Mai in gluma, mai in serios… ;)

Martie 17, 2008

DEMISIE OFICIALA (am zis!)

Copilarie   Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce  stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, in vremea cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu  stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta fie este gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns, astfel, sa aflu ceea ce nu as fi dorit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti de bani, ura, barfa…
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei  zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile  echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, pedaland pe bicicleta varului Cristi  si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi mai pese de ratele pentru casa, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu TV si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a  inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate!…
Fiti voi mari si importanti si ocupati si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

7 comentarii »

  1. Excelent articolul asta! Te felicit!

    Comentariu de ionatan — Martie 18, 2008 @ 07:56 | Răspunde

  2. ….mai m-am tot gandit!!…vezi tu prin pildele lui Solomon scrie la un moment dat ca fiecare lucru are timpul lui!!!…..

    Comentariu de rose4you — Martie 18, 2008 @ 13:29 | Răspunde

  3. @ionatan: Cu scuzele de rigoare daca am creat confuzii – nu imi apartine, l-am primit de la cineva… 😦 Dar si mie mi-a placut foarte mult asa ca am decis sa il impartasesc si altora… 🙂

    Comentariu de Sorina — Martie 18, 2008 @ 17:30 | Răspunde

  4. @rose4you: Nu iti pot ura „Bun venit!” pentru ca ai mai trecut pe aici… 😉
    Eu cred ca nu e niciodata tarziu sa ne re-amintim sa fim copii, in suflet… asta, in cazul in care nu am ramas mereu copii din acest punct de vedere, indiferent de varsta biologica pe care ne-o purtam mai usor ori mai greu…
    E minunat sa incerci sa pastrezi puritatea, inocenta, frumusetea sufletului de copil! Ei mai au – inca – puterea sa creada, sa spere, sa iubeasca frumos si dezinteresat, sa lege relatii care nu se bazeaza pe interes, sa fie cinstiti, inimosi, toleranti, blanzi, plini de bucurie si pofta de viata… mai e cazul sa enumar si altele?!
    Ei inca mai patreaza ceva curat in suflet; cati dintre noi, ajunsi la varsta maturitatii, mai pot spune – oare – asa ceva?!…

    Comentariu de Sorina — Martie 18, 2008 @ 17:38 | Răspunde

  5. ei uite ca eu nu plang dupa copilarie DESI am avut absolut TOT ceea ce mi-am dorit…am vrut sa fiu mare si sunt ;am vrut sa am copii si am; am vrut sa studiez si…am avut har sa studiez- char daca din chitara si balet nu a iesit un „geniu”.. mi-a fost dat tot ba chiar mai mult …acum pot sa inteleg ceea ce atunci nu as fi reusit…de ce sa-mi doresc iar trecutul cand Dumnezeu are un asa viitor fain pentru fiecare dintre noi ….(cu toate greutalile sau poate nu)

    Comentariu de rose4you — Martie 18, 2008 @ 21:41 | Răspunde

  6. Poate ca trebuia sa citesti un pic mai atenta postarea mea; se pare ca nu ai inteles prea multe… Ma refeream la candoarea sufletului de copil, care nu avea chiar nimic in comun cu toata insiruirea ta…

    Comentariu de Sorina — Martie 18, 2008 @ 22:01 | Răspunde

  7. Am intalnit de cateva luni un om (femeie)matura dar cu un interior de admirat.Pe mine experientele vitii m-au facut mai adult decat ar trebui. Ceea ce am vazut in acest om puritatea candoarea linistea m-au incantat. Putem fi asadar maturi dar conteza cum tratam experientele vitii.Fie ca tot ce ne este dat sau ce ne dam noi singuri de lucru sa ne faca mai buni.

    Comentariu de gabi — Martie 20, 2008 @ 05:24 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: