Mai in gluma, mai in serios… ;)

Februarie 20, 2008

Eu sau Dumnezeu?

 Pe un blog, se dezbate o tema care suna cam asa: sa ma supun vointei lui Dumnezeu sau sa traiesc in asa fel, incat sa imi placa viata mea si sa fiu fericit acum?

Pentru ca subiectul mi-a parut foarte interesant, fac aceasta postare, redand raspunsul pe care i l-am dat, in ideea ca mai sunt (cu siguranta) si alti oameni care gandesc asa;cine stie, poate vor reusi sa inteleaga mai bine aceste lucruri!… Sper din suflet sa le fie de ajutor cuvintele care urmeaza!

Ce scria proprietarul blogului respectiv va aparea cu litere italice; comentariile mele vor fi scrise normal:

Totul e legat, dar nu pot sa inteleg sa ma supun unui plan cosmic doar pentru ca e mai greu sa lupti contra curentului. Nu pot sa ma las fiindca stie soarta/dumnezeu ce e mai bine pentru mine.
OK, sa comentam un pic chestia asta: Crezi ca sa lupti contra curentului (=vietii) e mai greu decat sa te supui planului lui Dumnezeu?! Iarta-ma, inseamna ca nu ai inteles mare lucru… 😦 In viata reala, greutatile inseamna probleme pe care sa le depasesti; DAR: liberul arbitru este activ! Ai libertatea de a lua orice decizie doresti, privind cursul vietii tale. Sa te supui vrerii (planului) lui Dumnezeu inseamna sa renunti DE BUNAVOIE la liberul arbitru! Sa nu mai ai dorinte personale si sa te supui DEPLIN SI NECONDITIONAT vrerii altcuiva (=Dumnezeu). Ai incercat vreodata sa faci chestia asta? Ai idee, macar, de cata vointa si putere ai nevoie? Ma indoiesc, sincer… Altfel, nu ai mai afirma ca este mult mai greu sa infrunti viata… E mult mai greu sa te infrunti pe tine insuti!!! Si sa reusesti sa si biruiesti! 😉
Si inca un „mic” amanunt: daca vei reusi sa renunti la tine insuti, la dorintele tale, si vei urma drumul pe care El l-a trasat pentru tine, vei ramane uimit de cum se vor desfasura lucrurile in viata ta! Vei vedea probleme incredibil de grele, imposibile, rezolvandu-se „ca printr-o minune”, vei ajunge sa te intrebi „Dumnezeule, oare ce se intampla cu mine si cu viata mea?!”, vei ajunge sa te intrebi daca este reala succesiunea evenimentelor din viata ta, ori visezi… Si toate astea au chiar si o justificare logica: atunci cand Dumnezeu ti-a trasat un drum pe care sa il urmezi ca sa implinesti ceva, NIMENI si NIMIC nu te poate impiedica! El va avea grija ca toate obstacolele sa iti fie spulberate din drum, astfel incat sa atingi scopul pentru care El te-a pregatit. DAR, ATENTIE! Sa nu cumva sa uiti de faptul ca Planul Lui pentru tine e foarte posibil sa arate cu totul altfel de ce ti-ai putea dori tu pentru tine! Si inca un lucru sa nu uiti: daca esti devotat firmei in care lucrezi sau femeii de langa tine, acest lucru va fi apreciat de cei pentru care faci sacrificii. Ei, bine, rasplata pe care o primesti de la Dumnezeu nu poate fi comparata cu rasplata primita de la oameni (oricat de importanta ar fi aceasta), pentru simplul motiv ca ea depaseste orice imaginatie! Mintea noastra nu o poate cuprinde, macar…

E bine pentru mine si sa-mi fie bine ACUM, nu pot sa stau si sa sper ca maine o sa fie mai bine.

Imi este bine acum – e o chestie atat de trecatoare! ACUM = O CLIPA. Imi va fi bine DUPA ACEEA = O VESNICIE . Este ca si cum ai face o investitie ale carei roade le vei culege in viitor. Asadar, ce ar fi cel mai „rentabil” sa alegi?! Oare, ce ar fi CU ADEVARAT BINE pentru tine? Ce intelegi prin BINE?
Cei care au asteptat salvarea au murit asteptand.

In primul rand, uiti ca suntem cu totii destinati mortii; in al doilea rand: au asteptat, e adevarat; important e ca NU AU ASTEPTAT DEGEABA; deja si-au primit rasplata, asteptarea lor s-a incheiat de cand au trecut DINCOLO. Cum pot sa iti dovedesc asta? Nu pot, cu genul de argumente pe care le-ai astepta tu. Dar asta nu inseamna ca tu imi poti dovedi contrariul, nu?! EU STIU, sunt sigura de afirmatiile mele; dar tu, oare, esti la fel de sigur? Ai fi in stare sa platesti cu viata ca sa dovedesti ca aceasta (viata) e mai valoroasa decat ceea ce va urma? Ei, bine, acei oameni care au murit asteptand, au platit si cu viata, si cu moartea lor pentru a-si sustine convingerile… Salvarea sufletului nu se face intr-o clipa, trebuie multa „munca” si sacrificii pentru asta… DAR MERITA!

Anunțuri

30 comentarii »

  1. Desi as avea mai multe de zis, ma rezum la asta: cu ce sustii afirmatia: „Salvarea sufletului nu se face intr-o clipa, trebuie multa “munca” si sacrificii pentru asta…”? Biblia spune altceva… Esti mintuit (sufletul e salvat) in clipa in care ai crezut in Isus ca jertfa rascumparatoare si il accepti ca Domn (stapin). Daca este nevoie de versete, pot furniza o lista…

    Comentariu de Catalin — Februarie 21, 2008 @ 05:15 | Răspunde

  2. Raspunsul este mai mult decat simplu : Nu ma supun vointei lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu vrea absolut nimic in ceea ce priveste individul. Daca cineva considera ca Dumnezeu ”are un plan pentru el si numai pentru el” este de un egoism feroce.

    Comentariu de krossfire — Februarie 21, 2008 @ 06:56 | Răspunde

  3. Cu versete poate veni oricine. Toate orientarile crestine se bazezaza pe versete.
    E adevarat ca Dumnezeu nu are nevoie de efortul tau, ca sa te mantuiasca, dar ai tu. Si inca ce efort! Daca ar fi cum spui tu, ar mai fi pe lume impotrivire la crestinism? Care a fost atunci meritul martirilor? Tu crezi ce spui? Asa o Evanghelie ieftina numai o societate de consum poate propovadui. Nevoie de lupta, de veghere, este la noi. Painea ti-o castigi singur (numai la barza chioara ii face Dumnezeu cuib), efortul e mare, dar ia imparte-o, sau arunc-o pe ape! Ai sa vezi ca efortul de a face asa ceva este si mai mare. Daca nu lupti, daca nu alergi, daca nu veghezi, iti pierzi cununa.
    Ce inseamna asta exact, probabil ca stii versete. Dar eu indraznesc sa-ti spun ca Dumnezeu nu se joaca. Un Dumnezeu adevarat este responsabil de creatia Sa. De-aia stim si noi (unii) ce e aia responsabilitate.

    krossfire, tu crezi ce spui? Dumnezeu are un Plan pentru fiecare individ care accepta asta, dar pentru cei ca tine, care imi arati „egoismul tau feroce” prin exact cuvintele tale, planul e unul pentru toti: lasati in voia mintii lor pacatoase. Sau nu mintea ta Ii neaga si Ii batjocoreste puterea?
    Lasa-ma sa-ti spun: Dumnezeu are un plan cu mine personal. Il are dinainte de a fi eu. Am cautat sa fug de planul asta, cum faci tu. Eu n-am reusit totusi… Tu poate reusesti. Dar crede-ma… Atunci chiar eram „de un egoism feroce”

    Comentariu de ionatan — Februarie 21, 2008 @ 13:56 | Răspunde

  4. As vrea sa-ti argumentez ionatan dar sunt aproape sigur ca nu vei intelege si ca vom duce discutia asta la infinit. Ideea de destin este o fictiune.

    Probabil am nimerit pe un blog adventist (sper sincer ca nu) sau habotnic. Nu ma voi intoarce pentru simplul motiv ca in momentul in care in anul 2008 cineva considera o religie (o singura religie si numai una) ca fiind intr-adevar relevanta (si mai grav : decisiva) are o problema de evolutie spirituala si intelectuala.

    Comentariu de krossfire — Februarie 21, 2008 @ 18:52 | Răspunde

  5. @krossfire: „Probabil am nimerit pe un blog adventist (sper sincer ca nu) sau habotnic. Nu ma voi intoarce pentru simplul motiv ca in momentul in care in anul 2008 cineva considera o religie (o singura religie si numai una) ca fiind intr-adevar relevanta (si mai grav : decisiva) are o problema de evolutie spirituala si intelectuala.”
    Draga K,
    Imi pare tare rau sa te dezamagesc ( 😉 ) dar gresesti profund: nu, nu sunt nici adventista, nici habotnica! Poate chiar dimpotriva! 🙂 Pur si simplu, sunt un om care crede in Dumnezeu si nu contest celelalte credinte, desi sunt crestina-ortodoxa! Asadar, EU, una, nu consider ca religia mea este cea mai buna iar celelalte sunt aberatii. Dimpotriva, am convingerea ca exista mai multe cai de a ajunge in acelasi loc (Dumnezeu); important este ca, din momentul in care ti-ai ales calea (sa fii ortodox, catolic, budist, scientolog, baha’i, musulman, evreu etc – sa ma ierte religiile nepomenite aici, chiar nu mi le pot aminti pe toate, in acest moment!) sa te tii de acea cale, sa te supui rigorilor pe care aceasta le impune si, mai ales, sa acorzi lui Dumnezeu (indiferent cum este El numit, in acea religie) si oamenilor valoarea care le trebuie acordata.
    Daca doresti sa revii in acest loc, vei fi binevenit, indiferent daca te consideri credincios, ateu, gnostic ori agnostic. In definitiv, esti UN OM, ca si noi, ceilalti! Lucru pentru care te respect si nu iti ingradesc libertatea de a te exprima (atata timp cat nu incalci regula stabilita pentru acest blog: FARA INCALCAREA BUNULUI SIMT!).
    Singurul om care iti poate ingradi revenirea sunt eu; iar eu – deocamdata, cel putin – nu doresc acest lucru.
    Si inca un amanunt: daca tot esti de alte pareri decat cele enumerate pe aici, cred ca ar fi mai interesant (si mai util, poate, pentru toti) sa ne prezinti argumentele tale, pe un ton decent. Cine stie, poate ca dreptatea este de partea ta si noi, ceilalti (care suntem de alta parere) inca nu am inteles acest lucru! Ajuta-ne sa il intelegem, daca esti atat de convins de acest adevar!
    Esti suficient de inteligent (am vazut din postarile tale) sa fi inteles ceea ce am dorit sa iti transmit!
    Orice vei hotara, iti multumesc pentru aceasta vizita si sper (cu adevarat!) sa nu fie si ultima!
    PS: ma prefac a nu fi bagat de seama cuvintele astea: „are o problema de evolutie spirituala si intelectuala” – intre noi fie vorba, nu e frumos sa afirmi, despre oameni pe care nu ii cunosti, ca sunt mai involuati spiritual ori intelectual, fata de tine! Asa, intre noi fie vorba… 😉

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 19:22 | Răspunde

  6. @ionatan: Bun venit pe blogul meu si tie! (Iarta-ma, K, cred ca am uitat sa iti transmit si tie acest lucru! Sincer, imi pare rau! 😦 Nu a fost cu intentie…)
    Te rog sa incerci ca, pe viitor, sa nu mai apelezi la epitete de genul „egoism feroce”! Sunt sigura ca puteai formula cu totul altfel, astfel incat sa nu il jignesti (in mod gratuit, poate) pe un alt musafir al blogului meu!
    Cu totii sunteti bineveniti aici si doresc ca nimeni sa nu simta ca „a gresit usa” venind in vizita la mine! In plus, dupa cum ii transmiteam si lui K, nu ne cunoastem atat de bine incat sa ne adresam cuvinte grele; iar daca ne cunoastem si simtim nevoia de astfel de remarci, e mai bine sa mergem sa le postam pe blog-ul celui carui ii sunt adresate, rezervandu-i dreptul de a le da drumul spre postare ori nu! Asa mi se pare corect… 😉
    Sunt convinsa ca imi vei respecta rugamintea, drept pentru care iti multumesc! Si te mai astept sa treci pe la mine! 😉

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 19:30 | Răspunde

  7. @ionatan: Iti datorez scuze, am vazut abia dupa postare ca primul care a folosit expresia cu „egoism feroce” a fost K; cu toate acestea, nu era necesar sa o folosesti si tu… puteai incerca sa fii un pic mai „altfel”, am dreptate? 😉

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 20:32 | Răspunde

  8. Pur si simplu replica de sus (a userului ionatan) era scrisa in minunatul stil ”Cum poti sa contesti ceva in care eu cred ca exista”, stil de gandire care corespunde unei logici mai vechi.

    Aveam impresia ca este vorba despre martorii lui Iehova sau adventisti datorita unei fixatii pe tema destinului (in ambele religii,in special in prima exista credinta destinului si a mantuirii native). Ambele secte imi repugna prin naivitatea (sa nu spun prostia) crasa de care dau dovada membrii lor in fiecare aparitie publica.

    Epitetul egoism feroce imi apartine si se leaga de parerea mea anterioara conform caruia acesta este un blog de sectanti.

    Desi am avut legatura si am studia religia crestina (din perspectiva amatorului) nu o pot considera decat o religie, si atat. Desigur, sunt botezat crestin ortodox si pot spune ca dogma actuala mi se pare destul de convenabila. Cred in Dumnezeu dar am preferat sa nu-l personalizez pentru ca mi se pare mult prea uman si facil. Cred ca ati citit postul meu despre ”echilibrul divin”.

    Problema destinului au pus-o si filosofii si celalalte religii. Un punct interesant il avea Mazdaismul (Zoroastrianismul), cea mai veche religie monoteista de la care iudaismul si ulterior crestinismul au copiat conceptele de rai\iad\ingeri. Islamismul impartaseste aceeasi opinie, a ideei de destin ”divin” asupra caruia nu putem interveni. Fatalismul romanesc si ”inchinarea in fata destinului” sunt niste greseli care pot distruge vieti.

    Este desigur usor ca la 60 de ani sa spui ”asta mi-a fost destinul” pentru simplul motiv ca nu ai fost in stare sa faci mai mult.

    Eu sunt mai simplu ghidat si merg pe ideea ca Dumnezeu ma va ajuta (in sensul in care Dumnezeu va fi prezent, pentru ca simpla lui personalizare este o fantasma) in scopurile mele atata timp cat nu incalc libertatile celorlalti.

    Prin urmare : Ori imi ating scopurile, ori mor incercand. Pana acum a mers. O viata in care sa ma inchin in fata unei mistificari a conceptului divin nu este o viata care sa merite traita ! (perspectiva mea, evident)

    Comentariu de krossfire — Februarie 21, 2008 @ 20:32 | Răspunde

  9. Eu nu cred că există o opoziţie sau tensiune între voinţa lui Dumnezeu şi viaţa după propria noastră voinţă. Mai degrabă, există doar o problemă de management legat de cele două componente…

    Comentariu de anahoretus — Februarie 21, 2008 @ 20:36 | Răspunde

  10. @K:”Aveam impresia ca este vorba despre martorii lui Iehova sau adventisti datorita unei fixatii pe tema destinului (in ambele religii,in special in prima exista credinta destinului si a mantuirii native). Ambele secte imi repugna prin naivitatea (sa nu spun prostia) crasa de care dau dovada membrii lor in fiecare aparitie publica.” Slava Domnului ca ai aflat adevarul la timp! 🙂 Nu sunt sectanta iar credinta mi-e mai mult decat „constienta”… Nici eu nu ma omor dupa „religiile” pomenite de tine; dar, cu toate astea, insist sa ii respectam ca oameni si sa nu folosim cuvinte dure la adresa nimanui! TE ROG! Respecta-le alegerea, CHIAR SI ATUNCI CAND EI NU O POT RESPECTA PE A TA! Daca te crezi mai presus de ei, incearca sa si dovedesti asta, prin intreaga ta existenta. Si, chiar nici atunci, nu fi atat de sigur ca esti mai bun decat ei! 😉
    „Epitetul egoism feroce imi apartine si se leaga de parerea mea anterioara conform caruia acesta este un blog de sectanti.” – acelasi comentariu (nu voi face Copy/Paste! 😛 )
    „Cred in Dumnezeu dar am preferat sa nu-l personalizez pentru ca mi se pare mult prea uman si facil.” Religia crestina este o religie, si atat… Corect! Nici eu nu il pot concepe pe Dumnezeu ca pe un batranel de treaba, cu barba pana in pamant etc. Mai degraba, il percep ca pe o forta… Dar religia crestina (daca nu ma insel) ne si recomanda sa nu il personalizam, El fiind „mai presus de intelegerea noastra” (scuze, e un citat din memoria mea cea de tot rasul… )
    „Fatalismul romanesc si ”inchinarea in fata destinului” sunt niste greseli care pot distruge vieti.” De acord, dar numai in oarecare masura… daca stii cum sa o faci, iti poate salva viata… 😉 La propriu!… Daca uit, adu-mi aminte sa postez cateva ganduri referitor la DESTIN si LIBERUL ARBITRU, te rog!
    „Eu sunt mai simplu ghidat si merg pe ideea ca Dumnezeu ma va ajuta (in sensul in care Dumnezeu va fi prezent, pentru ca simpla lui personalizare este o fantasma) in scopurile mele atata timp cat nu incalc libertatile celorlalti.” In privinta asta, subiectivismul este la el acasa… sincer!
    „Ori imi ating scopurile, ori mor incercand.” Macar crezi CU ADEVARAT in ceva, ceea ce e foarte bine!
    „O viata in care sa ma inchin in fata unei mistificari a conceptului divin nu este o viata care sa merite traita !” Nu pot sa cred: iarasi gandim la fel! 😉 🙂
    PS: ma bucur ca te-ai razgandit si nu ne-ai parasit… 🙂

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 20:55 | Răspunde

  11. Exact, anahoretus.
    K, scuze pentru neintelegere. Prefer sa-L inteleg pe Dumnezeu si voia lui.

    Sorina, nu am dorit sa-ti supar oaspetii sau pe tine. Scuze.

    Comentariu de ionatan — Februarie 21, 2008 @ 21:03 | Răspunde

  12. Anahoretus : Ai capacitatea de a fi mai diplomat decat mine in exprimarea opiniilor. Pana la urma cam asta voiam sa spun si eu cand am folosit expresia ”egoism feroce”. Voiam sa ma impotrivesc ideii unui destin impus si mai ales a unui maret destin impus.

    Sorina : Da, Biblia nu accepta personalizari (de la Decalog incoace) insa personalizarea divina apare tot mai des in internalizarea religiei (a sunat cam tampitel fraza, stiu). Sunt din ce in ce mai multi oameni care spun acel ”Dumnezeu o sa te pedepseasca\rasplateasca” de parca Dumnezeu va cobori in chip uman si va face tot posibilul sa iti primesti pedeapsa. Pana la urma avea si Aristotel dreptate cu ceva cand numea destin acel lung sir de consecinte ale unei fapte care se vor rasfrange pozitiv sau negativa asupra infaptuitorului.

    Comentariu de krossfire — Februarie 21, 2008 @ 21:33 | Răspunde

  13. Ionatan : Nu m-am simtit jignit sau suparat si n-am vrut la randu-mi sa raspund in tonul ala insa tindeam din ce in ce mai mult sa cred ca am dat peste un blog al vreunei secte, lucru care mi-ar fi displacut.

    Comentariu de krossfire — Februarie 21, 2008 @ 21:58 | Răspunde

  14. @K: „Da, Biblia nu accepta personalizari (de la Decalog incoace) insa personalizarea divina apare tot mai des in internalizarea religiei” Asa este; dar eu nu ma simt obligata sa accept aceasta „personalizare”. Credinta nu imi este stirbita cu nimic, din aceasta cauza. 😉 Felul in care il percep eu pe Dumnezeu nu este un protest fata de aceasta „personalizare”, pur si simplu il percep altfel, atat. Si ma straduiesc sa fiu o buna crestina (atat cat imi permite conditia mea de „simplu muritor”), desi nu intotdeauna sunt multumita de „prestatia” mea din acest punct de vedere (sunt, pana la urma, supusa greselilor omenesti, ca oricare altul). Cred ca important este faptul ca ma straduiesc si, pe cat posibil, incerc sa „gresesc” cat mai putin…
    „Sunt din ce in ce mai multi oameni care spun ca acel ”Dumnezeu o sa te pedepseasca\rasplateasca” de parca Dumnezeu va cobori in chip uman si va face tot posibilul sa iti primesti pedeapsa.” Aici, cred ca este o perceptie gresita, cu atat mai mult cu cat rasplata (cu + sau -) o primim dupa ce parasim acest univers material…
    Cat despre destin si liber arbitru, iata parerea mea:
    M-am intrebat de multe ori: cum putem spune ca Dumnezeu ne ingaduie sa luam singuri deciziile in ceea ce priveste viata noastra daca, in acelasi timp, credem ca fiecare dintre noi are un anume drum pe care trebuie sa il parcurga, drum pe care – generic – il numim DESTIN? Am ajuns la concluzia ca destinul este o insiruire de evenimente prin care avem de trecut (cum ar fi insiruirea claselor pe care le parcurgem, pe durata scolii); nu poti trece la evenimentul urmator pana cand nu ai ales calea pe care o vei urma, aflandu-te – inca – in evenimentul precedent; in functie de alegere (prin exercitarea liberului arbitru, pe care Dumnezeu insusi ni-l respecta), determinam configuratia noului drum care, cu toate acestea, nu va fi privat de prezenta restului de evenimente obligatorii din viata noastra, cele prevazute in destin si inca neimplinite. Asadar, exista destin, exista si liber arbitru si, pana la urma, omul isi traieste viata dupa cum el insusi hotaraste, desi Dumnezeu i-a rezervat un anumit rol. Asa cum nu poti trece in clasa superioara fara a le fi absolvit, mai intai, pe cele care o preced, nu poti trece la evenimentul urmator pana cand nu ai “epuizat” evenimentele care il precedau. De unde si vorba “Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!”, de unde si remarca despre implacabilitatea destinului…

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 22:21 | Răspunde

  15. @K si @ionatan: va multumesc amandurora pentru maturitatea de care ati dat dovada, reusind sa depasiti o situatie care putea degenera! Sunt fericita si mandra ca va numarati printre vizitatorii blog-ului meu si sper sa va faca placere sa fiti aici, inca multa vreme de acum incolo!
    Va multumesc pentru faptul ca imi dati voie sa va respect!

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 22:23 | Răspunde

  16. @anahoretus: „Eu nu cred că există o opoziţie sau tensiune între voinţa lui Dumnezeu şi viaţa după propria noastră voinţă. Mai degrabă, există doar o problemă de management legat de cele două componente…” Ma refeream la faptul ca, de multe ori, ceea ce ne dorim pentru noi si ceea ce a hotarat Dumnezeu, ca destin al nostru, pot fi doua lucruri antagonice. Dar am invatat un lucru de mare importanta in viata: nu tot ceea ce imi doresc pentru mine este si bine pentru mine (multe dorinte fierbinti care mi s-au implinit s-au dovedit a fi, pana la urma, complet ne-benefice)… 😦 Si atunci am inteles ca trebuie sa „Ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea implini si, atunci, poate ca nu iti va mai parea o idee atat de buna!”… De aceea il rog pe Dumnezeu sa ia deciziile cele mai importante pentru viata mea… Iar deciziile Lui au fost intotdeauna incredibile… 😉

    Comentariu de Sorina — Februarie 21, 2008 @ 22:29 | Răspunde

  17. Ionatan: ma bucura ca inteleg ca esti un cunascator al scripturilor (si chiar daca ai fi / esti adventist, sa stii ca toata admiratia pentru ei – nu multi staruiesc in intelegerea Scripturilor ca ei). Dar nu voi intra intr-o dezbatere pe tema mintuirii sufletului si a sigurantei mintuirii. Atit cit mi-e de inteles deocamdata, stiu ca ea este lucrarea lui Dumnezeu in mine: trecuta, prezenta si viitoare. Nu am putut face nici o FAPTA ca sa o merit, nici ca sa o obtin. Tot ce am facut a fost sa recunosc ca am nevoie de ea. Si am primit-o, prin harul lui Dumnezeu. Si tot El mi-o pastreaza, tot prin har. Vad ca intelegi cum e cu rasplata (cununa) care se poate pierde, rasplata care nu e totuna cu mintuirea, dupa cum sunt convins ca stii. Mintuit dar fara cununa, ca prin foc, nu-i asa? Nu i-as dori nimanui sa fie astfel, si aici apar eforturile, lucru pentru care se lupta si Pavel, nu? Cununa va fi in functie de fapte, asta da, dar un crestin nu face fapte bune ca sa fie mintuit, ci pentru ca a fost mintuit (nu vorbesc de un crestin „onorific”, ci de unul nascut din nou, bineinteles). Dar trag nadejde ca stii toate acestea.

    Pentru ceilalti: bineinteles o intrebare ca cea din titlu se adreseaza cuiva temator de Dumnezeu. Altfel de ce mi-as bate capul cu o astfel de intrebare? Traiesc „la maximum” cum pot mai bine acum si aici. O supunere orbeasca nu aduce decit minie si dorinta de rebeliune. Dar cind ajungi sa te supui cuiva pentru ca il iubesti, atunci slujesti din placere, iti gasesti desfatare in a sta cu persoana iubita, a o cunoaste si a-i aduce bucurie. Hristos nu a venit sa ne puna piciorul pe grumaz si sa ne supuna, El fiind Dumnezeu si noi noroi, ci a venit sa ne slujeasca (pina la jertfire) din dragoste pentru noi. Acum dar, daca sunt indragostit de curatia si dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, atunci bineinteles ca imi va face placere sa ascult de poruncile Lui, caci El stie mai bine decit mine ce este bine pentru mine.
    Sunt uimit cite „oferte” exista pe piata in privinta diverselor probleme si dileme din viata omului (legate de existenta lui – de unde vine si incotro merge – sau probleme in casnicie, societate etc). Si aici intra in joc o sumedenie de consilieri, psihologi etc. Oamenii merg cu incredere la ei sperind ca vor gasi solutii la intrebarile ce ii framinta. Dar eu stiu un lucru: Daca primesc un TV, nu o sa citesc in cartea de bucate cum sa-l folosesc. Ci exista un manual de utilizare, conceput de creatorul TVului, care imi descrie cum pot sa fac ca TVul sa-si indeplineasca rolul pentru care a fost creat (si totusi citi nu sunt cei care arunca deoparte manualul imediat bazindu-se pe experienta proprie…). Si in cazul intrebarii din titlu, mai ales ca este adresata oamenilor lui Dumnezeu, cred ca trebuie sa cautam raspunsul in manualul de care ne descrie scopul omului in aceasta creatie si cum sa-si indeplineasca menirea.
    Deci putem sa ne uitam mult si bine la acel TV si sa ne dam cu parerea fiecare la ce e bun si cum putem sa-l folosim. Dar cred ca e mult mai clar si indicat sa vedem ce spune cel ce l-a creat despre el. Deci hai sa vedem ce spune Dumnezeu despre noi… Va invit asadar sa cautam ce spune Dumnezeu despre cum sa traim noi, lucru care cred ca este singurul important, nu ce parere am eu, cum consider eu ca ar fi bine…
    Daca sunt INTR-ADEVAR al Domnului, atunci Domnul Isus a murit pentru mine ca eu sa nu mai traiesc pentru mine, ci pentru Dumnezeu. Ba nici macar eu nu mai traiesc pentru Dumnezeu, ci, cum spune apostolul Pavel in Galateni: „Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.”
    Cred ca numai acest verset si ar spune destul daca am optiuni la intrebarea „sa ma supun voii lui Dumnezeu?” Daca intr-adevar Hristos locuieste in tine, atunci nu ai alternativa. Daca nu, atunci degeaba te straduiesti sa te supui, pentru ca oricite fapte bune ai face, dupa cum spune profetul Isaia: „Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sint ca o haina minjita”. Oricite eforturi ai depune sa-i faci voia, tot descalificat vei ramine…

    Comentariu de Catalin — Februarie 22, 2008 @ 07:14 | Răspunde

  18. Bun venit si tie, d_D! Multumim pentru link!
    Totusi, poate ar fi fost mai bine sa il postezi la subiectul privind-o pe Maica Tereza… Dar nici asa nu e prea rau!… 😉 Important e sa ajunga mesajul acolo unde trebuie! 🙂

    Comentariu de Sorina — Februarie 22, 2008 @ 12:33 | Răspunde

  19. Daca o religie precum crestinismul nu oferea libertatea de alegere totala (similara unui sistem legislativ : ti se explica faptul ca fiinta divina nu te va impiedica si nici nu va fi ingaduitoare cu faptele mai putin ”bune” insa plata o vei primi ”candva”) aceasta religie nu ar mai fi rezistat si nu s-ar fi impus.

    Crestinii sunt constienti ca exista pedepse care-i vor ajunge in presupusa viata de apoi insa stiu de asemenea ca daca azi fac o fapta care incalca dogma crestina nu va veni niciun fulger sa-i ucida instantaneu. Pana la urma, cel mai grav pacat este sa te inseli pe tine (si daca te consideri parte din Divinitate, cum ar trebui, pe Dumnezeu in acelasi timp).

    Unul dintre motivele pentru care imparatul Constantin (imparat pagan, versat politic si destul de sangeros) a reusit sa impuna istoric religia crestina a fost si faptul ca ea nu forta pe nimeni sa faca ceva si nu arunca acea povara a ”destinului prestabilit”(culturile existente si recentul cult al imparatului fortau ideea unor zeitati umane).

    Comentariu de krossfire — Februarie 22, 2008 @ 16:23 | Răspunde

  20. Krossfire,
    Nu ştiu despre care creştinism vorbeşti, dar a privi creştinismul doar ca pe un cod de constrângeri atunci e grav.

    Sunt de acord cu cele două paragrafe şi aş avea doar o notă de subsol: Constantin şi-a ucis doar soţia pe numele ei Fausta şi pe fiul lui Crispus pentru că îi bănuia de complot. Şi creştinismul nu a fost impus de Constantin. El doar a dat un edict de toleranţă în 313 B.C. la Mediolanum deşi creştinii erau doar 10% din populaţia Imperiului. Faptul că nu a văzut în creştinism decât un instrument şi nu un mijloc îl atestă şi faptul că a rămas toată viaţa Pontifex Maximus şi s-a crezut încarnarea zeului Sol invictus…

    🙂

    Comentariu de anahoretus — Februarie 22, 2008 @ 19:33 | Răspunde

  21. După mine, creştinismul nu trebuie comentat, trebuie trăit. Comentariile nu fac decât să înfierbânte spiritele făcându-le să-şi nege propriile convingeri la modul cel mai jalnic cu putinţă. Nu e mai bine aşa:

    Oceane are lumea-n lung şi-n lat,
    Şi zare largă cât un dezmierdat.
    Întreabă-te – de ce nu te întrebi,
    De are-n ea şi-mpăduriri cu cerbi?

    Şi vânători cu sufletul vâlvoi
    Gonind vânatu-n sine, ca şi noi,
    Şi focuri mari în valea cu ciulini
    Şi focuri mici în vârfuri de la spini.

    Din toate astea are lumea-n ea,
    Şi sunt şi eu pe-aici, cu setea mea…
    Dar ştiu că e-n pădure şi-un izvor
    De setea mea de-ocean, ‘destulător,

    Că este drum şi sunt în ea poteci
    Pe care poţi să cânţi şi poţi s-alergi…
    Iar de ajuns în luminiş, va fi
    O zi rostită-n taină, scumpă zi.

    Comentariu de ionatan — Februarie 27, 2008 @ 20:29 | Răspunde

  22. E bine sa iti fie sete si sa incerci sa ti-o potolesti! 😉 Dar fiecaruia „ii pica bine” un anumit tip de apa: mai dulce, mai acida, mai dedurizata, mai rece ori mai calda, mai tulbure ori cristalina… Sa ingaduim fiecaruia sa isi aleaga izvorul din care sa isi potoleasca setea! Important e sa o faca, cumva! Altfel, VA MURI… 😉
    Unii isi ogoiesc setea de la izvorul crestinismului… altii, poate ca nu… e dreptul lor!

    Comentariu de Sorina — Februarie 27, 2008 @ 20:43 | Răspunde

  23. Dreptul lor… dar sa nu fie stângul Domnului, unde sunt… caprele 🙂

    Comentariu de ionatan — Februarie 27, 2008 @ 20:52 | Răspunde

  24. M-ai prins… Care-i faza cu caprele?! Nu mi-a picat fisa…
    Adica, nu sunt oi, ci capre, sau cum?!

    Comentariu de Sorina — Februarie 27, 2008 @ 21:16 | Răspunde

  25. Daca imi permite Ionatan, o sa incerc sa te „desprind” eu… Raspunsul il gasesti in Matei, cap 25… Iar daca nu ai Biblia pe la indemina si daca nu se supara nimeni, iata aici raspunsul (ca doar nu il tastez, ci un simplu copy + paste…)

    Mat 25:31 „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
    Mat 25:32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
    Mat 25:33 Şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
    Mat 25:34 Atunci împăratul va zice celor dela dreapta Lui: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.
    Mat 25:35 Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit;
    Mat 25:36 am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
    Mat 25:37 Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: „Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut?
    Mat 25:38 Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
    Mat 25:39 Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”
    Mat 25:40 Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”
    Mat 25:41 Apoi va zice celor dela stînga Lui: „Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
    Mat 25:42 Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
    Mat 25:43 am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.”
    Mat 25:44 Atunci îi vor răspunde şi ei: „Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu ţi-am slujit?”
    Mat 25:45 Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
    Mat 25:46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.”

    Comentariu de Catalin — Februarie 29, 2008 @ 08:52 | Răspunde

  26. Salutari Sorina!
    Sincer, ma bucur ca te-am cunoscut! 🙂
    A… am urmarit putin discutiile de pe blog si mi-a rasarit un zambet in coltul gurii! Eu n-am nimic nici impotriva „experientelor mistice” (prin asta intelegand ceva dincolo de intelegerea noastra care ne produce uimire, extaz si care poate fi perceput numai intuitiv), nici impotriva unui „plan divin preconceput” caruia putem alege daca vrem sa ne supunem au ba(deci nu renuntand la liberul arbitru, ci tocmai folosindu-ne de el), nici impotriva tenacitatii vointei umane (evident supuse celei a lui Dumnezeu-conform unui cod etic prestabilit). De fapt eu am experimentat cate putin din toate si ma bucur ca exista oameni deschisi sa discute despre astfel de subiecte. 🙂 In ce priveste rezervele si increderea, e normal sa fim precauti cu sectele habotnice, insa atata vreme cat avem o credinta tare, nimic n-ar trebui sa ne zdruncine temelia! 😉 Ar fi totusi o piedere de vreme sa incerci sa conversezi cu un habotnic, pentru simplul fapt ca el monologheaza! Astea fiind spuse, va doresc tuturor o saptamana in care SA SIMTITI prezenta si aprobarea lui Dumnezeu in tot ce faceti si sa faceti ceea ce Ii este placut Lui!

    Comentariu de Dana M. — Martie 3, 2008 @ 06:03 | Răspunde

  27. @catalin: Multumesc frumos de deslusire… banuiam eu ceva dar acum am certitudini… Problema e ca nu am o parere grozava despre oi, ca sufera de „spiritul de turma” (pe care stii ca nu prea il inghit); „capra” are o conotatie nu tocmai placuta (de obicei, e numita asa o femeie cand vrei sa ii adresezi un „compliment”); mie imi plac caii; au si ei loc pe undeva, pe langa Iisus? Macar un loc mai in spate, undeva, nu am pretentii ori asteptari mari (stiu prea bine cat imi valoreaza pielea… 😉 )…
    (JUST KIDDING!!! 🙂 )

    Comentariu de Sorina — Martie 3, 2008 @ 19:52 | Răspunde

  28. @dana_m: Bun sosit in „casa” mea! Ma bucur sa te intalnesc si aici! 😉
    „Ar fi totusi o piedere de vreme sa incerci sa conversezi cu un habotnic, pentru simplul fapt ca el monologheaza!” Cam asa cred si eu… In general, imi plac oamenii cu minte destupata, care au ca hobby (ma rog, unul dintre ele) sa foloseasca „umplutura” cu care le-a inzestrat Dumnezeu cutia craniana! Dupa cum zic eu: „Nu avem cap numa’ ca sa nu ne ploua in gat!” 🙂

    Comentariu de Sorina — Martie 3, 2008 @ 20:00 | Răspunde

  29. Eu cred ca Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru,dar ne-a lasat si legile Lui invatandu-ne ce este bine , ne-a avertizat si cu privire la ce este rau(pacat).Iar omul este liber sa aleaga .Inca de pe vremea lui Adam si Eva ,Dumnezeu i-a lasat pe oameni la libera alegere, dar inainte de asta au fost avertizati,ca si acum . Sa omori un om este pacat si incalcarea legii oamenilor nu numai a Lui D-zeu; cine poate sa zica:nu am stiut ca nu e voie sa fac asta? Deci vreau sa spun ca inainte de a alege ,omul stie ce e bine si ce e rau dar in multe cazuri alege raul.Despre planul cosmic in voia caruia ar trebui sa ne lasam ,nu cred ca e vorba de un plan a ceea ce fac in fiecare secunda ca si cum o forta cosmica m-ar conduce , iar eu nu mai trebuie sa fac nimic din proprie initiativa deoarece „stie dumnezeu ce e bine pt. mine”.A-L urma pe D-zeu inseamna sa renunti la EUL tau nu la liberul arbitru ,iar planul lui Dumnezeu e pentru intreaga omenire si este vorba de mantuirea venita prin Isus.Dar si aceasta intreaga omenire are liberul arbitru sa aleaga daca vrea sa fie mantuita sau nu si dupa cum se vede putini sunt cei ce urmeaza calea adevarului.
    „…sau sa traiesc in asa fel, incat sa imi placa viata mea si sa fiu fericit acum?” cred ca se refera la placerile vietii acesteia, la placerile de o clipa(distractii…) daca sa renunte la ele si sa urmeze legile Lui Dumnezeu in asteptarea vietii de dupa moarte in care sa fie o vesnicie fericit,insa nu prea crede in aceasta vesnicie de aceea nu stie ce sa faca.Mai departe zice ca altii au murit asteptand,nu stiu ce vrea cred ca vrea o dovada mai clara a existentei Lui Dumnezeu
    ” UNELE CARTI INFORMEAZA, ALTELE REFORMEAZA, DAR NUMAI BIBLIA TRANSFORMA”

    Comentariu de Laura — Martie 13, 2008 @ 18:08 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: