Mai in gluma, mai in serios… ;)

Aprilie 16, 2008

UN GENIU ISI IA RAMAS BUN – Gabriel Garcia Marquez

Gabriel Garcia Marquez  

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc insa, in mod categoric, as gandi tot ceea ce zic.

As da  valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce  valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin dar as visa mai mult, intelegand ca – pentru fiecare minut  in care inchidem ochii – pierdem saizeci de secunde de lumina

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm, as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!…

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata!

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. 

As convinge pe fiecare femeie sau barbat, spunandu-le ca sunt favoritii mei, si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala, crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oameni…

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul in care-l escaladezi…

Am invatat ca, atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut – pentru prima oara – degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna…

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice…

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti!

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sati dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data, pana la infinit...

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, ti-as spune Te iubesc!. Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da, de fiecare data, alta oportunitate pentru a face lucrurile bine Dar, daca gresesc – cumva – si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sati spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa azi tot ce poti deoarece, daca ziua de maine nu va mai veni… in mod sigur vei regreta ca nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut… si ca ai fost prea ocupat pentru a le indeplini… o ultima dorinta

Sa-i tii, pe cei pe care-i iubesti, aproape de tine; sopteste-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, fa-ti timp sa le spui: “Imi pare rau!, Iarta-ma!”, “Te rog!” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima!

Arata-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine!

 

         Gabriel Garcia Marquez – ultima scrisoare din “Veacul de singuratate”.

         Gabriel Garcia Marquez s-a restras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.

         Cand boala s-a agravat, el a trimis aceasta scrisoare prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui.

 

Anunțuri

5 comentarii »

  1. a murit ???? 😦

    Comentariu de Mariana Duma — Aprilie 16, 2008 @ 23:12 | Răspunde

  2. Iata singura informatie pe care am reusit sa o gasesc:
    „Cu ani în urmă, celebrul columbian, pîndit de boala aceea incurabilă, a avut puterea interioară să scrie un text zguduitor pentru cei care îi preţuiau opera. Un text în care viaţa avea valoarea supremă, lumina era unică şi divină, iar bucuriile lumeşti – de la bani pînă la glorie – nişte cozi de şopîrle, care se ştie, cînd sînt în pericol te lasă cu partea subţire a corpului în mînă. Corpul care duce viaţa cu el, are importanţă. Din nou Marquez, aflat pe un pat de spital, dacă nu greşesc tocmai în Cuba, se roagă lui Dumnezeu să-i mai ofere o bucată de viaţă. Dacă se întîmplă acest miracol divin ar dormi mai puţin, n-ar visa deloc căci, prin fiecare minut cînd închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină. Ar merge cînd alţii se opresc şi s-ar trezi cînd alţii dorm. Dacă Dumnezeu i-ar oferi încă o bucată de viaţă s-ar îmbrăca simplu, ar cădea în genunchi în faţa soarelui lăsîndu-şi goale corpul şi sufletul. Ar demonstra oamenilor că se privesc în ochi doar de formă şi fără încredere. Le-ar spune bătrînilor că moartea nu vine odată cu bătrîneţea, ci cu uitarea. Se ştie că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care escaladează muntele. Am învăţat – spune marele scriitor – că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decît atunci cînd trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice. Marquez a construit un spaţiu şi un timp fantastic. Exista un spaţiu magic – camera lui Mechiade – unde se găseşte încifrat, în paginile papirusului, sfîrşitul unui veac de singurătate. Crede că literatura trebuie să corespundă realităţii noastre. Cartea care l-a consacrat pe Marquez vorbeşte despre tragismul existenţei, despre fatalitate, despre egoism şi orgoliu. Lumea lui Marquez spune Llosa este multiplă şi oceanică.
    Dacă Dumenzeu i-ar oferi încă o bucată de viaţă, celebrul columbian ne mărturiseşte că ar trăi îndrăgostit de dragoste. La cei 80 de ani pe care-i împlineşte [comentariu Sorina: este vorba despre data de 17.03.2008; in wikipedia in engleza, este mentionata ca data a nasterii ziua de 06.03.1927], Gabriel Garcia Marquez ne este o pildă de victorie a vieţii asupra morţii. A luminii împotriva întunericului. Dumnezeule, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi aş aştepta primele raze de soare.”

    Textul ii apartine lui Gheorghe PÂRJA si poate fi gasit aici

    Se pare ca inca nu ne-a parasit; dar, indiferent unde ii locuieste sufletul in acest moment, frumusetea invataturilor care se pot desprinde din acest text ramane aceeasi…

    Comentariu de Sorina — Aprilie 16, 2008 @ 23:29 | Răspunde

  3. Au existat zvonuri si multe comentarii ca textul „Un geniu isi ia ramas bun” nu-i apartine lui Garcia Marquez [si „Paradoxul zilelor noastre” nu a fost scris de Paler].
    Insa mai important este mesajul acestor texte si ecoul care il lasa in sufletele noastre.
    Cred ca nu degeaba a fost „atribuit” textul lui Marquez.El a avut de oferit multe cuvinte intelepte. 🙂

    Comentariu de cristal — Aprilie 17, 2008 @ 09:31 | Răspunde

  4. Cat adevar in aceste randuri….Rascolitor…De fiecare data cand citesc aceasta poezie,ochii mi se umplu de lacrimi…Ce pilde minunate reies din aceste randuri…

    Comentariu de Daniela Enache — Iunie 27, 2009 @ 09:16 | Răspunde

  5. Extraordinara scrisoarea,te face sa pretuiesti viata cu bune cu rele,pe mine m-a ajutat la un moment de cumpana!SINCERE FELICITARI GENIULUI CARE A SCRIS.

    Comentariu de Tiby — August 12, 2010 @ 19:05 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: