Mai in gluma, mai in serios… ;)

Martie 30, 2008

Credinta (convingere religioasa) si Religie (cult)

Simboluri religioase   Unii dintre noi au primit o educatie religioasa din familie; eu nu am avut parte de asa ceva… Nu mi se parea mare problema: am primit, in schimb, o educatie morala frumoasa pentru care le multumesc parintilor mei!…  Iar in scoala am invatat numai despre Darwin-ism… 😉

Cu toate acestea, imi amintesc ca – in copilarie – nu de putine ori m-am amuzat de prostia “oamenilor mari” auzind cum se cearta si se razboiesc intre ei, fiecare in numele “Dumnezeului lui”… Si imi spuneam: “Cat de prosti pot sa fie oamenii astia, mari?! Ei chiar nu isi dau seama ca vorbesc, de fapt, despre acelasi lucru? Ca, indiferent sub ce nume l-ar pomeni, Dumnezeu nu ar putea fi decat unul singur? Cel care zic ei ca i-a creat? Ca, doar, toti zic acelasi lucru despre el… Cum sa fie, atunci, mai multi?!”… Ma minunez si astazi, dupa atatia ani de cand Dumnezeu mi s-a descoperit, de faptul ca oameni cu adevarat credinciosi, plini de religiozitate (pentru care am mult respect), INCA nu pot intelege acest lucru… Studii si practici de ani de zile (uneori, chiar de toata viata) nu ii ajuta sa inteleaga un adevar atat de simplu… pe care pana si eu, un copil lipsit de notiunile elementare de religie, l-am putut intelege…

Cu catva timp in urma, imi scria cineva pe blog ca era tare nefericita pentru ca se casatorise cu un ortodox (ea fiind de alta religie) si, din cauza religiei, ajunsesera sa isi destrame familia pentru ca ea isi dorea sa mearga la biserica de care ea apartinea, in timp ce actuala familie ii interzicea acest lucru; ea suferea mult din cauza asta… Raspunsul meu catre ea a fost ceva in genul: “Oameni buni, eu nu va pot intelege! Amandoi credeti in aceleasi lucruri: Dumnezeu si Iisus. In loc ca asta sa va uneasca, va desparte?! Lasati legile facute de oameni deoparte si rugati-va impreuna, acasa (daca nu puteti in bisericile voastre, laolalta )!”

Iata cum credinta si religia, in loc sa fie partase in viata unui om, il pot duce la lupte lipsite de sens… Oameni care se iubesc, si-au intemeiat o familie, nu pot face din Dumnezeu liantul unirii si iubirii lor… in conditiile in care Dumnezeu este IUBIREA… Nu pot intelege asemenea atitudini, oricat m-as stradui (si m-am straduit timp de multi ani)… Atunci cand imi fac prieteni noi, nu ma intereseaza lucrurile care ne diferentiaza (acestea fac parte din farmecul si personalitatea fiecaruia, pana la urma, nu suntem cu totii croiti exact dupa acelasi tipar); mai degraba ma intereseaza lucrurile pe care le avem in comun astfel incat, pe ele, sa putem construi o punte care sa ne lege… De ce, oare, oamenii pun mai mare pret pe lucrurile asupra carora au pareri diferite? Daca un om este musulman, de exemplu, si il iubeste pe Allah (care este echivalentul lui Dumnezeu in religia mea) si nu face rau oamenilor ci ii iubeste si ii respecta, oare nu asta ar trebui sa fie mai important pentru mine decat faptul ca invataturile lui au fost aduse de catre Mohamed? Daca este un om moral, corect, cinstit, muncitor etc, oare nu asta ar trebui sa ne lege? Lucrurile in care si eu si el credem si le aplicam in viata de zi cu zi? Pana la urma, cu totii suntem copiii lui Dumnezeu, nu? Si fiecare va fi judecat (cand ne va sosi vremea) dupa Legea potrivita. Atunci? De ce sa ma apuc eu sa judec oamenii aici, pe Pamant, substituindu-ma lui Dumnezeu? Sa incerc sa ii schimb, sa corespunda modelului dupa care traiesc eu (convinsa fiind ca NUMAI acesta este cel bun)? Si, daca ma insel si modelul lui este cel bun? Imi pot asuma un asemenea risc? Eu imi respect legile pe care le cunosc si am decis ca doresc sa le respect; el le respecta pe ale lui; atata timp cat nu intra in conflict flagrant… care e problema? Oamenii trebuie luati asa cum sunt; liberul arbitru functioneaza pentru fiecare dintre noi. Si, daca Dumnezeu il respecta pentru fiecare om, cine pot sa ma cred eu, mai presus de El, sa le cer sa traiasca dupa cum e voia mea, credinta mea?! Si, apoi, nu cumva e cazul sa ne manifestam toleranta? Parca asa ne invata si Iisus: El insusi nu facea discriminari, din cate imi aduc eu aminte… Si a oferit tuturor ceea ce avea de oferit dar nu a obligat pe nimeni sa accepte darul Lui… 

La fel gandesc in ceea ce priveste orice alta religie care crede in Dumnezeu; ba, si celelalte religii le admit, chiar daca nu sunt de acord cu ele (politeism): au, oamenii, dreptul sa aleaga ceea ce cred ca li se potriveste – pe responsabilitatea lor; la fel gandesc despre oameni indiferent de culoarea pielii, cetatenie, nationalitate, etnie sau mai stiu eu ce alt criteriu… Oamenii sunt buni sau mai putin buni… atat… Oamenii sunt oameni si, implicit, supusi greselii; dar nu pot sa nu ii apreciez pe cei care incearca sa greseasca in cat mai mica masura, straduindu-se sa fie cat mai buni cu putinta, indiferent de originea lor sau religia careia ii apartin…

E bun mersul la biserica/templu/casa de inchinare; dar rugaciunea se poate face oriunde simti ca poti sa o faci. Dumnezeu este pretutindeni si Il poti gasi oriunde; e suficient sa Il cauti, sa Il chemi… Daca simti ca numai in biserica ta Il gasesti, du-te acolo; dar daca nu este o conditie imperioasa, nu este necesar sa depinzi de ea… Ba, mai mult: eu cred ca este posibil sa te rogi alaturi de oameni de alta religie dar care cred in aceleasi lucruri ca si tine (in cazul meu: Dumnezeu si Iisus)… Si cred ca este mult mai placut lui Dumnezeu sa ne vada unindu-ne fortele in lupta cu ateismul, decat sa vada ca se aplica principiul “Divide et impera”… Dezbinarea a folosit doar scopurilor rele, intotdeauna oamenii uniti au fost mai puternici decat disparati… Era si o poveste care exista in manualele scolare (mai vechi, de pe vremea cand am facut eu scoala 😉  ), cu manunchiul de nuiele care trebuia sa fie frante…

Ma doare sufletul cand vad oameni credinciosi care, in loc sa se alieze in numele scopului comun din care le izvoraste credinta, se lupta intre ei, fiecare batandu-se cu pumnul in piept ca adevarul lui e singurul adevarat (cu totii spun asta)… spre deliciul celor care blameaza credinta (si, in aceste conditii, ma tem ca au dreptate: ce lucruri bune sa invete din asemenea comportament?!)…

De aceea nu am impus nici un fel de restrictii celor care imi citesc blog-ul: indiferent de religia lor (ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali, adventisti, atei, agnostici etc), atata timp cat nu sunt folosite cuvinte ori atacuri nepermise, oricine isi poate exprima parerea. Dar nici nu accept prozelitismul pe blog, din aceleasi motive. Atata timp cat pastram o atitudine de respect fata de credinta fiecaruia, cred ca dialogul poate decurge frumos, clar si spre folosul tuturor cititorilor…

55 comentarii »

  1. Imi place diferentierea facuta inca din titlul : Credinta = convingeri religioase si Religie = cult. Eu as mai adauga inca o definitie Biserica , ca institutie = intermediar intre credincios si Dumnezeu.
    In rest, articolul pare interesant, l-am citit in diagonala insa din cauza orei tarzii. Promit ca o sa-l reiau maine.

    Comentariu de airbornb — Martie 30, 2008 @ 23:08 | Răspunde

  2. Bun sosit pe aste taramuri, airbornb! Ma bucur daca ti s-a parut interesant articolul, chiar te rog sa il citesti cu atentie si, eventual, sa il completezi (stiu ca mai sunt multe lucruri de spus dar voi incerca sa le adaug sub forma de comentarii).
    Buna adaugirea referitoare la biserica; dar, daca imi dai voie, as completa-o cu biserica = multimea credinciosilor (ti-am zis eu ca mai sunt multe de spus 😉 )…

    Comentariu de Sorina — Martie 30, 2008 @ 23:21 | Răspunde

  3. In crestinism Biserica inseamna Trupul lui Hristos. Crestinii stiu asta.

    Definitia credintei e clara:
     „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

    Religia, daca nu inseamna relatie, nu inseamna nimic.

    Comentariu de ionatan — Martie 31, 2008 @ 07:12 | Răspunde

  4. Poate un pic cam simplista conceptia ta despre religie…Exista diferente mari intre religii si este o naivitate sa le negam!

    Comentariu de dorianagray — Martie 31, 2008 @ 15:12 | Răspunde

  5. airbornb, cu toata consideratie, gresesti! 🙂
    nu biserica este mijlocitorul intre om si Dumnezeu (sau numai la unii)

    1 Timotei 2:5  „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”
    Evrei 8:6  „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.”
    1 Ioan 2:1  „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.”

    Comentariu de ionatan — Martie 31, 2008 @ 16:53 | Răspunde

  6. Bun sosit, dorianagray!
    Conceptia mea nu este simplista, este practica… Daca oamenii nu ar fi atat de divizati si ar acorda mai multa importanta dorintelor lui Dumnezeu decat celor proprii, credinciosii ar fi uniti intr-o „biserica” mult mai mare si mai puternica, putand tine piept „necredinciosiei” cu mult mai mare succes. Din cele mai vechi timpuri s-au folosit metodele de faramitare si dezbinare in razboaie; razboiul dintre Bine si Rau este in desfasurare inca de la „livada cu meri”… si noi (ca ne place, ori nu) suntem beligeranti: zi de zi, clipa de clipa, fiecare de acea parte a baricadei pe care si-a ales-o; era tare bine daca existau numai doua parti, ale unei singure baricade: de o parte sa fie oamenii „care tin cu Dumnezeu” iar de cealalta, ceilalti… Din pacate, „in tabara noastra” exista mai multe baricade (ridicate artificial, dupa parerea mea) iar fortele ne sunt dispersate. Si dusmanul atat asteapta… 😦
    La asta ma refeream, asta e of-ul meu cel mare…

    Comentariu de Sorina — Martie 31, 2008 @ 17:55 | Răspunde

  7. Sorina, dacă te gândeşti la ecumenismul pe care îl înţeleg din ce spui, greşeşti tare… Cu atât mai mult cu cât te declari creştină… Hristos nu a fost ecumenic, El este foarte exclusivist. Nu ai citit ce am spus mai sus?

    Comentariu de ionatan — Aprilie 1, 2008 @ 09:51 | Răspunde

  8. Mare adevar, ionatane, dar ignorat de extrem de multi care se considera crestini dar care cunosc prea putin adevarata slujba pe care a avut-o (si o are) Hristos. El a venit sa aduca sabia intre parinti si copii, nu sa ii stringa pe toti la piept ca doar „toti sunt copii ai lui Dumnezeu” cum se spune mai sus… De altfel, cum poate musulmanul sa aibe acelasi Dumnezeu cu un crestin??? Insusi Domnul Isus le spune fariseilor (deci prelati ai bisericii): „Voi aveti de tata pe diavolul”!!! Pai daca chiar cei care se considerau fii ai lui Avrram si deci copii ai lui Dumnezeu sunt numiti de Isus fii ai satanei, cum pot spune despre un musulman ca este un copil al lui Dumnezeu? Adica da, dar al carui dumnezeu? Al celui care este dumnezeul veacului acestuia doar… E frumos sa aratam afectiune fata de toti spunindu-ne ca suntem toti copii ai lui Dumnezeu, dar nu asta vrea Isus. Dupa cum stim cu totii, drumul catre iad este pavat cu bune intentii…

    Comentariu de Catalin — Aprilie 2, 2008 @ 21:20 | Răspunde

  9. @ionatan: Ba da, Ionatane, am citit ce ai scris mai sus (am acest „prost obicei”, de a citi ce se posteaza pe acest blog si nu numai 😉 )… Dar imi rezerv dreptul de a avea pareri proprii, chiar cu riscul ca ele sa difere mult de ale altora…
    Poti sa ma numesti ecumenica, daca vrei… nu o sa ma simt deranjata (ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine. o mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură)…
    Adevarul e ca eu am o mare nedumerire pe care taaaare mult as vrea sa o lamuresc: Iisus a fost UNIC; Legea adusa de El a fost unica; atunci, de unde Dumnezeu atatea religii care il au in centru pe Iisus? Daca Legea Lui e una, de ce atatea interpretari?! Fiecare dintre aceste religii sau denominatii sau cum s-or mai fi numind (sa imi fie cu iertare, nu vreau sa ranesc pe nimeni, pur si simplu nu stiu cum sa le numesc mai… potrivit) spune ca ea e cea adevarata. Pai, pe cine sa mai crezi?! De unde sa stii care e adevarata, cu adevarat? Te si deruteaza chestia asta… Pana la urma, credem cu totii (la crestini ma refer) in Dumnezeu si in Iisus; pai, nu ar trebui sa fim uniti in numele lor, in loc sa ne luptam unii impotriva altora, in numele Lor?!
    Daca reuseste cineva sa ma convinga ca legile facute de oameni (in stabilirea a tot felul de ritualuri si pseudo-legi) sunt mai puternice si mai adevarate decat Legea unica adusa de Iisus… ma declar gata sa accept aceasta idee… altfel, nu pot…

    Comentariu de Sorina — Aprilie 3, 2008 @ 23:05 | Răspunde

  10. @catalin: „cum poate musulmanul sa aibe acelasi Dumnezeu cu un crestin??? ” Pai, ce te faci daca gasesti un musulman care traieste mai frumos si mai curat decat un crestin care se bate cu pumnii in piept pentru credinta lui? Am avut ocazia sa cunosc cativa musulmani, printre miile de oameni pe care i-am intalnit pe drumul vietii mele; au fost atat de cinstiti, de corecti, de drepti, de muncitori, de credinciosi, de… nici nu mai stiu cum sa mai spun, decat multi crestini care se lauda cu faptul ca merg in mod regulat la biserica si citesc Biblia de cand au invatat sa citeasca, de multe ori stiind-o pe de rost. Tot respectul pentru puterea lor de memorare si pentru ravna lor de a invata aceasta carte, de o valoare incontestabila… Dar daca nu pot aplica in viata de zi cu zi invataturile frumoase invatate de acolo, daca nu inteleg mesajele pe care Dumnezeu ni le-a transmis prin intermediul acestor texte… ce folos?! Daca un musulman il numeste pe „Dumnezeul lui” Allah, nu vad de ce m-ar deranja asta! Atata timp cat si „Dumnezeul lui”, ca si „al meu” (desi sunt categoric impotriva formularilor de acest gen deoarece Dumnezeu este UNIC) il invata pe musulman sa Il iubeasca si respecte si sa iubeasca oamenii… eu vad in asta un motiv sa fim prieteni, nu dusmani!
    Poate ca, uneori, nu se mai vede padurea din cauza copacilor… 😦

    Comentariu de Sorina — Aprilie 3, 2008 @ 23:16 | Răspunde

  11. Dacă nu te lămureşte Isus cu Legea Lui (eu îi spun Iubire), nu văd de ce m-aş zbate eu… Nu mai pot decât să mă rog pentru tine.

    Comentariu de ionatan — Aprilie 4, 2008 @ 06:10 | Răspunde

  12. Cătălin, îţi mulţumesc pentru intervenţia ta. Cred că mi-ar plăcea să ne cunoaştem mai bine.

    Comentariu de ionatan — Aprilie 4, 2008 @ 06:11 | Răspunde

  13. Sorina, intr-adevar, nu stiu ce intelegi prin „Legea lui Isus”, el nu a adus o Lege, el a implinit o Lege, El a adus Harul. Cit despre musulmani, nu este atit de importanta puterea credintei lor si modul lor de viata, cit persoana in care se incred! Poate cunosti, in Vechiul Testament Ilie, omul lui Dumnezeu (Iehova, dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov), sta pe muntele Carmel in fata a 850 de prooroci (400 ai „dumnezeului” Baal si 450 ai Astarteei). frumos raport: 850 la unul. Si toti cei 850, cu toata credinta lor nestramutata in dumnezeii lor, dansind si invocind dumnezeii lor o zi intreaga, taindu-se cu peitre si alte ceremonii spre a capata ingaduinta ca dumnezeii lor sa coboare foc din cer peste jertfa adusa lor. Si nimic… Cu toate ca erau sinceri si activi (practicanti) in credinta lor. Si Ilie, unul singur, dar cu un Dumnezeu adevarat si viu, la un cuvint l lui focul a coborit din cer. Deci nu conteaza cit de mult crezi, ci in cine te increzi… Si aici sa-mi fie cu iertare, dar dumnezeul musulmanilor NU ESTE dumnezeul crestinilor (chiar daca vei gasi multe similitudini…) In primul rind nu uita ca al lor (ca si al altora care se numesc crestini, ex Martorii lui Iehova) este un dumnezeu unitarian (cred ca Isus un mare profet – dar atit, negind divinitatea lui), iar al crestinilor este trinitarian! deci nu e vorba de acelasi lucru, iar aceasta diferenta poate fi exact diferenta intre viata si moartea vesnica…

    Comentariu de Catalin — Aprilie 4, 2008 @ 16:15 | Răspunde

  14. In plus, nu uita ca in Imparatia vesnica nu se intra pe baza a ce ai facut (precum musulmanii de care spui tu, sau crestinii formali), ci pe baza a ceeai ce ai crezut – sau mai bine spus in cine te-ai increzut (bineinteles, o credinta care duce la ascultarea de Dumnezeu, caci altfel, dupa cum spune si Biblia „si dracii cred si se infioara”). Dar nu pot admite ca dumnezeul lor este dumnezeul crestinilor (adevarat este un singur Dumnezeu, dar din perspectiva lui Dumnezeu, din cea a oamenilor… sunt multi, dupa cum chiar Biblia spune in 1 Cor 8:5 <>. Si in „oferta” asta mare de pe piata de atitia dumnezei, trebuie aflat Cel adevarat! Si aici intervine harul Sau, de a se descoperi celui ce il cauta dintr-o inima curata, restul raminind (dupa cum tot Biblia spune) orbiti de dumnezeul veacului acestuia, adica Satan. Ma bucur ca l-ai gasit pe Dumnezeu (dupa cum spui), dar trebuie sa continui (se eu asemenea) sa cresc in cuoasterea Lui, in relatia cu El, si atunci voi sti sa il deosebesc de ceilalti dumnezei.

    Ionatan, mi-ai luat-o inainte, m-as bucura foarte mult sa ne intilnim. Deocamdata e un pic mai greu (ne despart vreo 7.000 km), dar cu ingaduinta Domnului voi ajunge vara asta prin orasul natal…

    Comentariu de Catalin — Aprilie 4, 2008 @ 17:43 | Răspunde

  15. Catalin, eu unul cred ca totusi conteaza si ce faci si cum faci. Doar credinta in sine nu te izbaveste, trebuie sa faci si ceva fapte bune… In rest, eu cred ca importante nu sunt diferentele dintre religii, ci asemanarile. Fanatismul religios nu a adus niciodata nimic bun (vezi Cruciadele, unde in numele Lui, crestinii au savarsit crime abominabile) si nu aduce nimic bun (ex foarte bun fundamentalistii islamici).

    Comentariu de airbornb — Aprilie 4, 2008 @ 21:06 | Răspunde

  16. airbornb, nu contest ca nu conteaza. Dar trebuie inteles la ce conteaza! Desi nu esti de acord, spui adevarul pe care il spune Biblia: „Doar credinta in sine te izbaveste” (am renuntat la „nu”). La urma urmei nu coteaza ce spun (sau care e parerea mea), ci conteaza doar ce spune Cel care ne izbaveste, nu? Si aici, daca sorina imi permite, o sa recitez din Biblie (unde de altfel trebuie sa cautam ce spune intr-adevar Dumenzeu si nu sa comentam ce banuim noi ca spune). In epistola catre Romani Pavel spune „Rom 3:28 Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” Si apoi si in Galateni: „Gal 2:16 Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Stati linistiti ca nu le stiu pe dinafara, dar folosesc calculatorul ca si voi ca sa caut in Biblie…). Daca ai fost considerat neprihanit prin credinta in Isus, ai fost plantat in trupul lui Isus, si Duhul Sfint care te naste din nou, seva care va curge prin venele tale, bineinteles ca va da roade (faptele bune). Deci faptele (cnduita crestina) sunt consecinta a faptului ca am fost mintuiti si nascuti din nou, nu ele vor determina daca vom fi mintuiti! Cei care au savirsit acele crime n-au avut decit sa se foloseasca de numele de crestini, asta nu inseamna ca au si fost! Poti ucide si cu crucea, ba chiar si cu Biblia (ba chiar si din dragoste)! Depinde cum o folosesti. Dar dupa cum o folosesti asta va arata daca ceea ce pretinzi a fi esti intr-adevar. Deci faptele nu ne califica pentru mintuire, dar valideaza ca un om a fost mintuit.
    Bineinteles ca nu sunt adeptul unui fanatism religios in modul general acceptat. Insa a cauta sa fii cit se poate de strict in relatia cu Dumnezeu, dorinta pe care ti-o pune tot Duhul Sfint in inima, nu vad ce este rau. Un Dumnezeu care nu negociaza cu alti dumnezei, ci ii face de ocara (cum a facut pe toti dumnezeii Egiptului: Exo 12:12 în noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.) Asa e Dumnezeul nostru: nu este de impartit cu nimeni si nu accepta sa il punem alaturi de nici un alt dumnezeu asemanator.
    Daca vorbim despre multele culte crestine… Niciuna nu este „cea mai buna” si niciuna nu te mintuieste, dupa cum am spus, ci doar credinta in Isus. Dar in aceasta relatie cu Isus, trebuie sa crestem (prin rugaciune, citirea cuvintului, partasia cu cei din biserica), si atunci Duhul Sfint ne arata fiecaruia cit de importante sunt „diferentele” intre culte si vom intelege, cu timpul, ca unele aspecte sunt mai putin importante si ca putem trai cu ele fara a altera relatia noastra cu El, dar altele sunt atit de importante incit vei simti nevoia sa iesi din mijlocul celor ce le practica. Dar trebuie sa il lasi pe Dumnezeu sa dea aceasta clarificare.

    Comentariu de Catalin — Aprilie 4, 2008 @ 22:19 | Răspunde

  17. Catalin, am receptionat respunsul tau (via sorina) si iti multumesc. Am fost prins vreo doua zile si nu am mai avut timp de altceva, dar nu voi intarzia prea mult.
    In rest, cam stii la ce fel de comnetarii si replici te-ai putea astepta si, desi poate ca as interveni uneori, din respect pentru sorina ma abtin… Poate nu ar fi ideal sa ii „bombardam” vizitatorii prea tare… deocamdata. 🙂

    Comentariu de ionatan — Aprilie 5, 2008 @ 18:33 | Răspunde

  18. @ionatan: „Dacă nu te lămureşte Isus cu Legea Lui (eu îi spun Iubire), nu văd de ce m-aş zbate eu… Nu mai pot decât să mă rog pentru tine.” Multumesc, Ionatane! O rugaciune adrseata lui Dumnezeu, in favoarea mea, poate doar sa ma bucure si ajute – indiferent de cine este transmisa!…

    Comentariu de Sorina — Aprilie 6, 2008 @ 11:44 | Răspunde

  19. @catalin: „Sorina, intr-adevar, nu stiu ce intelegi prin “Legea lui Isus”, el nu a adus o Lege, el a implinit o Lege, El a adus Harul. ” Ma refeream la Legea Iubirii (cum o numeste si Ionatan si cum am mai auzit-o numita si de altii), legea care spune: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. De aceea imi iubesc semenii, fara prejudecati. Asta e „datoria” mea; caci, daca imi amintesc bine, Isus spunea ceva in genul „Este usor sa iubesti pe cel care te iubeste; dar e mult mai greu sa il iubesti pe cel care nu te iubeste” (scuze, citatul este mai mult decat aproximativ… dar ideea cred ca am retinut-o destul de bine)… Eu am invatat asta de la El si incerc sa daruiesc oamenilor cat mai multa iubire, acceptandu-i asa cum sunt si ajutandu-i (daca vor) sa incerce sa devina mai buni, mai „oameni”; cine pricepe acest lucru, primeste, se bucura si – de multe ori – raspunde la fel (ma refer la iubire); daca exista oameni care nu inteleg acest lucru… e numai si numai problema lor! EU respect Legea Iubirii, atat cat pot… Fiecare va da seama de propriile fapte, nu de ale altuia…

    Comentariu de Sorina — Aprilie 6, 2008 @ 12:20 | Răspunde

  20. @catalin: „Poate cunosti, in Vechiul Testament Ilie, omul lui Dumnezeu (Iehova, dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov), sta pe muntele Carmel in fata a 850 de prooroci (400 ai “dumnezeului” Baal si 450 ai Astarteei).” Se pare ca, undeva, a aparut o eroare de comunicare: ori nu am fost eu suficient de clara, ori ai inteles tu gresit; eu ma refeream STRICT la religiile MONOTEISTE (nu putem sa amestecam merele cu perele), nu comparam religiile monoteiste cu acelea politeiste…

    Comentariu de Sorina — Aprilie 6, 2008 @ 13:10 | Răspunde

  21. @ionatan: „desi poate ca as interveni uneori, din respect pentru sorina ma abtin… Poate nu ar fi ideal sa ii “bombardam” vizitatorii prea tare”. Ionatane, iti multumesc pentru respectul pe care ni-l arati, mie si oaspetilor mei! Este exact atitudinea pe care o doresc pe acest blog. Dar (cum se face, oare, ca mereu trebuie sa existe un DAR?!)…
    Cu multi ani in urma, cineva imi explica faptul ca dorintele nemanifestate/neimplinite si reprimate devin, in timp, frustrari (atunci am inceput sa inteleg de ce intalneam atat de multi frustrati, pe oriunde treceam 🙂 ).
    Asa ca… daca simti nevoia sa dai o replica, fa-o! Sunt convinsa ca poti gasi calea adecvata de a-ti exprima opiniile, in mod clar si corect, astfel incat sa te faci inteles si, in acelasi timp, sa nu ranesti pe nimeni in mod inutil… De altfel, unul dintre scopurile subiectelor postate de mine este sa dau ocazia cat mai multor persoane sa isi exprime punctul de vedere (cat mai argumentat cu putinta), astfel incat sa se inchege un dialog civilizat si cat mai de folos…
    PS: sper ca vei sesiza partea de „mai in gluma…”, acolo unde este cazul 😉

    Comentariu de Sorina — Aprilie 6, 2008 @ 13:20 | Răspunde

  22. Sorina, exact la asta ma refeream: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, nu este o „lege” adusa de Hristos, ci este o porunca data de Dumnezeu inca evreilor (Vezi in Levitic 19:18: „Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul.”) Daca vrei neaparat, porunca noua pe care o da Hristos si care nu o poti gasi in vechiul testament este cea din Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” Acum nu avem doar un principiu de viata comunicat de Dumnezeu (ca cel din Levitic) ci avem si un model practic (o implementare a principiului daca pot spune asa, tehnic). De aceea Domnul Isus a adus nou (pe linga legamintul cel nou) un model de viata. Spun lucrurile acestea nu ca sa te contrazic, ci, dupa cum spui, daca le scrii dim memorie, sa poti face cu timpul un „fine tuning” ca sa te apropii cit mai mult de mesajul Bibliei.
    Pentru punctul 20: nu stiu de unde ai inteles tu ca erau politeisti! Cei ce slujeau lui Baal slujeau lui si nu Astarteei si invers. Dar erau 2 dumnezei diferiti de Dumnezeul lui Israel, asa cum este si Alah (unul diferit de cel al crestinilor – macar prin faptul ca nu este trinitar).
    Ionatan, cit despre bombardari, sa stii ca nu o sa fac economie de munitie, dar trebuie sa o fac in dragoste, caci asa suntem indemnati de Hristos. Iar daca sunt aici sunt pentru ca am o motivatie sfinta, si o datorie de preot de indeplinit, avind in vedere ca ma leaga multe de persoana care gazduieste acest blog…

    Comentariu de Catalin — Aprilie 7, 2008 @ 15:04 | Răspunde

  23. Stiu, Catalin, ce intentionam era sa nu riscam sa fim vazuti ca o „monstruoasa coalitie”, dar „adevarul in dragoste” este altceva… indiferent ce zic cei care nu inteleg dragostea asta.

    Comentariu de ionatan — Aprilie 7, 2008 @ 15:52 | Răspunde

  24. Sorina, ma faci sa zambesc. 🙂 Chiar crezi ca as reusi sa fiu si clar, si civilizat, sa „palmuiesc” cu manusi de crocodil (si cu lacrimi asisderea), astfel ca fericitii vizitatori sa vina cat mai des la incasat… 😉

    Comentariu de ionatan — Aprilie 7, 2008 @ 15:56 | Răspunde

  25. Biserica = monument inchinat unui erou inexistent… iar pentru altii e afacere banoasa.
    Chiar crezi ca toate religiile se refera la acelasi individ imaginar?

    Eu vad doar contradictii in religii: islamul spune explicit ca crestinismul e fals, iar biblia crestina spune despre evrei ca sunt o sinagoga a satanei.. si asa mai departe.

    Singurul lucru pe care il au in comun zeii e ca sunt rodul imaginatiei 🙂

    Comentariu de TLP — Aprilie 9, 2008 @ 11:17 | Răspunde

  26. Daca Dumnezeu e „un individ imaginar” ori ba, e chestie de perceptie personala; tu probabil ca asa il „vezi”…
    Dar, dupa cum am citit intr-o carte, cum ar fi daca raspunsul meu ar fi ceva de genul: „Daca eu traiesc o viata in conformitate cu aceste legi, la sfarsitul vietii nu as considera ca ma deranjeaza prea mult daca as constata ca Dumnezeu nu exista; dar ce te vei face tu, daca El chiar exista?!” ? 😉

    Comentariu de Sorina — Aprilie 9, 2008 @ 16:47 | Răspunde

  27. @TLP: probabil este bine sa dai si sursa acestei definitii… Si cred ca cel mai in masura sa dea o definitie corecta este cel ce a infiintat-o, adica Isus. Acum nu vreau sa intru in polemici, dar originalul in greceste (eclesia) este un cuvint compus care spune: „cei chemati in afara”. Si vocea lui mai cheama si azi, pentru ca El este viu, mult mai viu decit mine care scriu aceste rinduri…
    Daca vrei, vei gasi definitii si pareri „demne” de incredere si intr-un articol pe marginea unui ziar de scandal. Depinde cine vrea sa le ia in seama…
    Asa cum spui, „Eu vad doar contradictii in religii”. Poate ca asta cauti. In general gasesti ce cauti. pe de alta parte Dumnezeu spune frumos in Cuvintul Sau prin proorocul Ieremia: „Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…”
    Deci ai garantia din partea Creatorului acestei lumi, ca, daca Il cauti cu toata inima, Il vei gasi… Merita incercarea si efortul? Ce zici? Mai ales ca El te va ajuta sa Il gasesti…

    Fii binecuvintat

    Comentariu de Catalin — Aprilie 15, 2008 @ 14:54 | Răspunde

  28. uau cat de usor e sa ne dam cu parerea despre ceva la care nu ne pricepem si avem impresia k parerile noastre personale sunt dogme ….Sf Vasile cel Mare spune k avem o gura si 2 urechi sa ascultam mai mult si sa vb mai putin ..poate ar trebui sa il ascultam si nu sa vb asa indiferent dak stim sau nu cu ce se mananca!

    Comentariu de dani — Ianuarie 25, 2010 @ 13:41 | Răspunde

  29. Dani, conform DEX: ” DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma.” Eu am exprimat doar o parere personala si am mentionat acest lucru; chestia cu dogma ai scos-o matale din burtica proprie, bag sama… 😉
    Foarte frumos ce a spus Sf. Vasile cel Mare, tot respectul pentru intelepciunea lui! Dar, ce folos daca ii cunosti sfaturile dar nu le si aplici in viata ta?! Poate ca exact asta ar fi fost mai bine sa faci chiar tu: sa nu te trezesti exprimand tot PARERI PERSONALE asa, doar ca sa pari a te ridica la intelepciunea lui si sa arati cat de… cult esti tu, spre marea mea rusinare…
    Daca imi permiti un sfat: data viitoare cand iti vei exprima opiniile, adu-ti aminte de el, de felul in care a trait si ce atitudine a avut fata de ceilalti oameni, si gandeste-te macar de doua ori inainte sa deschizi gura sau sa scrii!… Parerea mea (din nou)! 😉
    Si nu mai ridica sabia asupra altora, daca nu vrei sa mori de sabie… Tot parere personala.

    Comentariu de Sorina — Ianuarie 27, 2010 @ 22:08 | Răspunde

  30. Scumpa mea ai un blog frumos si articole revelante. Ai scris frumos aici si de apreciat dar un singur lucru vreau sa iti amintesc caci Dumnezeul crestinilor nu e acelas cu Dumnezeul musulmanilor…
    http://www.insulaekklesia.ro/este-allah-al-musalmanilor-unul-si-acelasi-cu-dumnezeul-bibliei/

    Comentariu de Angela Insula Ekklesia — August 3, 2014 @ 12:49 | Răspunde

    • Draga „Insula” ( 😉 ), iti multumesc pentru aprecieri! Dar sper ca informatiile pe care le prezint nu sunt doar placute la lectura, ci si de folos!
      Am dat curs invitatiei si m-am uitat peste articolul indicat de tine. Si, chiar cu riscul sa te ne-multumesc, iti voi spune ca argumentele prezentate acolo nu m-au convins. Numai ca, daca ar fi sa le „demontez”, as fi iarasi nevoita sa scriu un adevarat roman, probabil… si incerc sa ma las de sportul asta… 😀
      Asadar, raman inca la felul in care cred eu ca este folosit cuvantul ALLAH (nu am citit Coranul asa ca nu contrazic argumentele, doar ca nu le consider convingatoare): prin el, musulmanii numesc FORTA suprema care guverneaza toata creatia, din toate cerurile mentionate in Biblie. Cu siguranta, exista tot felul de diferente, in functie de cine si cum a primit revelatiile. Dar nu intru in asemenea dezbateri teologice. Iti sugerez sa te gandesti numai cate diferente (uneori, de-a dreptul dramatice) exista doar intre denominatiunile crestine (numai Dumnezeu stie cate vor fi fiind!)… asa ca nu avem dreptul sa ne minunam de diferentele intre crestinism si alte credinte…
      Totusi, daca vrei sa faci un exercitiu interesant… fa o intersectie a (macar) principalelor credinte (e nevoie sa ai o minte lipsita de prejudecati, altfel nu va functiona, ceea ce vei vedea va fi perceput in functie de ceea ce crezi deja)… si vei avea surprize foarte mari! Nu iti spun care, iti rezerv placerea de a ramane uimit(a)!… 😉

      Comentariu de Sorina — August 3, 2014 @ 19:16 | Răspunde

  31. va inselati doamna! Cum sa creada toti in acelasi Dumnezeu? Cum se contrazic religiile pe Acelasi Dumnezeu? Pai mama dvs e si mama mea? E si mama verisorilor mei? Documentati-va de aici, si nu veti mai fi in inselare NICIODATA:

    http://duhovnic.webs.com/proiectele-diavolului

    Comentariu de preot-duhovnic — August 21, 2014 @ 15:15 | Răspunde

    • Domnule, draga, (presupun ca esti barbat)
      Mama mea nu e (cu siguranta!) si mama dv. ori a rudelor dv.! Dar Tatal nostru este acelasi, nu? Acel Dumnezeu unic, atotputernic etc. Eu la Acela ma refer. La Cel care ne-a dat TUTUROR suflarea de viata. In definitiv, TATA inseamna sursa din care provenim. Si nu exista om pe aceasta planeta (pe altele nu stiu, nu am studiat suficient problema) care sa isi fi primit suflarea de viata de la altcineva (cel putin, din cate am inteles eu, din Biblie). Asadar, eu nu pot contrazice pe nimeni care se refera la Dumnezeul unic si atotputernic la care ma refer si eu…
      Religiile sunt nascoceli omenesti: care, cum a inteles ceva in mod diferit, a creat o noua religie. Dumnezeu ne-a dat o singura informatie pe care noi, oamenii, am transformat-o in N-shpe mii de religii/denominatiuni, dupa mintea noastra. Ceva similar cu faptele petrecute la Turnul Babel (dintr-o singura limba, s-au creat toate limbile Pamantului; cu deosebirea ca limbile au fost create de Dumnezeu iar religiile, de noi). Parerea mea!
      Iar sa afirm ca eu sunt infailibila in parerile mele si ca doar religia mea este cea adevarata si ca oricine indrazneste sa gandeasca altfel nu va avea loc langa mine, in rai, mi se pare o grava lipsa de smerenie… Si poate ca nu sunt o crestina atat de evoluata spiritual cum mi-as dori… dar macar atat am inteles: daca vreau sa fiu cu adevarat copilul lui Dumnezeu, doua lucruri nu au voie sa imi lipseasca: IUBIREA (de Dumnezeu si oameni) si SMERENIA… Tot parerea mea!
      Cat despre cine are dreptate… in Rom. 12:19 auntem sfatuiti sa il lasam pe El sa ne judece pe toti, caci „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Amin!

      Comentariu de Sorina — August 21, 2014 @ 22:40 | Răspunde

  32. * in lume exista doar trei categorii de credinciosi: pagani, eretici si crestini

    (paganii si ereticii slujesc dracilor iar crestinii slujesc lui Hristos-Adevarul, Adevaratul Dumnezeu)

    Comentariu de preot-duhovnic — August 21, 2014 @ 15:17 | Răspunde

    • Intrebare: cine stabileste din ce tabara face parte fiecare persoana? Si, de asemenea: ce facem cu aceia care declara ca slujesc unui stapan si, in realitate, slujesc altuia?

      Comentariu de Sorina — August 21, 2014 @ 22:42 | Răspunde

      • goood point!

        Comentariu de Alexandru Nădăban — August 22, 2014 @ 00:00

      • Multumesc, Phoenix! 🙂
        Din pacate, faptul ca am dreptate ma intristeaza, in loc sa imi dea satisfactie!… 😦

        Comentariu de Sorina — August 22, 2014 @ 09:34

      • tot Hristos-Dumnezeu a stabilit, ca si tot ceea ce am afirmat eu despre toate. Daca El este Adevarul si Adevarul este Unic, cum sa existe contradictie si inconsecventa? Cat despre cei ce spun ca slujesc nu-stiu-cui sau se prefac in slujire, vor raspunde in inaintea lui Hristos-Dumnezeu. Eu tot ce spun este doar despre Adevar si doar de la Adevar. Nu exista mai multe mame asa cum nu exista mai multe Bisericii sau credinte. Cat despre Tatal Nostru, El stie cine suntem noi, fiecare in parte, nu prea stiu pamantenii cine este Acela!

        Comentariu de preot-duhovnic — August 22, 2014 @ 00:31

      • Ai dreptate, Preotule: Adevarul este unul singur. De aceea spun ca numai parerile noastre (ale oamenilor) despre el, intelegerile noastre (mai mult sau mai putin corecte/gresite) ne impart in mai multe tabere si ne dezbina. Dumnezeu ne vrea uniti!
        Isus a spus, in Ioan 13:34-35: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Unde e dragostea intre cei care se dusmanesc (in numele aceluiasi Dumnezeu unic si atotputernic)? Ca sa ne putem iubi, trebuie sa ne acceptam cu diferentele dintre noi si sa ne toleram reciproc. Iar rasplata si-o va lua fiecare dupa cum se cuvine…
        Daca ne vom iubi unii pe altii ca suflete provenind din aceeasi Sursa (unica!), ne vom accepta si diferentele (caci insusi Dumnezeu ne-a creat cu acele diferente!)si nu vom mai avea pretentii de „Ba numai eu stiu!”. Asa cum un tata (pamantesc) isi iubeste toti fiii, si pe cei frumosi si pe cei urati, si pe cei ascultatori si pe ceilalti, si pe cei intregi la cap si pe cei mai altfel etc, tot asa si Tata ne iubeste pe toti. Atata doar ca, la vremea cuvenita, fiecare isi va primi portia corespunzatoare din mostenire… adica, din Imparatie. Atat…

        Comentariu de Sorina — August 22, 2014 @ 09:47

      • pr. m. tudor

        Comentariu de preot-duhovnic — August 22, 2014 @ 00:32

      • Scuze, nu inteleg: acesta esti tu?

        Comentariu de Sorina — August 22, 2014 @ 09:48

      • da doamna, Vorbiti de diferentele care ne fac unici ca oameni? Sunt de acord! Dar aceasta nu are legatura cu diferentele de credinta. Trebuie sa fim una in credinta, in Adevar si in Acelasi Hristos-Dumnezeu. Trebuie sa fim uniti in Adevar si nu sa ne nutrim fiecare erazia lui proprie in care nu se afla Adevarul. Adevarul este Hristos si este asa cum ne-a spus El ca este. Orice imaginatie umana si personala despre Adevar, este o nascocire a noastra, o minciuna si o erezie-paganism. Hristosul este Unul. Hristosul Adevarului nu este Acelasi cu hristosul ereticilor. Aceia au un hristos invantat de ei si nu au nimic in comun cu Adevarul!

        Comentariu de preot-duhovnic — August 22, 2014 @ 10:55

      • Preotule,as vrea sa te rog sa ma tutuiesti si tu, pentru a da ocazia comunicarii sa fie mai facila! Cu atat mai mult cu cat eu consider ca suntem frati… macar vitregi (dupa tata)… 😉
        Diferentele care ne fac unici ca oameni… si diferentele de credinta… Eu zic asa: tot ceea ce determina pe un om sa fie asa cum e, este dat de suma tuturor credintelor sale (nu doar religioase). TOT ceea ce crede un om (despre absolut orice domeniu al vietii) ii determina o anumita gandire, simtire, conduita etc. Asadar, eu cred ca nu poti face o distinctie, cu atat mai mult cu cat ele se intrepatrund.
        De acord cu tine: trebuie sa fim uniti in adevar. Intrebarea e: care adevar? Ca fiecare religie se lauda ca numai ea detine adevarul. Pana si zecile (sau sutele!) de denominatiuni crestine afirma, fiecare in parte, acelasi lucru. Pai, daca nici macar crestinii (care afirma ca cred in acelasi Dumnezeu, acelasi Isus si merg pe acelasi drum) nu o pot da la pace, cum sa ne asteptam sa ii accepte pe altii, inca si mai diferiti?! Dar Samariteanul cel bun, cand a gasit omul in nevoie, la marginea drumului (pe langa care trecusera deja „de-ai lui”, neostenindu-se sa ii intinda o mana de ajutor), nu i-a cerut cartea de identitate, carnetul de membru de partid, dovada apartenentei la un anume cult si adeverinta de asigurare medicala… ci, din iubirea unui om fata de alt om, a facut toate sacrificiile necesare si a salvat viata aceluia. Te intreb eu acum: chiar daca Samariteanul acela nu era botezat in nici un cult crestin si nu frecventa nici o biserica crestina, pot eu sa consider ca avea spirit de crestin? Raspunsul meu este prompt si categoric: DA! Asadar, eu nu ma uit la aparentele omenesti, ci am invatat de la Tata un lucru: sa privesc la sufletul omului. Caci acolo exista (sau nu) Lumina…
        Exact asa procedez si cu tine si, in loc sa te consider dusmanul meu pentru ca afirmi ca ai gandi altfel, eu zi ca e loc destul sub soare pentru amandoi si eu iti ingadui sa iti traiesti credinta asa cum o intelegi tu, bucurandu-ma daca este de folos sufletului tau! Dar asta nu inseamna ca eu gresesc in felul meu de a gandi, ci doar ca vad lucrurile ceva mai altfel. Dar, daca acest fel de a le vedea ma apropie de Dumnezeu, poti tu sa afirmi, cu toata inima, ca tu vei ajunge in rai iar eu in iad?
        Si inca un lucru: daca un om merge pe un drum gresit, din aceasta greseala nu va avea de suferit Dumnezeu, nici Isus, nici eu sau tu, ci doar acel om. Iar fiecare dintre noi are toata libertatea (lucru garantat de insusi Dumnezeu!) de a alege… Asa ca ingaduie-i pe cei care gandesc altfel decat tine, chiar daca nu poti fi de acord cu ei! Si lasa-l pe Tata sa judece credinta si faptele noastre izvorate din ea! Cred ca e singura atitudine crestineasca posibila…
        Altminteri… ma bucura dialogul cu tine, chiar daca il purta de pe pozitii (aparent) opuse!… 🙂

        Comentariu de Sorina — August 22, 2014 @ 11:26

  33. Sorina, eu inteleg ca te afli in alta credinta…Este alegerea ta. Sa le luam pe rand:

    – samarineanul a ajutat ca trebuie sa fim milosi cu orice om. Si eu te-as ajuta chiar daca esti pagana, atee sau neoprotestanta
    – denominatiunile, credintele si paganismele sunt intemeiate de diavolul care doreste sa fie slujit
    – si dintre pagani se vor mantui oameni cu conditia sa nu fi avut alta alegere decat paganismul lor, sa nu fi stiut sa citeasca, sa nu fi aflat vreodata ca exista Adevarul Intrupat-Hristos- (ex. oamenii salbaticiilor, Siberiei, Africii sau Amazonului-acestia fiind judecati de Hristos, dupa constiinta data fiecarui om la zamislirea lui)
    – eu nu pot sa spun ce persoana anume merge in Rai sau in Iad-eu nu stiu situatia unui om, sufletul lui, constiinta lui si sinceritatea lui- (eu vorbesc despre principiu, despre Adevarul lui Hristos Cel Unic si despre Judecatorul Hristos)
    – tu inca nu intelegi ca ortodox inseamna Adevar, Adevarul neschimbat, Drept-adica pastrator al Harului Sfantului Duh-Dumnezeu.
    – daca un pagan, afla in viata lui ca se spune in lume ca Hristos este Adevarul si Dumnezeu si nu voieste sa se boteze, acela va iesi osandit.
    UN JUDECATOR DE PROFESIE SI MUSULMAN DE CREDINTA L-A INTREBAT ODATA PE UN STARET URMATOARELE: DE CE EU NU POT DOBANDI IMPARATIA LUI DUMNEZEU, DUPA CUM SPUNETI VOI ORTODOCSII? SI EU SUNT DREPT IN JUDECATILE MELE DE LA JUDECATORIE, SI EU DAU DIN SALARIUL MEU BANI SARACILOR. sTARETUL L-A INTREBAT: AI COPII? AM! AI SLUGI ACASA? AM! CINE TE MOSTENESTE PE TINE, COPII SAU SLUGILE? OMUL RASPUNSE FRANC: DESIGUR, COPII! ATUNCI STARETUL II SPUSE: ASA SE INTAMPLA CU MOSTENITORII IMPARATIEI LUI DUMNEZEU. EI SUNT COPII LUI DUMNEZEU. MERGI DE T BOTEAZA SI TE VEI MANTUI!

    Pentru a vorbi mai mult, scrie-mi pe mail: mariantudor@live.com ori suna-ma ! (poate oamenii nu vor sa auda teologie pe pagina ta)

    Comentariu de preot-duhovnic — August 22, 2014 @ 11:47 | Răspunde

    • Mariane, unul dintre rosturile existentei acestei pagini este tocmai ca oamenii sa citeasca… nu despre teologie, e adevarat, ci despre Dumnezeu si relatia noastra cu el!… 🙂 Asa ca imi asum riscul sa citeasca doar aceia interesati de acest subiect… 😉
      Ai facut afirmatia ca m-as afla in alta credinta… alta decat care?! Eu spun ca sunt crestina. Tu, la fel. Asadar… fata de cine sunt in alta credinta??? Atata doar, ca fiecare dintre noi a inteles anumite aspecte in mod diferit… iar aici facem schimb de impresii si argumente, nu? 🙂
      Botezul „in Domnul” nu inseamna sa te uzi cu apa, ci, dupa cum spunea Ioan, in Luca 3:16 : „A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.” Este singurul botez care face functionala o relatie reala cu Dumnezeu. Botezul in apa are un sens simbolic, declarativ. Iar efectele sunt la fel de… simbolice. Dar adevarata schimbare „de macaz” in viata omului, cea care ii schimba mintea, sufletul si intreaga viata, este primirea Duhului Sfant. Iar cu acest botez prea putini se pot lauda! Aaa… ca ei vor sa creada altfel, fiindca asa le-ar placea sa fie… e problema lor. Dar asta nu ii va ajuta sa ajunga acolo unde isi doresc (sau declara ca doresc). Duhul Sfant se primeste la intalnirea personala cu Dumnezeu, prin intermediul lui Isus (avand „functia” de Hristos); iar cu Dumnezeu se intalnesc cei care indeplinesc un singur criteriu: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” Atat. Nimic altceva nu avem de facut… dar, daca reusim sa il cautam asa, El ne garanteaza ca il vom gasi. Altminteri, NU…
      Din cate am inteles, BOTEZ provine din grecescul BAPTIZO, care inseamna scufundare, imersiune. Dar scufundarea nu in apa, ci in starea de pace, de iubire, de Lumina, de sfintenie a dumnezeirii lui Isus. Simpla scufundarea in apa iti poate da o stare de bine, de relaxare, iti poate curata (eventual) trupul… dar nu iti poata curata sufletul… care poate fi sfintit numai sub actiunea Duhului Sfant. Asadar, botezul facut „in fata martorilor vazuti si nevazuti” prin udarea cu apa nu e un lucru rau! Dar… nu e suficient ca sa te mantuiasca…

      Comentariu de Sorina — August 22, 2014 @ 12:53 | Răspunde

      • Draga Sorina, ma bucur sa impartasesc si altora experienta mea despre BOTEZUL CU DUHUL:
        Isus a spus: “Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am spus : “Trebuie sa va nasteti din nou” Ioan 3:6,7 Asta inseamna ca nasterea din nou inseamna sa fi nascut din Duh, adica sa devii spiritual de la carnal cum erai inainte. Dar nu inseamna botezul cu Duhul. Eu de la inceput cand m-am pocait si am trecut de la carnal la spiritual am cunoscut doar Legea, am tinut legalismul la mare rang si anume cu cit tineam mai multe legi evreiesti eram vazuta mai sfinta(cel putin in ochii mei). Eu cunostem bine Legea, dar nu aveam Duhul. Eram fascinata de formele religioase exterioare, aveam o religie formala la care ii lipsea esenta si asta pentru ca nu aveam discernamintul spiritual pe care il dobindesti doar atunci cind esti botezat cu Duhul. Dupa multi ani, cind preocuparea mea de capatii a devenit cine este Fiul, dupa ce am studiat volume intregi, am practicat legalismul cu rigurozitate, am cercetat indreptatirea prin credinta in Hristos, si nu mai era nici o invatatura de care sa fiu straina, totusi ceva lipsea credintei mele. Nu atinsesem desavarsirea, care se obtine numai in Hristos pentru ca imi lipsea veriga de legatura, si anume sa inteleg cine este Fiul. Am fost atat de preocupata sa gasesc raspunsul incat am cazut bolnava. Iata cum s-a intimplat: am stat 2 ani la pat cu febra mare si cu friguri, incercata greu in cuptorul incins si la propriu si la figurat. Aveam un foc aprins chiar in cosul pieptului in dreptul inimii care nu ma lasa. Stand la pat cu ochii in tavan, am tot meditat la tot ce stiu din Biblie si mai ales la Domnul Isus pe care de acum il iubeam cu ardoare si-mi doream moartea ca o usurare din suferinta si priveam cu bucurie la momentul intalnirii mele cu El cand va sterge orice lacrima de durere din viata mea zbuciumata. Eram fericita in toata mizeria mea, stiind ca voi pleca din lumea aceasta. Apoi Dumnezeu a gasit cu cale sa ma faca bine. Dupa ce m-a insanatosit Dumnezeu si re-adus la viata, El a gasit cu cale sa ridice mahrama lui Moise de pe ochii mei sa vad clar si sa inteleg limpede toate doctrinele biblice asa cum le-a dat El, fara influente din afara. Am dobandit prin Duhul Sau o noua intelegere complet diferita fata de tot ce-am crezut pina atunci. Dumnezeu m-a binecuvantat cu un duh de pricepere si intelepciune botezandu-ma cu Duhul Sau. Pot sa spun ca stiu exact momentul cand aceasta s-a intimplat. E un lucru prea mare ca sa sa nu te strafulgereasca. In clipa aceea am inteles clar marea taina a evlaviei (cu care mi-am batut capul ani de zile), Dumnezeu m-a desteptat ca dintr-un somn adanc spiritual, am fost intr-o captivitate legalista din care Dumnezeu m-a eliberat la vremea hotarata de El si in locul hotarat de El fiindca abia atunci am fost coapta, gata pentru seceris, buna sa fiu culeasa si adunata in granarele cerului. Dumnezeu nu a vrut sa mor ne-mantuita, acesta e motivul pentru care mi-a prelungit viata. Botezul cu apa este doar o marturisire publica a credintei, botezul cu Duhul insa ne face membrii in Adevarata Biserica cu sediul in cer Biserica celor intii nascuti, in care intra numai cei mantuiti. Nu poti fi mantuit cat timp nu intelegi corect Dumnezeirea. Mantuirea e un Dar oferit tuturor celor care-l primesc pe Isus in viata lor. Neprihanirea este conditia necesara ca sa fim intr-o relatie corecta cu Dumnezeu. Neprihanirea este tot un Dar care vine de la Dumnezeu pentru aceia care accepta ceea ce Hristos a facut pentru ei prin credinta. (Romani 5:17-18) Darul mantuirii Nu prin faptele Legii (cum am practicat eu )ca n-ar mai fi Dar, produce o schimbare in inima, care ne determina faptele. Aceasta se poate intampla doar printr-o dependenta totala de Hristos, nu prin Lege. Nu exista alta cale, si nu exista nimic altceva ce noi putem adauga credintei noastre ca sa obtinem o relatie corecta cu Dumnezeu. Multi chemati, putini alesi! Versetul acesta nu inseamna predestinare, inseamna ca Dumnezeu stie dinainte cine va primi si cine va respinge Marea Taina. Acum eu vad clar si inteleg bine si pot separa erorile de Adevar, erori care m-au tinut captiva in legalism dar Marea Taina m-a eliberat. Acest Adevar a eliberat pe multi din toate religiile dea lungul vremii. Am aruncat toate cartile cu exceptia Bibliei cu care de atunci imi petrec tot timpul – intre timp am ajuns in pensie ca varsta. Eu cand am inteles taina evlaviei si anume Cine e Isus dupa Scriptura, toate doctrinele biblice mi s-au lamurit: „In Fiul locuieşte trupeşte toată plinatatea Dumnezeirii.”Coloseni 2.9 adica Dumnezeu locuieste trupeste in Isus si din Ioan 1:1 “Dumnezeu s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar” aceasta este „taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile dar descoperita acum sfintilor – sfintii santem noi, toti cei mantuiti. Coloseni 1:26 si in Coloseni 2: 2 „bogatiile plinatatii de pricepere sunt sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos” Taina Tatalui e Hristos. Ce vrea sa spuna? Dumnezeu care este Duh invizibil in natura Lui, s-a facut cunoscut in Fiul, intr-un Trup uman de carne, aceasta e taina 1 Timotei 3.16: “ Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul..”
        Scriptura ne dezvaluie MAREA TAINA A EVLAVIEI si anume ca Dumnezeu este UNUL SINGUR „Hear o Israel the LORD OUR GOD IS ONE” Shema Israel din Deut.6:4 pe care evreii semitici o recita zilnic toata viata lor! Asta fac si eu, caci asta e definitia monoteismului. Iar in ISUS – Dumnezeu locuieste trupeste. Cercetati Scriptura ca tocmai ea marturiseste despre mine – Dumnezeu Intrupat venit printre noi. Cercetati Duhurile! 1 Ioan 4;1 Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinosi“
        In Isaia 9:6 gasim tocmai confirmarea ca profetii biblici asteptau intruparea: „Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umarul lui; il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” toate aceste atribute acordate Fiului apartin Tatalui Singurului Dumnezeu, implicit Fiul nu poate fi altul decat Dumnezeu Insusi. Ce minunat! Pe pamant Odrasla va iesi din tulpina lui Isai, din neamul lui David, din semintia lui Iuda, sceptrul nu se indeparteaza din Iuda, iar Dumnezeu aseaza Duhul Sau de intelepciune si pricepere peste Fiu.”Cine a crezut in ceea ce ni se vestise”spune Isaia.
        Apoi aflam in Isaia 43:11 „Eu, Eu sant Dumnezeu si afara de mine nu este nici un Mantuitor!” si-n Noul Testament „Mantuirea vine prin Isus” In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti “ Fapte 4:12aceasta exprimare e posibila doar cand Tatal si Fiul sant Unul si acelasi. Si astfel foamea mea reala pentru cunoastere a fost rasplatita. Revelatiile divine n-au intirziat, Scripturile s-au deschis, si bucuria cunoasterii m-a coplesit. Am inteles c-am fost botezata cu Duhul Sfint.

        Comentariu de anna — Septembrie 15, 2015 @ 14:08

      • Asta e formularea care m-a convins ca ai primit cu adevarat Duhul (pe langa multe altele, care confirma): „Pot sa spun ca stiu exact momentul cand aceasta s-a intimplat. E un lucru prea mare ca sa sa nu te strafulgereasca.” Exact asa spun si eu: Nu poti sa nu stii MOMENTUL cand te-a atins degetul lui Dumnezeu! E un moment atat de plin de incarcatura, incat nu ai cum sa nu stii! Iar Dumnezeu l-a facut in asa fel incat sa se asigure ca il vom recunoaste, caci El vrea sa constientizam acest botez, cu toata certitudinea. Si completezi afirmatia ta cu: „Botezul cu apa este doar o marturisire publica a credintei, botezul cu Duhul insa ne face membrii in Adevarata Biserica cu sediul in cer.” Ferice de tine, ca ti-a deslusit Dumnezeu acest lucru! Si muuulte altele, pe deasupra!

        Comentariu de Sorina — Septembrie 28, 2015 @ 17:32

  34. Doresc sa impartasesc cu voi din dovezile care demonstreaza scepticilor ca Biblia este Cuvintul inspirat a lui Dumnezeu. Dorinta mea este ca daca esti déjà un crestin, credinta ta in Biblie sa fie intarita, iar daca esti sceptic, sa iti reconsideri pozitia bazat pe dovezi. Iata dovezile care le aduc: profetiile implinite istoric care deosebesc Biblia de Koran sau orice alta carte cu coduri de conduita , sunt vreo 26 de carti pe care oamenii de diferite religii le folosesc, dar NICI UNA nu contine vreo profetie implinita, pentru ca nici una nu-l are pe Dumnezeul Scripturilor ca Suveran. Asta ne distinge.
    In schimb Biblia este plina de sute de profetii scrise cu sute de ani inainte de implinirea lor si confirmate de istoricii vremilor respective, o alta confirmare sunt descoperirile arheologice, o alta dovada sunt manuscrisele prezervate in biblioteci universale, si nu in ultima instanta este puterea de transformare a Bibliei asupra individului convertit. Este uimitor faptul ca 1 din 4 versete din Biblie contine profetii predictive la vemea cand au fost scrise. Astfel sunt prevestite cu sute de ani inainte detalii precise despre stramosii lui Mesia, ca El se va naste din samanta lui Avraam (Gen.12:1-3; 22:18) din semintia lui Juda (Gen.49:10) din casa lui David (2Samuel 7:12) din orasul unde se va naste (Mica 5:2) ca El va veni cand Templul este inca in picioare(Maleahi 3:1) ca se va naste din fecioara (Isaiah 7:14) ca va face minuni (Isaiah 33:5-6) ca va fi respins de poporul lui (Psalm 118:22; 1Petru 2:7) timpul exact din istorie cand va muri (Daniel 9:24-27 –exact la 483 de ani de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Jerusalemului ) aceasta profetie s-a implinit exact la timp e confirmata si de Josephus Flavius , istoricul evreilor care a trait in vremea aceea si a scris Antiquities, apoi cum va muri Isus (Psalm 22:16-18; Isaiah 53 si Zaharia 12:10) ca va invia din morti (Psalm 2:27-32) si mai sunt foarte multe altele pe care le pot cita. Toate aceste profetii alaturi de alte citeva sute care au fost implinite literar dovedesc ca Numai Dumnezeul Scripturilor e Singurul Dumnezeu Adevarat numai El putea profetii dinainte cu atita acuratete pentru ca numai El cunoaste sfirsitul de la inceput. „Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Apoc.1:8 Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Exod.20 El este Dumnezeul Creator al cerurilor si a pamantului, Dumnezeul lui Avraam Isaac si Iacov, Dumnezeu in Hristos impacind lumea cu Sine, Dumnezeul din Biblie dovedit in care eu cred si numai Lui ma inchin.

    Comentariu de anna — Septembrie 14, 2015 @ 16:22 | Răspunde

    • Cunoasterea lui Dumnezeu este esenta vietii. Acest lucru a fost adeverit in istoria poporului lui Dumnezeu din vechime. In cei 42 ani de dinaintea darimarii Jerusalemului de catre Nebuchadnezzer, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Jeremiah ca stavila in calea dezintegrarii natiunii. Se apropia cel mai mare moment de criza din relatia poporului evreu cu Dumnezeu la acea veme – momentul ruperii Legamintului. Se apropia ceasul Adevarului si al Judecatii. Oare un astfel de moment in care Dumnezeu e pe punctul de a ne lepada sa fie cheia cunoasterii si a impacarii cu Dumnezeu? Raspunsul il aflam in Jeremiah 9:23-24 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Dumnezeu care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Dumnezeu. Secole mai tirziu Domnul Isus confirma acelasi principiu in Ioan 17:3 Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
      In lumina celor studiate putem afirma ca am fost creati ca sa-l cunoastem pe Dumnezeu si am fost rascumparati pentru a-l face cunoscut altora.

      Comentariu de anna — Septembrie 14, 2015 @ 20:06 | Răspunde

  35. Draga Sorina, atata timp cit imi ingadui, si-ti multumesc pentru aceasta, eu continui sa marturisesc pe blogul tau, si apoi sa marturisesc e singurul cistig ce-l mai am de la viata, si nu e putin lucru. A muri in Domnul e un cistig mare la batrinete, dar e prerogativul lui Dumnezeu aceasta si respingerea vietii la orice virsta e un pacat. Asa ca nu-mi ramine decit marturisirea pina la ultima suflare de viata. Am fost uneori respinsa, alteori ridiculizata, si-n putine rinduri primita. Dar cum Adevarul nu a fost niciodata popular, iar in vremurile de pe urma interesul dispare, Dumnezeu nu fara regret se intreaba Dar cand va veni Fiul omului, sa faca Judecata si Dreptate va gasi El credinta pe pamant?” (Luc.18:8) Indemnul este sa imi arunc piinea pe ape (Eclez. 11:1) sa nu obosesc semanind, pentru ca nu stiu ce va izbuti (Eclez.11:6) Sunt non-denominational, nu mai fac parte din nici un cult si nu reprezint doctrina nici unei biserici “locale”, in schimb sunt membra activa in Adevarata Biserica a lui Hristos cu sediul in cer, Biserica celor intii nascuti, in care intra numai cei mantuiti. Hristos este întemeietorul si ziditorul Bisericii Sale Adevarate. El este proprietarul ei si nimeni altul. Biserica lui Îi apartine. El nu are decât UNA . Isus a spus Biserica MEA, si nu bisericile mele. El este CAPUL(Efeseni 5:23), piatra de temelie. Isus a fost piatra lepadata de ai sai, care a ajuns sa fie pusa în capul unghiului(Fapte 4:11 ; Marcu 12:10 ; 1Petru 2:4) Bisericile “locale” cele multe infiintate de oameni au si neghina in ele, Biserica Mintuitorului are numai griu. Biserica celor intii nascuti este una singura in trecut, prezent si viitor care cuprinde pe toti cei mântuiti, de pe tot pamântul si din toate timpurile, uneste cerul cu pamantul celor mantuiti Efes.1:22-23 Dumnezeu i-a pus totul sub picioare si L-a dat pe Hristos capetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce indeplineste totul in toti. Cu alte cuvinte Biserica Adevarata este definita ca fiind trupul lui Hristos care este plinatatea Dumnezeirii si ca atare Adevarata Biserica a lui Hristos este infinita, ea nu poate fi cuprinsa intr-o institutie „locala” limitata de puterea omeneasca si controlata de ea. Caci cât de departe sunt cerurile de la pământ, așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre, spune Dumnezeu. Cuvântul Meu care iese din gura Mea, el nu se întoarce inapoi la Mine fără rod, ci cel ce face voia Mea, si ma marturiseste, îşi îndeplineşte rostul lui. Isaiah 55

    Comentariu de anna — Septembrie 16, 2015 @ 12:36 | Răspunde

    • „Am fost uneori respinsa, alteori ridiculizata, si-n putine rinduri primita.” – Ooo, daaa, cunosc atat de bine situatiile astea! 😀
      „Sunt non-denominational, nu mai fac parte din nici un cult si nu reprezint doctrina nici unei biserici “locale”, in schimb sunt membra activa in Adevarata Biserica a lui Hristos cu sediul in cer” – Ma tem ca asta este un efect de neevitat, atunci cand te schimba Duhul… caci nu te mai poti incadra in nici una dintre limitarile omenesti!… 😉 Sa te ajute Dumnezeu sa iti implinesti menirea deplin, corect si pana la ultima suflare!

      Comentariu de Sorina — Septembrie 28, 2015 @ 17:39 | Răspunde

      • Sorina, daca ar invata oamenii din tot ce ai scris..bine ar fi…. Fii binecuvantata

        Comentariu de Angela...salvata prin HAR — Octombrie 24, 2015 @ 01:30

      • Amin, Angela! Asta mi-as dori si eu, pentru ei! De asemenea, la randu-mi, incerc sa invat cat mai multe si mai bune lucruri, de la altii! 🙂

        Comentariu de Sorina — Noiembrie 24, 2015 @ 05:09

  36. VORBIREA IN LIMBI

    Este împotriva unei gândiri sănătoase, să atribuim bolborosirea, sunetele nearticulate, tipete, risul, datul pe spate in spasme, delirul si alte forme de manifestare a extazului emotional ca venind de la Duhul Sfint. Duhul Sfint e Duhul Adevarului cu care credinciosul este botezat atunci cand primeste botezul Duhului, potrivit mărturiei Scripturilor acesta este un Duh de pricepere si intelepciune acelasi Duh al Adevarului care i-a inspirat pe profeti sa scrie vine si peste credincios pentru talmacirea Scripurilor asa cum au fost ele scrise prin ispiratie. Scriptura mai vorbeste despre un duh de chibzuință care dă putere pentru stăpânirea de sine, un duh de cumpătare, un duh de indurare, un duh de slujire, un duh de vindecare prin punerea mainilor, precum si duhul proorociei care este marturia lui Isus. Duhul Sfint nu duce pe oameni niciodată într-o stare de transă, de excitare nervoasa. Bolborosiri neintelese, lipsite de sens, cuvinte nearticulate, tipete, gesticulari, pantonima, etc. Nu vin de la Duhul Sfint. „Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh, ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu, caci in lume au iesit multi proroci mincinosi” (1Ioan.4:1)
    Deoarece la vorbirea extatică vorbitorul nu înțelege ce spune, în acest caz nu poate fi vorba de vorbire ca mijloc de comunicare, asa cum s-a intimplat la Cincizecime cand vorbirea s-a dat in alte limbi de circulatie, pentru ca cei prezenti din alte natiuni sa inteleaga. Apostolii si cei cu carte vorbeau ebraica iar poporul de rind aramaica, limbi de circulatie pe teritoriul Judeii, dar nu si in afara ei. Acesta a fost motivul miracolului vorbirii in alte limbi ce s-a dat la Cincizecime – a fost pentru ca fiecare din cei prezenti sa inteleaga Scriptura in limba lui, sa se zideasca sufleteste si rezultatul a fost convertirea masiva. Va dau un exemplu pentru zilele noastre: cum ar fi ca serviciul divin sa aiba loc unanim in ebraica, pentru ca e limbajul biblic, chiar daca nimeni nu intelege nimic. Voi recita un psalm in original, in ebraica:

    ’aschrei ha’ish ’asher lo halakh ba’atzath resha’im uvederekh chata’im lo’amad uvemoshav letzim lo jashav ki ’im bethorath ’adonai chevtzo uvethoratho jehegeh jomam valailah vehajah ke’etz shatul ’al palgei majim asher pirjo jithen be’itho ve’alehu lo jibbol vekhol ’asher ja’aseh jatzliach lo khen haresha’im ki ’im kammotz ’asher tidephennu ruach’al ken lo jaqumu resha’im bamishpat vechata’im ba’adath tzadiqim ki jodea adonai derekh tzadiqi vederekh resha’im toved

    Am recitat psalmul 1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe, duce la bun sfârșit. Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.

    V-ati ales cu ceva cand a fost in ebraica, cu toate ca a fost recitat (noi defapt cantam psalmii) in original asa cum a fost el scris in Biblie ? Nu cred. Scopul de zidire sufleteasca a fost atins doar atunci cand am folosit limba curenta, nu poti simti intr-o limba straina! Dumnezeu vorbeste tuturor popoarelor pe limba lor. Biblia a fost tradusa in cca 2300 de limbi daca nu ma insel. Prin aceasta au fost dărâmate barierele de vorbire de pe cele cinci continente, astăzi aproape toți oamenii pot auzi pe înțelesul lor Cuvântul lui Dumnezeu, sau in orice caz este cineva educat sa le traduca. Vorbirea extatică, în care nu există înțelegere conștientă, in care intelectul este decuplat, este o practică la religiile pagane și în ocultism si preluata in miscarea charismatica penticostala. Vorbirea extatica vine de la duhuri straine de demoni menite sa controleze mintea si sa tulbure duhul bun si sunt o blasfemie la Dumnezeu, iar cei ce cred in ele sunt sincer inselati, iar cei ce le practica sunt mediumuri cu manifestari spiritiste, care duc voit turma in ratacire. „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre, nu-i lasati” Matei 23:13

    Comentariu de anna — Septembrie 17, 2015 @ 20:49 | Răspunde

    • De acord cu tine: „alte limbi” se refera la ceea ce numim in zilele noastre „limbi straine” pe care unii oameni se trezesc deodata ca le cunosc perfect, fara a le fi studiat vreodata.

      Comentariu de Sorina — Septembrie 28, 2015 @ 18:27 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: