Mai in gluma, mai in serios… ;)

Iunie 19, 2008

Aripioara sau picior?! – 2

 Porumbei2Porumbei1

Va povesteam, in urma cu cateva zile, despre puisorii de porumbel cu care m-am pricopsit, la balcon.

Din pacate, cele mai negre temeri ale mele s-au adeverit: porumbita a plecat (probabil, ca sa serveasca masa in oras) si nu a mai venit inapoi… Am urmarit timp de cateva zile, sa o surprind alaturi de puisorii pe care nu ii parasea niciodata; ei, bine, toate stradaniile mele s-au dovedit zadarnice… Nu stiu ce i s-a intamplat dar sunt convinsa ca motive cat se poate de obiective au impiedicat-o sa revina…

Asa ca a trebuit sa aleg intre doua rele:

1. Sa las puii sa moara acolo unde erau (in speranta ca, poate , totusi, mama lor se va intoarce), urmand sa ii „recuperez” cumva cand urmau sa emane miasme indescriptibile;

2. Sa „pescuiesc” puii cat mai erau inca in viata si sa incerc sa ii cresc, cumva…

Dumnezeule, pai eu in viata mea nu am crescut un animalut, daramite unul „neintarcat”… Cum se hranesc si ce mananca, oare, niste pui de 10 zile?! Habar nu aveam. Dar stiam un singur lucru: nu puteam sa nu fac nimic, sa ii las sa moara, pur si simplu!

Asa ca, venind de la serviciu in cea de a treia zi de absenta a porumbitei, am decis ca a doua zi, de dimineata, inainte sa plec de acasa, sa „recuperez” orfanii. Asa ca am intocmit un dispozitiv deosebit de… ingenios si functional (incredibil!) cu care, in urma unor operatiuni de-a dreptul hilare, m-am trezit tinand in brate doua „gogosele” tremurande, carora incepusera sa li se vada oscioarele prin pielea translucida, populata ici si colo de cateva firisoare galbioare printre care incepusera a se iti tuleie destul de marisoare si inchise la culoare. 

Ei, distractia abia avea sa inceapa: ce sa fac eu cu „galbenusurile” astea frematatoare?! Buna intrebare, ioc raspuns… Sa ii iau la serviciu? Sa ii las acasa? Cum si cu ce o sa ii hranesc? Ca doar nu o sa ma apuc sa vanez muste si alte „delicatese aripate sau ne-” ca sa le umplu gusulitele flamanzilor astora mici… Ufff, grea situatie… Cum sa ies din ea?!

Ei… solutia o veti afla intr-o povestire viitoare… Pana atunci, va prezint fotografii cu „adoptatii mei”, in varsta de 10 zile… 🙂

Anunțuri

5 comentarii »

  1. Wow! 🙂
    E bine ca ai gasit solutia hranirii celor doua ghemotoace. Cred ca va trebui cumva, la un moment dat, sa o gasesti si pe cea a invatarii zborului…ca nu stiu daca dumnealor se nasc cu pornirea de zbor in gene.
    Mi-aduc aminte ca la 7 ani (pentru ca aveam pojar) am stat in casa multe zile si am urmarit ritualul invatarii zborului la doi pui din plopul de la fereastra dormitorului meu…
    Astept sa citesc continuarea 🙂

    Comentariu de zuzualbastru — Iunie 20, 2008 @ 17:48 | Răspunde

  2. Povestioara ta îmi aduce aminte de turturica pe care am crescut-o şi eu în copilărie. Era tot aşa, un pui neajutorat pe care a trebuit să-l hrănesc deschizându-i ciocul.
    Apoi a fost mai simplu. Mânca singur şi stătea pe umărul meu. Am învăţat să ,,vorbim,, mai bine zis eu am învăţat să scot sunete de guguştiuc. Chiar dacă a învăţat apoi să zboare nu-i era teamă şi se aşeza pe umărul meu.
    Am plecat în tabără cu gândul tot la turturică. Pe când m-am întors mă aştepta pe acoperiş, ,,vorbea,, cu mine dar nu a mai venit ca altă dată să se aşeze pe umărul meu. Am fost tristă câteva zile, dar apoi am înţeles că asta este. S-a terminat. A crescut şi a zburat.:)

    Comentariu de starsgates — Iunie 20, 2008 @ 21:09 | Răspunde

  3. Bun sosit pe aici, stargates! (By the way: mi-a placut tare mult filmul… 😉 )
    Am incercat sa postez si eu ceva la tine, sper sa fi reusit (ma omoara sistemul asta, tip blogspot! 🙂 )

    Comentariu de Sorina — Iunie 20, 2008 @ 21:21 | Răspunde

  4. starsgates, stiu ca probabil ai fost trista, dar trebuie sa intelegi ca asa este mai bine pentru ea ! altfel ar fi devenit vulnerabila si asta i-ar fi adus moartea, crede-ma ca nu puteai sa o protejezi chiar tot timpul si sunt situatii in care instinctele ei trebuie sa reactioneze!
    pai sorina, in primul rand ai putea sa-i hranesti cu niste frimituri si sa le dai apa cu pipeta, sau o seringa probabil ca sunt foarte infometati si mai ales deshidratati ! apoi sa mergi daca ai prin apropiere un magazin de animalute si cineva iti poate recomanda ce hrana sa le dai ! sunt tare, tare frumusei !

    Comentariu de padme — Iunie 22, 2008 @ 09:02 | Răspunde

  5. @stargates: Se pare ca nu mi-a reusit tentativa de postare de blogul tau… incearca si cealalta varianta de introducere a datelor, pt cei din wordpress sau similare, te rog!…
    @stargates & padme: Stati linistite, problema puilor mei s-a rezolvat nesperat de bine! Din pacate, nu pot posta acum despre ei ca nu’sh ce problema interna aparu pe la pardalnicu’ ista de server a lu’ WordPress! Si o sa va arat si poze… 😉
    Oricum s-ar finaliza astfel de istorioare, importanta e fericirea de a fi reusit sa salvezi o vietishoara…

    Comentariu de Sorina — Iunie 22, 2008 @ 19:44 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: