Mai in gluma, mai in serios… ;)

Ianuarie 26, 2008

Din nou despre CLIPA aceea…

Iata ca (din nou!) imi revine in minte faptul ca nimic din ceea ce ni se intampla nu este intamplator… Mi-am dorit sa gasesc pe net oameni din orasul meu natal (Braila) si am reusit, pana la urma! Atunci cand imi pierdusem orice speranta, cand nu mai voiam „sa sap pe net”, netul a venit singur la mine, ca sa zic asa…  😀 Ba, mai mult: cred ca din aceasta intamplare se poate naste o frumoasa prietenie (din cate am citit pana acum pe blogul persoanei respective… PERSOANA stie cine e! 😉 ). Cred ca vom avea multe de invatat una de la alta (desi ne despart niste ani, ca varsta, intotdeauna am spus ca SI DE LA UN COPIL AI CEVA DE INVATAT, CU SIGURANTA! NU DOAR DE LA OAMENII MATURI. VARSTA NU ESTE O GARANTIE, DIN PUNCTUL ASTA DE VEDERE!). De ce trebuia sa ni intalneasca drumurile tocmai acum? Care dintre noi are nevoie de cealalta, in acest moment? Sau, poate ca unii dintre prietenii nostri vor fi ajutati prin intermediul nostru… Vesnica intrebare: DE CE? In timp, vom afla raspunsul (sau raspunsurile)…

Pana atunci, este necesar doar sa ne traim fiece clipa ca si cum ar putea fi cea din urma, desi este posibil sa mai avem inca multe, de acum incolo… Caci viata e plina de surprize, mai mult sau mai putin placute… si nu stim niciodata cat timp mai avem la dispozitie sa facem ceea ce inca nu am facut… nu am putut sau nu am vrut ori am considerat ca mai avem „o viata intreaga inainte”… Nu amanati implinirea lucrurilor importante, caci oricand poate veni CLIPA si, atunci, veti regreta ca nu ati spus tot ceea ce aveati de spus, ca nu ati trait tot ceea ce ati dorit si v-a stat in putinta, ca nu ati iubit sau iertat destul, ca mai aveti de platit datorii de onoare sau banesti… Poate mai aveti de multumit cuiva care v-a facut un bine; poate mai aveti de multumit cuiva care v-a facut un rau, caci „in tot raul este un bine”; poate mai aveti de luptat pentru un vis; poate nu le-ati aratat celor care v-au crescut sau fratilor sau prietenilor cat de mult apreciati ceea ce au facut pentru voi, cat de important a fost ca v-au iubit si cand le-ati fost pe plac, si cand ati fost insuportabili; poate inca nu ati aratat celor care v-au ranit (cu voie sau fara), ori celor care v-au facut rau ca sa le fie lor bine, cata intelegere si compasiune aveti pentru slabiciunea lor in a fi oameni, pentru lipsa lor de putere in a merge pe drumul cel drept, cata iertare gasiti in sufletul vostru, pe care sa le-o daruiti cu sinceritate si bunavointa…

Incercati sa va „aduceti datoriile cat mai la zi”, astfel incat, in momentul cand va sosi CLIPA, sa aveti sufletul cat mai impacat si luminos si sa lasati in urma o mostenire demna: o amintire a unui om deosebit, pe care multi sa isi fi dorit sa il poata cunoaste si avea aproape…

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: