Unii dintre noi au primit o educatie religioasa din familie; eu nu am avut parte de asa ceva… Nu mi se parea mare problema: am primit, in schimb, o educatie morala frumoasa pentru care le multumesc parintilor mei!… Iar in scoala am invatat numai despre Darwin-ism… 
Cu toate acestea, imi amintesc ca – in copilarie – nu de putine ori m-am amuzat de prostia “oamenilor mari” auzind cum se cearta si se razboiesc intre ei, fiecare in numele “Dumnezeului lui”… Si imi spuneam: “Cat de prosti pot sa fie oamenii astia, mari?! Ei chiar nu isi dau seama ca vorbesc, de fapt, despre acelasi lucru? Ca, indiferent sub ce nume l-ar pomeni, Dumnezeu nu ar putea fi decat unul singur? Cel care zic ei ca i-a creat? Ca, doar, toti zic acelasi lucru despre el… Cum sa fie, atunci, mai multi?!”… Ma minunez si astazi, dupa atatia ani de cand Dumnezeu mi s-a descoperit, de faptul ca oameni cu adevarat credinciosi, plini de religiozitate (pentru care am mult respect), INCA nu pot intelege acest lucru… Studii si practici de ani de zile (uneori, chiar de toata viata) nu ii ajuta sa inteleaga un adevar atat de simplu… pe care pana si eu, un copil lipsit de notiunile elementare de religie, l-am putut intelege…
Cu catva timp in urma, imi scria cineva pe blog ca era tare nefericita pentru ca se casatorise cu un ortodox (ea fiind de alta religie) si, din cauza religiei, ajunsesera sa isi destrame familia pentru ca ea isi dorea sa mearga la biserica de care ea apartinea, in timp ce actuala familie ii interzicea acest lucru; ea suferea mult din cauza asta… Raspunsul meu catre ea a fost ceva in genul: “Oameni buni, eu nu va pot intelege! Amandoi credeti in aceleasi lucruri: Dumnezeu si Iisus. In loc ca asta sa va uneasca, va desparte?! Lasati legile facute de oameni deoparte si rugati-va impreuna, acasa (daca nu puteti in bisericile voastre, laolalta )!”
Iata cum credinta si religia, in loc sa fie partase in viata unui om, il pot duce la lupte lipsite de sens… Oameni care se iubesc, si-au intemeiat o familie, nu pot face din Dumnezeu liantul unirii si iubirii lor… in conditiile in care Dumnezeu este IUBIREA… Nu pot intelege asemenea atitudini, oricat m-as stradui (si m-am straduit timp de multi ani)… Atunci cand imi fac prieteni noi, nu ma intereseaza lucrurile care ne diferentiaza (acestea fac parte din farmecul si personalitatea fiecaruia, pana la urma, nu suntem cu totii croiti exact dupa acelasi tipar); mai degraba ma intereseaza lucrurile pe care le avem in comun astfel incat, pe ele, sa putem construi o punte care sa ne lege… De ce, oare, oamenii pun mai mare pret pe lucrurile asupra carora au pareri diferite? Daca un om este musulman, de exemplu, si il iubeste pe Allah (care este echivalentul lui Dumnezeu in religia mea) si nu face rau oamenilor ci ii iubeste si ii respecta, oare nu asta ar trebui sa fie mai important pentru mine decat faptul ca invataturile lui au fost aduse de catre Mohamed? Daca este un om moral, corect, cinstit, muncitor etc, oare nu asta ar trebui sa ne lege? Lucrurile in care si eu si el credem si le aplicam in viata de zi cu zi? Pana la urma, cu totii suntem copiii lui Dumnezeu, nu? Si fiecare va fi judecat (cand ne va sosi vremea) dupa Legea potrivita. Atunci? De ce sa ma apuc eu sa judec oamenii aici, pe Pamant, substituindu-ma lui Dumnezeu? Sa incerc sa ii schimb, sa corespunda modelului dupa care traiesc eu (convinsa fiind ca NUMAI acesta este cel bun)? Si, daca ma insel si modelul lui este cel bun? Imi pot asuma un asemenea risc? Eu imi respect legile pe care le cunosc si am decis ca doresc sa le respect; el le respecta pe ale lui; atata timp cat nu intra in conflict flagrant… care e problema? Oamenii trebuie luati asa cum sunt; liberul arbitru functioneaza pentru fiecare dintre noi. Si, daca Dumnezeu il respecta pentru fiecare om, cine pot sa ma cred eu, mai presus de El, sa le cer sa traiasca dupa cum e voia mea, credinta mea?! Si, apoi, nu cumva e cazul sa ne manifestam toleranta? Parca asa ne invata si Iisus: El insusi nu facea discriminari, din cate imi aduc eu aminte… Si a oferit tuturor ceea ce avea de oferit dar nu a obligat pe nimeni sa accepte darul Lui…
La fel gandesc in ceea ce priveste orice alta religie care crede in Dumnezeu; ba, si celelalte religii le admit, chiar daca nu sunt de acord cu ele (politeism): au, oamenii, dreptul sa aleaga ceea ce cred ca li se potriveste – pe responsabilitatea lor; la fel gandesc despre oameni indiferent de culoarea pielii, cetatenie, nationalitate, etnie sau mai stiu eu ce alt criteriu… Oamenii sunt buni sau mai putin buni… atat… Oamenii sunt oameni si, implicit, supusi greselii; dar nu pot sa nu ii apreciez pe cei care incearca sa greseasca in cat mai mica masura, straduindu-se sa fie cat mai buni cu putinta, indiferent de originea lor sau religia careia ii apartin…
E bun mersul la biserica/templu/casa de inchinare; dar rugaciunea se poate face oriunde simti ca poti sa o faci. Dumnezeu este pretutindeni si Il poti gasi oriunde; e suficient sa Il cauti, sa Il chemi… Daca simti ca numai in biserica ta Il gasesti, du-te acolo; dar daca nu este o conditie imperioasa, nu este necesar sa depinzi de ea… Ba, mai mult: eu cred ca este posibil sa te rogi alaturi de oameni de alta religie dar care cred in aceleasi lucruri ca si tine (in cazul meu: Dumnezeu si Iisus)… Si cred ca este mult mai placut lui Dumnezeu sa ne vada unindu-ne fortele in lupta cu ateismul, decat sa vada ca se aplica principiul “Divide et impera”… Dezbinarea a folosit doar scopurilor rele, intotdeauna oamenii uniti au fost mai puternici decat disparati… Era si o poveste care exista in manualele scolare (mai vechi, de pe vremea cand am facut eu scoala ), cu manunchiul de nuiele care trebuia sa fie frante…
Ma doare sufletul cand vad oameni credinciosi care, in loc sa se alieze in numele scopului comun din care le izvoraste credinta, se lupta intre ei, fiecare batandu-se cu pumnul in piept ca adevarul lui e singurul adevarat (cu totii spun asta)… spre deliciul celor care blameaza credinta (si, in aceste conditii, ma tem ca au dreptate: ce lucruri bune sa invete din asemenea comportament?!)…
De aceea nu am impus nici un fel de restrictii celor care imi citesc blog-ul: indiferent de religia lor (ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali, adventisti, atei, agnostici etc), atata timp cat nu sunt folosite cuvinte ori atacuri nepermise, oricine isi poate exprima parerea. Dar nici nu accept prozelitismul pe blog, din aceleasi motive. Atata timp cat pastram o atitudine de respect fata de credinta fiecaruia, cred ca dialogul poate decurge frumos, clar si spre folosul tuturor cititorilor…
Imi place diferentierea facuta inca din titlul : Credinta = convingeri religioase si Religie = cult. Eu as mai adauga inca o definitie Biserica , ca institutie = intermediar intre credincios si Dumnezeu.
In rest, articolul pare interesant, l-am citit in diagonala insa din cauza orei tarzii. Promit ca o sa-l reiau maine.
Comment de airbornb — martie 30, 2008 @ 23:08 |
Bun sosit pe aste taramuri, airbornb! Ma bucur daca ti s-a parut interesant articolul, chiar te rog sa il citesti cu atentie si, eventual, sa il completezi (stiu ca mai sunt multe lucruri de spus dar voi incerca sa le adaug sub forma de comentarii).
)…
Buna adaugirea referitoare la biserica; dar, daca imi dai voie, as completa-o cu biserica = multimea credinciosilor (ti-am zis eu ca mai sunt multe de spus
Comment de Sorina — martie 30, 2008 @ 23:21 |
In crestinism Biserica inseamna Trupul lui Hristos. Crestinii stiu asta.
Definitia credintei e clara:
”Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)
Religia, daca nu inseamna relatie, nu inseamna nimic.
Comment de ionatan — martie 31, 2008 @ 07:12 |
Poate un pic cam simplista conceptia ta despre religie…Exista diferente mari intre religii si este o naivitate sa le negam!
Comment de dorianagray — martie 31, 2008 @ 15:12 |
airbornb, cu toata consideratie, gresesti!
nu biserica este mijlocitorul intre om si Dumnezeu (sau numai la unii)
1 Timotei 2:5 ”Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”
Evrei 8:6 ”Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.”
1 Ioan 2:1 ”Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.”
Comment de ionatan — martie 31, 2008 @ 16:53 |
Bun sosit, dorianagray!
Conceptia mea nu este simplista, este practica… Daca oamenii nu ar fi atat de divizati si ar acorda mai multa importanta dorintelor lui Dumnezeu decat celor proprii, credinciosii ar fi uniti intr-o “biserica” mult mai mare si mai puternica, putand tine piept “necredinciosiei” cu mult mai mare succes. Din cele mai vechi timpuri s-au folosit metodele de faramitare si dezbinare in razboaie; razboiul dintre Bine si Rau este in desfasurare inca de la “livada cu meri”… si noi (ca ne place, ori nu) suntem beligeranti: zi de zi, clipa de clipa, fiecare de acea parte a baricadei pe care si-a ales-o; era tare bine daca existau numai doua parti, ale unei singure baricade: de o parte sa fie oamenii “care tin cu Dumnezeu” iar de cealalta, ceilalti… Din pacate, “in tabara noastra” exista mai multe baricade (ridicate artificial, dupa parerea mea) iar fortele ne sunt dispersate. Si dusmanul atat asteapta…
La asta ma refeream, asta e of-ul meu cel mare…
Comment de Sorina — martie 31, 2008 @ 17:55 |
Sorina, dacă te gândeşti la ecumenismul pe care îl înţeleg din ce spui, greşeşti tare… Cu atât mai mult cu cât te declari creştină… Hristos nu a fost ecumenic, El este foarte exclusivist. Nu ai citit ce am spus mai sus?
Comment de ionatan — aprilie 1, 2008 @ 09:51 |
Mare adevar, ionatane, dar ignorat de extrem de multi care se considera crestini dar care cunosc prea putin adevarata slujba pe care a avut-o (si o are) Hristos. El a venit sa aduca sabia intre parinti si copii, nu sa ii stringa pe toti la piept ca doar “toti sunt copii ai lui Dumnezeu” cum se spune mai sus… De altfel, cum poate musulmanul sa aibe acelasi Dumnezeu cu un crestin??? Insusi Domnul Isus le spune fariseilor (deci prelati ai bisericii): “Voi aveti de tata pe diavolul”!!! Pai daca chiar cei care se considerau fii ai lui Avrram si deci copii ai lui Dumnezeu sunt numiti de Isus fii ai satanei, cum pot spune despre un musulman ca este un copil al lui Dumnezeu? Adica da, dar al carui dumnezeu? Al celui care este dumnezeul veacului acestuia doar… E frumos sa aratam afectiune fata de toti spunindu-ne ca suntem toti copii ai lui Dumnezeu, dar nu asta vrea Isus. Dupa cum stim cu totii, drumul catre iad este pavat cu bune intentii…
Comment de Catalin — aprilie 2, 2008 @ 21:20 |
@ionatan: Ba da, Ionatane, am citit ce ai scris mai sus (am acest “prost obicei”, de a citi ce se posteaza pe acest blog si nu numai
)… Dar imi rezerv dreptul de a avea pareri proprii, chiar cu riscul ca ele sa difere mult de ale altora…
Poti sa ma numesti ecumenica, daca vrei… nu o sa ma simt deranjata (ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine. o mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură)…
Adevarul e ca eu am o mare nedumerire pe care taaaare mult as vrea sa o lamuresc: Iisus a fost UNIC; Legea adusa de El a fost unica; atunci, de unde Dumnezeu atatea religii care il au in centru pe Iisus? Daca Legea Lui e una, de ce atatea interpretari?! Fiecare dintre aceste religii sau denominatii sau cum s-or mai fi numind (sa imi fie cu iertare, nu vreau sa ranesc pe nimeni, pur si simplu nu stiu cum sa le numesc mai… potrivit) spune ca ea e cea adevarata. Pai, pe cine sa mai crezi?! De unde sa stii care e adevarata, cu adevarat? Te si deruteaza chestia asta… Pana la urma, credem cu totii (la crestini ma refer) in Dumnezeu si in Iisus; pai, nu ar trebui sa fim uniti in numele lor, in loc sa ne luptam unii impotriva altora, in numele Lor?!
Daca reuseste cineva sa ma convinga ca legile facute de oameni (in stabilirea a tot felul de ritualuri si pseudo-legi) sunt mai puternice si mai adevarate decat Legea unica adusa de Iisus… ma declar gata sa accept aceasta idee… altfel, nu pot…
Comment de Sorina — aprilie 3, 2008 @ 23:05 |
@catalin: “cum poate musulmanul sa aibe acelasi Dumnezeu cu un crestin??? ” Pai, ce te faci daca gasesti un musulman care traieste mai frumos si mai curat decat un crestin care se bate cu pumnii in piept pentru credinta lui? Am avut ocazia sa cunosc cativa musulmani, printre miile de oameni pe care i-am intalnit pe drumul vietii mele; au fost atat de cinstiti, de corecti, de drepti, de muncitori, de credinciosi, de… nici nu mai stiu cum sa mai spun, decat multi crestini care se lauda cu faptul ca merg in mod regulat la biserica si citesc Biblia de cand au invatat sa citeasca, de multe ori stiind-o pe de rost. Tot respectul pentru puterea lor de memorare si pentru ravna lor de a invata aceasta carte, de o valoare incontestabila… Dar daca nu pot aplica in viata de zi cu zi invataturile frumoase invatate de acolo, daca nu inteleg mesajele pe care Dumnezeu ni le-a transmis prin intermediul acestor texte… ce folos?! Daca un musulman il numeste pe “Dumnezeul lui” Allah, nu vad de ce m-ar deranja asta! Atata timp cat si “Dumnezeul lui”, ca si “al meu” (desi sunt categoric impotriva formularilor de acest gen deoarece Dumnezeu este UNIC) il invata pe musulman sa Il iubeasca si respecte si sa iubeasca oamenii… eu vad in asta un motiv sa fim prieteni, nu dusmani!
Poate ca, uneori, nu se mai vede padurea din cauza copacilor…
Comment de Sorina — aprilie 3, 2008 @ 23:16 |
Dacă nu te lămureşte Isus cu Legea Lui (eu îi spun Iubire), nu văd de ce m-aş zbate eu… Nu mai pot decât să mă rog pentru tine.
Comment de ionatan — aprilie 4, 2008 @ 06:10 |
Cătălin, îţi mulţumesc pentru intervenţia ta. Cred că mi-ar plăcea să ne cunoaştem mai bine.
Comment de ionatan — aprilie 4, 2008 @ 06:11 |
Sorina, intr-adevar, nu stiu ce intelegi prin “Legea lui Isus”, el nu a adus o Lege, el a implinit o Lege, El a adus Harul. Cit despre musulmani, nu este atit de importanta puterea credintei lor si modul lor de viata, cit persoana in care se incred! Poate cunosti, in Vechiul Testament Ilie, omul lui Dumnezeu (Iehova, dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov), sta pe muntele Carmel in fata a 850 de prooroci (400 ai “dumnezeului” Baal si 450 ai Astarteei). frumos raport: 850 la unul. Si toti cei 850, cu toata credinta lor nestramutata in dumnezeii lor, dansind si invocind dumnezeii lor o zi intreaga, taindu-se cu peitre si alte ceremonii spre a capata ingaduinta ca dumnezeii lor sa coboare foc din cer peste jertfa adusa lor. Si nimic… Cu toate ca erau sinceri si activi (practicanti) in credinta lor. Si Ilie, unul singur, dar cu un Dumnezeu adevarat si viu, la un cuvint l lui focul a coborit din cer. Deci nu conteaza cit de mult crezi, ci in cine te increzi… Si aici sa-mi fie cu iertare, dar dumnezeul musulmanilor NU ESTE dumnezeul crestinilor (chiar daca vei gasi multe similitudini…) In primul rind nu uita ca al lor (ca si al altora care se numesc crestini, ex Martorii lui Iehova) este un dumnezeu unitarian (cred ca Isus un mare profet – dar atit, negind divinitatea lui), iar al crestinilor este trinitarian! deci nu e vorba de acelasi lucru, iar aceasta diferenta poate fi exact diferenta intre viata si moartea vesnica…
Comment de Catalin — aprilie 4, 2008 @ 16:15 |
In plus, nu uita ca in Imparatia vesnica nu se intra pe baza a ce ai facut (precum musulmanii de care spui tu, sau crestinii formali), ci pe baza a ceeai ce ai crezut – sau mai bine spus in cine te-ai increzut (bineinteles, o credinta care duce la ascultarea de Dumnezeu, caci altfel, dupa cum spune si Biblia “si dracii cred si se infioara”). Dar nu pot admite ca dumnezeul lor este dumnezeul crestinilor (adevarat este un singur Dumnezeu, dar din perspectiva lui Dumnezeu, din cea a oamenilor… sunt multi, dupa cum chiar Biblia spune in 1 Cor 8:5 <>. Si in “oferta” asta mare de pe piata de atitia dumnezei, trebuie aflat Cel adevarat! Si aici intervine harul Sau, de a se descoperi celui ce il cauta dintr-o inima curata, restul raminind (dupa cum tot Biblia spune) orbiti de dumnezeul veacului acestuia, adica Satan. Ma bucur ca l-ai gasit pe Dumnezeu (dupa cum spui), dar trebuie sa continui (se eu asemenea) sa cresc in cuoasterea Lui, in relatia cu El, si atunci voi sti sa il deosebesc de ceilalti dumnezei.
Ionatan, mi-ai luat-o inainte, m-as bucura foarte mult sa ne intilnim. Deocamdata e un pic mai greu (ne despart vreo 7.000 km), dar cu ingaduinta Domnului voi ajunge vara asta prin orasul natal…
Comment de Catalin — aprilie 4, 2008 @ 17:43 |
Catalin, eu unul cred ca totusi conteaza si ce faci si cum faci. Doar credinta in sine nu te izbaveste, trebuie sa faci si ceva fapte bune… In rest, eu cred ca importante nu sunt diferentele dintre religii, ci asemanarile. Fanatismul religios nu a adus niciodata nimic bun (vezi Cruciadele, unde in numele Lui, crestinii au savarsit crime abominabile) si nu aduce nimic bun (ex foarte bun fundamentalistii islamici).
Comment de airbornb — aprilie 4, 2008 @ 21:06 |
airbornb, nu contest ca nu conteaza. Dar trebuie inteles la ce conteaza! Desi nu esti de acord, spui adevarul pe care il spune Biblia: “Doar credinta in sine te izbaveste” (am renuntat la “nu”). La urma urmei nu coteaza ce spun (sau care e parerea mea), ci conteaza doar ce spune Cel care ne izbaveste, nu? Si aici, daca sorina imi permite, o sa recitez din Biblie (unde de altfel trebuie sa cautam ce spune intr-adevar Dumenzeu si nu sa comentam ce banuim noi ca spune). In epistola catre Romani Pavel spune “Rom 3:28 Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” Si apoi si in Galateni: “Gal 2:16 Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Stati linistiti ca nu le stiu pe dinafara, dar folosesc calculatorul ca si voi ca sa caut in Biblie…). Daca ai fost considerat neprihanit prin credinta in Isus, ai fost plantat in trupul lui Isus, si Duhul Sfint care te naste din nou, seva care va curge prin venele tale, bineinteles ca va da roade (faptele bune). Deci faptele (cnduita crestina) sunt consecinta a faptului ca am fost mintuiti si nascuti din nou, nu ele vor determina daca vom fi mintuiti! Cei care au savirsit acele crime n-au avut decit sa se foloseasca de numele de crestini, asta nu inseamna ca au si fost! Poti ucide si cu crucea, ba chiar si cu Biblia (ba chiar si din dragoste)! Depinde cum o folosesti. Dar dupa cum o folosesti asta va arata daca ceea ce pretinzi a fi esti intr-adevar. Deci faptele nu ne califica pentru mintuire, dar valideaza ca un om a fost mintuit.
Bineinteles ca nu sunt adeptul unui fanatism religios in modul general acceptat. Insa a cauta sa fii cit se poate de strict in relatia cu Dumnezeu, dorinta pe care ti-o pune tot Duhul Sfint in inima, nu vad ce este rau. Un Dumnezeu care nu negociaza cu alti dumnezei, ci ii face de ocara (cum a facut pe toti dumnezeii Egiptului: Exo 12:12 în noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.) Asa e Dumnezeul nostru: nu este de impartit cu nimeni si nu accepta sa il punem alaturi de nici un alt dumnezeu asemanator.
Daca vorbim despre multele culte crestine… Niciuna nu este “cea mai buna” si niciuna nu te mintuieste, dupa cum am spus, ci doar credinta in Isus. Dar in aceasta relatie cu Isus, trebuie sa crestem (prin rugaciune, citirea cuvintului, partasia cu cei din biserica), si atunci Duhul Sfint ne arata fiecaruia cit de importante sunt “diferentele” intre culte si vom intelege, cu timpul, ca unele aspecte sunt mai putin importante si ca putem trai cu ele fara a altera relatia noastra cu El, dar altele sunt atit de importante incit vei simti nevoia sa iesi din mijlocul celor ce le practica. Dar trebuie sa il lasi pe Dumnezeu sa dea aceasta clarificare.
Comment de Catalin — aprilie 4, 2008 @ 22:19 |
Catalin, am receptionat respunsul tau (via sorina) si iti multumesc. Am fost prins vreo doua zile si nu am mai avut timp de altceva, dar nu voi intarzia prea mult.
In rest, cam stii la ce fel de comnetarii si replici te-ai putea astepta si, desi poate ca as interveni uneori, din respect pentru sorina ma abtin… Poate nu ar fi ideal sa ii “bombardam” vizitatorii prea tare… deocamdata.
Comment de ionatan — aprilie 5, 2008 @ 18:33 |
@ionatan: “Dacă nu te lămureşte Isus cu Legea Lui (eu îi spun Iubire), nu văd de ce m-aş zbate eu… Nu mai pot decât să mă rog pentru tine.” Multumesc, Ionatane! O rugaciune adrseata lui Dumnezeu, in favoarea mea, poate doar sa ma bucure si ajute – indiferent de cine este transmisa!…
Comment de Sorina — aprilie 6, 2008 @ 11:44 |
@catalin: “Sorina, intr-adevar, nu stiu ce intelegi prin “Legea lui Isus”, el nu a adus o Lege, el a implinit o Lege, El a adus Harul. ” Ma refeream la Legea Iubirii (cum o numeste si Ionatan si cum am mai auzit-o numita si de altii), legea care spune: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. De aceea imi iubesc semenii, fara prejudecati. Asta e “datoria” mea; caci, daca imi amintesc bine, Isus spunea ceva in genul “Este usor sa iubesti pe cel care te iubeste; dar e mult mai greu sa il iubesti pe cel care nu te iubeste” (scuze, citatul este mai mult decat aproximativ… dar ideea cred ca am retinut-o destul de bine)… Eu am invatat asta de la El si incerc sa daruiesc oamenilor cat mai multa iubire, acceptandu-i asa cum sunt si ajutandu-i (daca vor) sa incerce sa devina mai buni, mai “oameni”; cine pricepe acest lucru, primeste, se bucura si – de multe ori – raspunde la fel (ma refer la iubire); daca exista oameni care nu inteleg acest lucru… e numai si numai problema lor! EU respect Legea Iubirii, atat cat pot… Fiecare va da seama de propriile fapte, nu de ale altuia…
Comment de Sorina — aprilie 6, 2008 @ 12:20 |
@catalin: “Poate cunosti, in Vechiul Testament Ilie, omul lui Dumnezeu (Iehova, dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov), sta pe muntele Carmel in fata a 850 de prooroci (400 ai “dumnezeului” Baal si 450 ai Astarteei).” Se pare ca, undeva, a aparut o eroare de comunicare: ori nu am fost eu suficient de clara, ori ai inteles tu gresit; eu ma refeream STRICT la religiile MONOTEISTE (nu putem sa amestecam merele cu perele), nu comparam religiile monoteiste cu acelea politeiste…
Comment de Sorina — aprilie 6, 2008 @ 13:10 |
@ionatan: “desi poate ca as interveni uneori, din respect pentru sorina ma abtin… Poate nu ar fi ideal sa ii “bombardam” vizitatorii prea tare”. Ionatane, iti multumesc pentru respectul pe care ni-l arati, mie si oaspetilor mei! Este exact atitudinea pe care o doresc pe acest blog. Dar (cum se face, oare, ca mereu trebuie sa existe un DAR?!)…
).
Cu multi ani in urma, cineva imi explica faptul ca dorintele nemanifestate/neimplinite si reprimate devin, in timp, frustrari (atunci am inceput sa inteleg de ce intalneam atat de multi frustrati, pe oriunde treceam
Asa ca… daca simti nevoia sa dai o replica, fa-o! Sunt convinsa ca poti gasi calea adecvata de a-ti exprima opiniile, in mod clar si corect, astfel incat sa te faci inteles si, in acelasi timp, sa nu ranesti pe nimeni in mod inutil… De altfel, unul dintre scopurile subiectelor postate de mine este sa dau ocazia cat mai multor persoane sa isi exprime punctul de vedere (cat mai argumentat cu putinta), astfel incat sa se inchege un dialog civilizat si cat mai de folos…
PS: sper ca vei sesiza partea de “mai in gluma…”, acolo unde este cazul
Comment de Sorina — aprilie 6, 2008 @ 13:20 |
Sorina, exact la asta ma refeream: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, nu este o “lege” adusa de Hristos, ci este o porunca data de Dumnezeu inca evreilor (Vezi in Levitic 19:18: “Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul.”) Daca vrei neaparat, porunca noua pe care o da Hristos si care nu o poti gasi in vechiul testament este cea din Ioan 13:34: “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” Acum nu avem doar un principiu de viata comunicat de Dumnezeu (ca cel din Levitic) ci avem si un model practic (o implementare a principiului daca pot spune asa, tehnic). De aceea Domnul Isus a adus nou (pe linga legamintul cel nou) un model de viata. Spun lucrurile acestea nu ca sa te contrazic, ci, dupa cum spui, daca le scrii dim memorie, sa poti face cu timpul un “fine tuning” ca sa te apropii cit mai mult de mesajul Bibliei.
Pentru punctul 20: nu stiu de unde ai inteles tu ca erau politeisti! Cei ce slujeau lui Baal slujeau lui si nu Astarteei si invers. Dar erau 2 dumnezei diferiti de Dumnezeul lui Israel, asa cum este si Alah (unul diferit de cel al crestinilor – macar prin faptul ca nu este trinitar).
Ionatan, cit despre bombardari, sa stii ca nu o sa fac economie de munitie, dar trebuie sa o fac in dragoste, caci asa suntem indemnati de Hristos. Iar daca sunt aici sunt pentru ca am o motivatie sfinta, si o datorie de preot de indeplinit, avind in vedere ca ma leaga multe de persoana care gazduieste acest blog…
Comment de Catalin — aprilie 7, 2008 @ 15:04 |
Stiu, Catalin, ce intentionam era sa nu riscam sa fim vazuti ca o “monstruoasa coalitie”, dar “adevarul in dragoste” este altceva… indiferent ce zic cei care nu inteleg dragostea asta.
Comment de ionatan — aprilie 7, 2008 @ 15:52 |
Sorina, ma faci sa zambesc.
Chiar crezi ca as reusi sa fiu si clar, si civilizat, sa “palmuiesc” cu manusi de crocodil (si cu lacrimi asisderea), astfel ca fericitii vizitatori sa vina cat mai des la incasat… 
Comment de ionatan — aprilie 7, 2008 @ 15:56 |
Biserica = monument inchinat unui erou inexistent… iar pentru altii e afacere banoasa.
Chiar crezi ca toate religiile se refera la acelasi individ imaginar?
Eu vad doar contradictii in religii: islamul spune explicit ca crestinismul e fals, iar biblia crestina spune despre evrei ca sunt o sinagoga a satanei.. si asa mai departe.
Singurul lucru pe care il au in comun zeii e ca sunt rodul imaginatiei
Comment de TLP — aprilie 9, 2008 @ 11:17 |
Daca Dumnezeu e “un individ imaginar” ori ba, e chestie de perceptie personala; tu probabil ca asa il “vezi”…
Dar, dupa cum am citit intr-o carte, cum ar fi daca raspunsul meu ar fi ceva de genul: “Daca eu traiesc o viata in conformitate cu aceste legi, la sfarsitul vietii nu as considera ca ma deranjeaza prea mult daca as constata ca Dumnezeu nu exista; dar ce te vei face tu, daca El chiar exista?!” ?
Comment de Sorina — aprilie 9, 2008 @ 16:47 |
@TLP: probabil este bine sa dai si sursa acestei definitii… Si cred ca cel mai in masura sa dea o definitie corecta este cel ce a infiintat-o, adica Isus. Acum nu vreau sa intru in polemici, dar originalul in greceste (eclesia) este un cuvint compus care spune: “cei chemati in afara”. Si vocea lui mai cheama si azi, pentru ca El este viu, mult mai viu decit mine care scriu aceste rinduri…
Daca vrei, vei gasi definitii si pareri “demne” de incredere si intr-un articol pe marginea unui ziar de scandal. Depinde cine vrea sa le ia in seama…
Asa cum spui, “Eu vad doar contradictii in religii”. Poate ca asta cauti. In general gasesti ce cauti. pe de alta parte Dumnezeu spune frumos in Cuvintul Sau prin proorocul Ieremia: “Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…”
Deci ai garantia din partea Creatorului acestei lumi, ca, daca Il cauti cu toata inima, Il vei gasi… Merita incercarea si efortul? Ce zici? Mai ales ca El te va ajuta sa Il gasesti…
Fii binecuvintat
Comment de Catalin — aprilie 15, 2008 @ 14:54 |