Ursul crestin

     Un ateu se plimba prin padure, minunandu-se de frumusetile naturii:
- Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul auzi in spatele lui niste zgomote ciudate. Cand se intoarse, vazu un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si… cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o lua la fuga; insa ursul avea conditie fizica, asa ca il urma constiincios… Tipul era atat de ingrozit incat, la un moment dat, se impiedica si cazu.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racni:
- Doamneeee!!!
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o Voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe  seama intamplarii cosmice… iar acum vrei sa te salvez?! Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- Stiu ca nu pot sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios… dar poate ai vrea sa faci intr-un fel, sa devina ursul crestin?…
- Foarte bine, raspunse Vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni… Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvanteaza aceste bucate! Amin!