Cand simti cum te doboara, cum te ingenuncheaza
Cruzimea vietii dure, necazul sau durerea,
Invata – tu – pe data sa iti sporesti puterea
De a invinge raul, cu a sperantei raza!
Sa stii intotdeauna ca nimeni, pe Pamant -
Cand ale Vietii valuri incearca sa-l scufunde
Si-n Marea Deznadejdii cu-ncetul sa-l afunde -
Trecand pragul durerii, singur nu e nicicand!
Cand viata te incearca – necazuri presarand
Pe drumul existentei, cu multa darnicie –
Tu sa-ti hranesti speranta ca bine va sa fie
Cu gandul ca prieteni te-or ajuta oricand!
De sufletul sau trupul ti-or plange dupa hrana,
Tu cere ajutorul celor ce-ti sunt aproape
Si pot si vor, din suflet, a-ti sterge de sub pleoape
A lacrimilor roua, nascuta doar de-o rana!
Şi când aproape-i gata aproapele din jur
La cine mai ceri mână de ajutor când e
De se răstoarnă lumea de unde şi de ce,
Şi-şi pierde-orice speranţă al inimii contur?
Comment de ionatan — martie 6, 2008 @ 10:08 |
Ca forma, sunt ok! Ai respectat pretentiile de rima, de ritm. Continutul e mai… uzat. Dar, ca exercitiu, e bun!!!
Comment de A.Dama — martie 6, 2008 @ 18:47 |
Ma bucur ca mi-ai calcat pragul, D(o)am(n)a! Fii binevenita!
Sorina stie! 
Multumesc de aprecieri! Adevarul e ca, la cati ani-vechime au… era si firesc sa fie uzat continutul; chiar ma bucur ca nu le-a mancat rugina de tot…
Comment de Sorina — martie 6, 2008 @ 19:22 |
@ionatan: Poemului tau mangaietor ca falfairea unei aripi de porumbel, ii voi opune ceva care seamana mai mult a epigrama (asa a iesit, ce sa-i fac?! Vorba aia: “n-am gasit alte rime”):
Dar o sa ma straduiesc sa iti tin piept, pana la ultima suflare! Macar, nu ma voi da batuta fara lupta… 
In inima-mi se-nfipse mesajul scrijelit
Si inspre Cer indata gandul mi s-a-naltat
Spre a afla raspunsul ce e mai potrivit
La intrebarea-ti pentru sufletu-mi incercat…
PS: nu e chiar fair, e ca si cum ai pune sa se infrunte un karateka avand centura neagra cu unul care abia invata salutul la intrarea pe tatami…
Comment de Sorina — martie 6, 2008 @ 19:30 |
Viteazo! Fala lumii
Şi nebunia ei,
Rămas-au înodate
În vârful de condei.
Dar când în vreo postare
Cel vârf se rupe, oare
Cu ce-ţi mai scrii în luptă
Fărâma de candoare?
Comment de ionatan — martie 7, 2008 @ 11:40 |
Ne-inarmata de voi
Ramane, -n timp putin
Cerneala doar cata-voi
Caci gaste sunt… din plin…
Comment de Sorina — martie 8, 2008 @ 16:42 |
O, indurate vanator,
Ce stai cu arma la picior,
Orienteaza-te nitel
Sa nu impusti vreun porumbel.
Si se jura ca nu fura
Si l-am prins cu gasca-n gura!
Comment de ionatan — martie 8, 2008 @ 17:05 |
“Si l-am prins cu gasca-n gura!” Sunt sigura ca era vorba despre pasarea numita GASCA, nu despre GASHCA!…
Comment de Sorina — martie 8, 2008 @ 17:09 |
Porumbelul (vultur e!
)
De la apa tulbure
Flutura din aripioara
Si… “oua”-o poezioara…
Comment de Sorina — martie 8, 2008 @ 17:13 |
Sa te fereasca Al din cer
Sa aripezi vreun vulturel…
Ca n-ai sa stii un’ sa te-ascunzi
Puscociul ca sa ti-l desfunzi!
Comment de ionatan — martie 8, 2008 @ 17:25 |
Puscoci (ori flinta, mai conteaza?),
Important e ca functioneaza;
Eu trag cu el si, de ia foc,
Porumbele, n-ai noroc!
Comment de Sorina — martie 9, 2008 @ 16:08 |
Da nu ti-e mila chiar deloc
De bietul pasaret cu cioc…
Ca vad ca-ti ascutisi alica
De-ti prinde porumbelu’ frica!
Comment de ionatan — martie 10, 2008 @ 09:49 |
Porumbele, fii pe pace
Si nu tremura in van!
Vanatoru nu-i avan
Si nicicand rau nu-ti va face!
Comment de Sorina — martie 12, 2008 @ 18:27 |
O, pasha, dar ce darnic esti!
Cat drumul pan’la Bucuresti…
Ar fi o nebunie oare
Sa fac-un porumbel picioare?
Comment de ionatan — martie 12, 2008 @ 19:17 |
Un vulturel n-am aripat…
Dar cam asa eu m-am gandit:
Ca-n porumbel am alicit
Si el in strut s-a transformat…
Comment de Sorina — martie 12, 2008 @ 19:25 |
Daca vrei tu, asa sa fie:
Sa facem o menajerie.
Scufita Rosie de-o vrea
Sa facem vanator din ea.
Si strutilor să dam nisip
Sa-si bage lunecosul chip.
Oh, de puscat as mai pusca
Dar teama mi-e ca s-o-nsera
Si n-o mai nimeri alica
Din porumbel nici atatica!
Comment de ionatan — martie 12, 2008 @ 19:44 |
Curand si vanator si porumbel,
Dupa ce-au spus in lume fel de fel,
Li s-a facut de zbor atat de frică
Incat s-au deghizat intr-o alică.
Si nu mai stiau care pe care
Va trebui sa-mpuste la plecare…
Comment de ionatan — martie 15, 2008 @ 16:43 |
Din parte-mi, amandoi sa zboare
Intr-o plutire lina, lina
Sa se indrepte spre Lumina
Si sa priveasca doar spre Soare…
Caci zborul liber e un dar
Primit odat’ cu viata lor
Si or pluti in dulce dor
Cununa impletind cu-amar…
Si nimeni, niciodat’, vreodat’
Sa nu atinga-a lor plutire
In zbor sinuos spre fericire,
Asa dupa cum le-a fost dat!
(Hai, ca ramasesem cam in urma cu replicile!
)
Comment de Sorina — martie 15, 2008 @ 23:29 |
Tu chiar inveti sa faci versuri!
Eu mai vazut-am porumbel sa zboare,
Dar vanatorul greu il vezi pe cer…
Ei, ce nu faci cand dai din aripioare
Şi-mpusti un vanator c-un porumbel!
Comment de ionatan — martie 16, 2008 @ 09:57 |
De vei privi in noapte instelata
Celesta bolta, vezi ca pe Arcas
Il poti zari usor si mintenas:
Cu o sageata pregatita-asteapta…
Dar inima nu va avea sa traga
Asupra unui candid porumbel
Si, de se va lasa ranit de el,
Tu sa te tii aproape cu o targa…
Comment de Sorina — martie 16, 2008 @ 12:34 |
Hahahaha, ca aia pe teren
Cand adversarul da la geoale…!
Voi lua cu targa orisice refren
Ce cade-n stadion… de rime goale.
Comment de ionatan — martie 16, 2008 @ 13:30 |
Si de n-ar fi destul atata doar,
As face stadionul sa rimeze
Cu porumbelul liber arbitrar
Sagetile cand vor sa-l coloreze.
Comment de ionatan — martie 17, 2008 @ 14:12 |
Vazut-ai tu vreodat’ vreun hulubel
Avand penaj in tonuri fel de fel?!
Dar, de insisti, ti-oi trage un penel
De nici tu nu-ti vei aminti defel
De vremea cand erai doar… porumbel…
Comment de Sorina — martie 17, 2008 @ 21:23 |
Tu poti să tragi peneluri cate vrei,
Nu vei putea de zboru-mi sa te iei.
Si de-oi umbla prea mult cu stropitoarea
Cel porumbel iti va-nghiti culoarea.
Comment de ionatan — martie 18, 2008 @ 08:12 |
Culoarea mea din Soare chiar venea
Si-ti ofeream din ea ce-i luminos
Si tot speram sa-ti fie de folos,
Sa-ti lumineze viata, ca pe-a mea…
Comment de Sorina — martie 23, 2008 @ 13:45 |