sa vin cu o MORALA

Dar, negasind-o, imi spun, de un gand rapus:

„E greu, cu burta goala, sa tii si capul sus…”

3 comentarii »

  1. Scuză-mă, dar mi se pare
    Javra ta că vrea să-şi ia
    De stăpân chiar burta aia
    Care tare-i atârna…🙂

    Comentariu de ionatan — Iulie 16, 2008 @ 14:24 | Răspunde

  2. super mai ales pozele cu catelusele su asa de adorabile!!!!!!!!!!!!

    Comentariu de antonia — Martie 19, 2009 @ 13:11 | Răspunde

  3. Ce draguti sunt !Pup ei

    Comentariu de Eu — Martie 22, 2009 @ 18:56 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: