Mai in gluma, mai in serios… ;)

Aprilie 17, 2008

Suntem singuri?! – partea a IV-a (Muzica sferelor)

The music of the spheres

“Un nou super-computer permite oamenilor de stiinta sa ‘asculte’ valurile gravitationale produse de ciocnirea gaurilor negre intr-o simfonie a sferelor unica.
Revista Popular Science ne informeaza ca fizicienii de la Universitatea Syracuse sunt pe cale de a folosi un nou super-computer care poate sa distinga sunetele produse de o gaura neagra din angrenajul simfoniei cosmice care ne bombardeaza nu numai cu lumina ci si, iata, cu o intreaga retea de note.
Computerul va procesa datele furnizate de telescopul observatorului Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory, sau LIGO, care a fost conceput sa surprinda undele produse de valurile gravitationale ale spatiu-timpului.
Si, intrucat aceste valuri sunt – conform teoriei relativitatii generale a lui Einstein – rezultatul corpurilor cosmice in tesatura spatiu-timp, valurile gravitationale pe care le vor asculta oamenii de stiinta sunt produsul unor evenimente cosmice violente precum ciocnirea unor gauri negre.
Astfel de evenimente produc si ceea ce am putea numi simfonia sferelor ceresti.
Pentru a putea sa ascultam, insa, notele acestei grandioase simfonii, am avea nevoie de un computer cu o uriasa putere de procesare a datelor; iar supercomputerul folosit de fizicieni, denumit SUGAR, are o putere de 640 de GB de RAM si 96 de terabytes de stocare.
Astfel incat noi, pamantenii de rand, inca nu ne putem apropia de Ateneul observatoarelor performante unde sa putem asculta muzica sferelor sub bagheta unui super-computer.”

Articolul a fost publicat in stiri.acasa.ro, de unde l-am preluat.

Ce se ascunde, oare, sub aceasta sintagma: “muzica sferelor”?

Cosmosul este Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit in timp si in spatiu, in opozitie cu haosul, iar muzica este limbajul universal. Miscarea cerurilor nu este altceva decat o continua simfonie, o muzica pe mai multe voci, care nu poate fi perceputa de urechea umana. De la microcosmos la macrocosmos, totul vibreaza: de exemplu, intr-un atom, particulele stabile au acorduri consonante, iar cele instabile au acorduri disonante. Muzica particulelor elementare a fost estimata de Joel Sternheimer** a se situa cu 60-70 octave mai sus decat sunetele audibile. La antipod, sunetele emise de o gaura neagra din constelatia Perseu, conform unor cercetatori de la Cambridge, au frecvente de peste cateva milioane de ori mai joase decat limita de audibilitate a urechii umane, reprezentand la ora actuala cea mai joasa nota descoperita in Univers.

In Universul material, totul vibreaza. Stelele transmit unde electromagnetice variabile in timp si spatiu. Sunetele muzicale au aceleasi proprietati ondulatorii ca si lumina care provine de la stele. Grecii antici cunosteau sapte planete, tot atatea cat si notele muzicale. Conceptul de “muzica sferelor” se datoreaza lui Pitagora care credea ca planetele, in miscarea lor pe sferele celeste, produc armonice.

Johannes Kepler (1571-1630) era convins ca orbitele planetare sunt aranjate ca intr-o progresie muzicala, unde fiecare plan orbital reprezinta o coarda a unui instrument muzical, ca intr-o lege a lui Bode*. Kepler, care era un inveterat mistic, a decodificat miscarea planetelor in cele trei legi ce ii poarta numele, ultima fiind publicata in cartea Harmonies of the World  (Armoniile Lumii). 

De la antici si pana astazi, muzica si astronomia au mers impreuna in intelegerea Universului. Stiinta moderna a descoperit radioastronomia, transformand in realitate vechiul mit al muzicii sferelor despre care se spunea ca exista dar nu poate fi auzita. Odata cu dezvoltarea tehnologica, omul a transpus in realitatea perceptibila ceea ce parea doar ideatic. Astfel, omenirea a putut “auzi” sunetele emise de stele, pulsari, quasari, dar si pe cele emise de planetele cu magnetosfera, un intreg cor cosmic, pe mai multe voci, dar orchestrat de radiatia remanenta – mesagerul Big Bang-ului cosmologic.

Pamantul este o planeta cu magnetosfera si emite sunete in spatiu, detectabile prin tehnici radioastronomice. Dar oare cum percepem noi, pamantenii, vibratiile campului magnetic terestru? Ce muzica am asculta, daca am putea sa o auzim? Planeta noastra sta in calea vantului solar si primeste in plin toate bombardamentele de materie si energie, de la Soare. Activitatea geomagnetica se afla intr-o stransa corelatie cu activitatea solara, producandu-se furtuni geomagnetice atunci cand o ejectie coronala de masa sau o eruptie mai puternica atinge Pamantul. Unul dintre indicii care masoara activitatea geomagnetica este indicele Kp, care din 1939 a fost reprezentat de Bartles in grafice asemanatoare notelor muzicale.

 

 * In 1772, Johann Bode de la Observatorul astronomic din Berlin a publicat o regula care estima departarea planetelor de Soare. Aceasta regula a devenit cunoscuta sub numele de „Legea lui Bode” si prezicea existenta unei planete intre orbitele lui Marte si Jupiter. Multi astronomi erau sceptici. Dar in 1781 cand a fost decoperit Uranus, s-a observat ca orbita planetei corespunde Legii lui Bode. Atunci a inceput cautarea planetei lipsa dintre Marte si Jupiter.

 **  Lucrarile lui Joel Sternheimer au pus intr-o noua lumina luarea in consideratie a reactiilor nelocale din genom si expresia genelor. Ele au condus la demonstrarea existentei si la preconizarea folosirii de metode specifice ale reglarii epigenice. Adica, prin actionarea asupra acestei expresii, pentru a o stimula sau inhiba. Conform cu autorul, genodica este numele dat disciplinei care studiaza efectele rezonantei de scara asociata cu expresia genelor. Undele de scara, sursa pentru aceste efecte, sunt initial predictii matematice aparute ca urmare a observarii empirice a regularitatilor spectrului de masa al particulelor. Ele sunt astfel interpretate gratie unei abordari originale a chestiunii “subiectului care masoara”, conform cu teoria cuantica. Criteriile de omogeneitate operationala, care decurg din aceasta, implica a extindere a undelor Broglie in dimensiunile subiectului, aditionale spatiului/timpului, pentru a da unde care leaga intre ele diferite scari ale unui acelasi subiect integrat.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. frumos material

    Comentariu de raluca — Februarie 4, 2009 @ 20:53 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: