Din nou, Pastele a sosit cu vesti bune…

   Cele patru lumanari ardeau incetisor… Ambianta era atat de placuta, incat le puteai auzi vorbind. Prima a spus:

- Eu sunt pacea. Oricum, nimeni nu ma mai poate pastra aprinsa. Cred ca ma voi stinge…

Flacara s-a micsorat cu rapiditate si s-a stins pe deplin.

A doua a spus:

- Eu sunt credinta. Dincolo de toate, se pare ca eu nu mai sunt indispensabila, asa ca nu mai are nici un sens sa mai stau aprinsa.

Cand a terminat de vorbit o adiere bland a stins-o.

Cu tristete, cea de a treia lumanare a spus la randul ei :

- Eu sunt iubirea. Nu mai am forta sa mai stau aprinsa… Oamenii ma dau la o parte si nu-mi inteleg importanta. Ei uita chiar sa ii iubeasca pe cei care le sunt aproape…

Si, fara sa mai astepte, s-a stins.

Deodata, un copil intra in incapere si vazu ca trei dintre lumanari erau stinse.

- De ce nu ardeti? Voi ar trebui sa fiti aprinse mereu!…

Spunand acestea, copilul incepu sa planga.

Atunci, cea de a patra lumanare spuse :

- Nu va temeti, atata vreme cat eu inca mai ard, le putem re-aprinde si pe celelalte. Eu sunt speranta.

Cu ochi stralucitori. Copilul lua lumanarea sperantei si le aprinse si pe celelalte.

 

Fie ca flacara sperantei sa arda mereu si in viata ta! Si, astfel, fiecare dintre noi va putea mentine aprinse speranta, credinta, pacea si iubirea.

PASTE FERICIT si o primavara plina de… PACE, CREDINTA, IUBIRE, SPERANTA!

 

Hristos a inviat!