Mai in gluma, mai in serios… ;)

Mai 6, 2008

Hotia la romani – Marius Ghilezan

Hotia la romani

Astazi am avut ocazia sa particip la o lansare de carte: HOTIA LA ROMANI, a lui Marius Ghilezan.
Am apucat doar sa o rasfoiesc dar mi-a lasat impresia de parodie, o tragi-comedie de un umor fin, de o subtilitate fragila, o rascolire delicata de istorie si istorii si istorisiri, de etimologii si psihologie, de literatura si politica si marketing si… Dumnezeule, pare un ghiveci, nu-i asa?! Ei, bine, nici pe departe!
Iata cum este impartita cartea, pe capitole: cuvant-inainte (Cornel Nistorescu); hotia la romani; moralitatea – ca stare de tensiune impusa de constiinta; cultura placerii; si alti crestini jefuiau; elocinta raului, nascator de bine; capatuiala; in Miorita, baciul moldovean este omorat pentru ca era mai ortoman; tulburarile metafizice, tablouri de arta naiva; autoritatea, mult pretuita; la inceput a fost cuvantul; riturile de trecere, furtul miresei si frica de moroi; semnele Apocalipsei printre argouri si jargoane; „Ce ‘ot e copilul meu!”; un simplu caz psihologic; actiunea „prostit babe”; caderea in obisnuinta si mansardarea raului; lipsa unei culturi si fuga in ironie; comunismul nu a dat, doar a luat!; de la „mit stock” la baronii post-ceausisti; FSN-ismul sau „cum s-o-mpartit norocu’…”; coruptia de unii inventata; de la inginerii financiare la gainaria de toate zilele; de la Legea Talionului la Codurile Penale moderne; Decalogul, necunoscut; de ce fura romanii?; jocuri bune, jocuri rele; plagiatul nu suna rau; alegeri furate, destine pierdute, minciuni patriotice; finalul ca ultim inceput; cuvant-inapoi (Bedros Horasangian).
Si toate acestea, tratate in doar 150 de pagini (cu toatele!)…
„Furtul la romani e sport national. La siretlicuri sunt campioni. Daca s-ar desfasura olimpiade, podiumul ar fi asigurat. Ceva este totusi neobisnuit. Se pune multa pasiune in joc. Exista insa un acompaniament comic, unic in lume, in acest proces cu agresori volatili si victime neanuntate. Romanii fac haz de necaz. Dupa ce au patit-o, pagubitii nu cad in stare de colaps, isi scuipa in san si rostesc intremator: „Mai rau sa nu fie!”.”
„La romani, vorba populara veche: „cine fura azi un ou, maine va fura un bou” s-a adaptat contextului: „cine fura un ou e un bou”. Asta ca o bascalie la mult-comentatele condamnari cu ani grei de puscarie pentru insusirea necuvenita a unei gaini si la necunoscutele sentinte pentru devalizarea bancilor nationale.”
„E clar ca oriunde in lume – si istoria civilizatiei ne-a dovedit-o – razboaiele au avut ca prim scop jefuirea altor triburi. Secole de-a randul, popoarele s-au luptat pentru dobandirea bogatiilor, a teritoriilor altora prin crima si jaf armat. Ce erau „sfintele” cruciade decat campanii de praduire? Principalul scop de eliberare a Ierusalimului nu a fost niciodata realizat. Pana si azi se mai duc lupte intre crestini si pagani pe teritoriul unde s-a nascut Iisus Hristos. Din istorie se stie ca Cetatea Sfanta se afla de multa vreme in mainile arabilor musulmani, oameni civilizati care nu deranjau cu nimic pelerinii veniti sa se inchine la Mormantul Sfant. Un cavaler parlit si avid dupa castig, Othon de la Roche, prin 1.200 DC a impachetat Giulgiul lui Cristos, gasit printre obiectele sfinte din Manastirea Vlahernelor, si l-a trimis spre vanzare la unchii sai. Astazi, obiectul din Torino e considerat o minune.”

3 comentarii »

  1. Este relevanta, asa cum rezulta din documente scrise ale administratiei habsburgice aflate in arhive, opozitia romanilor din Transilvania, ca de altfel si din alte parti ale Europei, fata de introducerea culturii cartofului. Ce au facut austriecii, cunoscand inclinatiile bastinasilor din Ardeal: au plantat cartofi pe loturi care in cursul zilei erau pazite de jandarmi iar noaptea acestea nu mai erau supravegheate. Fireste, la adapostul noptii stramosii nostri au cules tuberculii pe care i-au dus acasa si i-au consumat. Au constatat ca era o hrana valoroasa si astfel le-a fost trezit interesul pentru a cultiva cartofi.Hotia nu are numai valente negative, ca de altfel orice activitate umana. Important este ca aceasta indeletnicire sa fie controlata, prin forta coercitiva a statului. Or, in ultimii cca. 20 de ani, statul, prin istitutiile sale, s-a constituit intr-un antrenor al derbedeilor penali, al celor ce „numai banul il vizeaza si castigul fara munca”

    Comentariu de Deveanu — Mai 12, 2008 @ 18:02 | Răspunde

  2. Bun sosit in „umila mea casa”, Deveanu!
    Multumesc pentru acest comentariu frumos si – oarecum – in apararea bietilor notri compatrioti care (asta e!) au acest „mic defect de fabricatie”…😉
    Lasa, ca nici cu alte neamuri nu ne e rusine! Parca din ce in ce mai mult se fac „schimburi de experienta” intre popoare, spre beneficiul tagmei shutitoare si spre disperarea oamenilor cinstiti…
    Astia suntem (ca popor), cu noi defilam… ca altii mai buni, de unde?! Vorba ceea: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!”…😉

    Comentariu de Sorina — Mai 12, 2008 @ 18:08 | Răspunde

  3. Sa incercam, o abordare, chiar nesistematica, a drumului care ar trebui urmat pentru limitarea coruptiei avand ca efect acumularea unor mari averi de dupa 1989. Bineinteles, fenomenul are cauze, are factori ce-l favorizeaza si, mai mult, are creiere care-l duc mai departe.Exista numeroase abordari, unele chiar cu instrumente stiintifice. Dar, sa incepem. Prezumarea, conform Constitutiei, a caracterului licit in spiritul legii fundamentale a proprietatii, presupune si „indoiala” care, fireste impune ca proba contrara sa o faca debitorul.Cine este debitorul, cine este cel ce trebuie sa faca proba contrara? Statul, prin institutiile sale, cel care a fost, de cele mai multe ori, furat. De ce nu o face? Nu are mijloace, nu vrea, nu poate etc. „Statul – un prost gospodar”, „Privatizarea- singura cale pentru o gestionare eficienta” au fost niste lozinci clamate cu tarie de cei mai mari hotomani, de slugile derbedeilor.Fiindca, daca proprietatea este imprescriptibila, oare de ce proprietatea statului asa cum a fost el totalitar pana in 1989, care a furat averea celor bogati care, pe buna dreptate solicita retrocedarea unor bunuri, sa nu poata fi revendicata, in spiritul acelorasi principii.Ce parere aveti? Se poate, se vrea ? Exemplele din presa sunt cat se poate de clare, oamenii care inca traiesc pot depune marturie despre jafurile din toata tara si despre milionarii care au dus de rapa economia nationala. Sa fim optimisti !

    Comentariu de Deveanu — Mai 12, 2008 @ 18:47 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: